3ra-1209/15 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material

prima instanţă: V.Efros dosarul nr. 3ra-1209/15 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, N.Craiu, N.Simciuc ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cernat Natalia, în cauza de contencios administrativ la acţiunea înaintată de către Cernat Natalia împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Cernat Natalia fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 06 februarie 2015, c o n s t a t ă: La data de 15 ianuarie 2014, Cernat Natalia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la naşterea a 2 copii gemeni, a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ialoveni o cerere, conform pct. 8 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, cu toate anexele prevăzute, la care a anexat certificatele despre venitul asigurat pentru 6 luni premergătoare lunii producerii riscului asigurat, eliberate de întreprinderea de bază şi 2 locuri de muncă adăugătoare, la care şi-a desfăşurat activitatea în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu fiecare întreprindere.

Afirmă că suma totală a venitului asigurat, conform certificatelor depuse, este de 9800 lei pentru ultimele 6 luni pînă la survenirea cazului asigurat şi respectiv, suma venitului asigurat mediu lunar este egal cu 9800 lei – sumă ce reprezintă baza de calcul a îndemnizaţiei solicitate, din care se stabileşte suma îndemnizaţiei de 30% pentru fiecare copil. Susţine că pîrîta Casa Teritorială de Asigurări Ialoveni, din motive necunoscute, fără a o înştiinţa, a diminuat baza de calcul a indemnizaţiei, luînd în 1 calcul numai venitul asigurat de la locul de muncă de bază, astfel, cauzîndu-i un prejudiciu material în sumă de 5880 lei lunar, începînd cu prima lună de plată a indemnizaţiei.

Menţionează că avînd în grija sa 4 copii mici, dintre care şi 2 copii gemeni nou-născuţi, a fost în imposibilitate de a se adresa în scurt timp pentru recalcularea corectă a indemnizaţiei pentru creşterea copiilor pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, lucru care l-a făcut abia în luna octombrie 2013. Invocă că în luna noiembrie 2013, prin prisma art. 33 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, s-a adresat Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu o cerere de recalculare a indemnizaţiei greşit stabilite. Prin răspunsul din 12 noiembrie 2013, Casa Naţională de Asigurări Sociale a încercat să justifice calculul efectuat de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ialoveni.

Consideră nefondat argumentul pîrîtei precum că din motivul necontestării actelor de control conform Legii contenciosului administrativ, acestea au forţă juridică pînă în prezent şi servesc drept temei de a nu include în calculul indemnizaţiei pentru creşterea copiilor a venitului obţinut de ea la entităţile, în care a activat prin cumul. De asemenea, mai consideră că nu există nici un temei legitim, care ar prevedea astfel de condiţii la stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei solicitate. A mai indicat că abia în luna decembrie 2013, odată cu recepţionarea răspunsului de la Casa Naţională de Asigurări Sociale, a aflat cauzele neincluderii în baza de calcul a venitului asigurat de la locurile de muncă prin cumul, care nu sînt aduse la cunoştinţa sa, fiind înştiinţate numai întreprinderile.

Mai invocă că conform actelor de control, ca temeiuri de refuz al includerii în baza de calcul a indemnizaţiei a venitului obţinut de ea la entităţile în care a activat prin cumul, au fost indicate încălcările depistate: lipsa vizei angajatorului pe cererea de angajare, lipsa ştampilei întreprinderii pe ordinul de angajare, lipsa unor documente de evidenţă contabilă, încălcarea art. 155 din Codul muncii şi datorii la bugetul asigurărilor sociale de stat. Atenţionează reclamanta că legislaţia în vigoare nu conţine condiţii de stabilire a bazei de calcul la primirea indemnizaţiei solicitate în dependenţă de încălcările de ordin de secretariat, evidenţă contabilă, lipsa datoriilor la stat a întreprinderii la care a activat sau cu mărimea salariului stabilit.

În acest context, susţine că toate condiţiile de stabilire şi achitare a indemnizaţiei au fost respectate şi, anume, la toate întreprinderile a desfăşurat activitatea în baza contractelor individuale de muncă, încheiate cu întreprinderile respective, astfel fiind calificată ca persoană asigurată din categoria persoanelor asigurate obligatoriu; venitul asigurat, din care s-au calculat contribuţii de asigurări sociale, a fost inclus în certificatele eliberate de întreprinderile vizate şi prezentate la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ialoveni; nu a fost înştiinţată despre divergenţele depistate în actele depuse ca anexe la cererea de stabilire a indemnizaţiei.

2 Afirmă că a fost respectată şi condiţia ca venitul inclus în baza de calcul a indemnizaţiei să fie asigurat, fapt confirmat prin certificatele eliberate de întreprinderile la care a activat, declaraţiile sub forma 4BASS şi REV5 şi informaţia anuală depusă la inspectoratul fiscal pentru anul 2012. Consideră incorect faptul că Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ialoveni, în urma controlului efectuat, a obligat întreprinderile, la care a activat prin cumul, de a corecta informaţia inclusă în formele 4BASS şi REV5, fapt care ar ascunde venitul asigurat al său obţinut la aceste întreprinderi.

Solicită reclamanta Cernat Natalia, recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copiilor pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, cu includerea venitului total asigurat de la toate locurile de muncă, în care a avut calitatea de persoană asigurată şi stabilirea unei Indemnizaţii în sumă de 5880 lei, repararea prejudiciului material pricinuit din prima lună de plată a indemnizaţiei şi pînă în luna de plată a indemnizaţiei după calculul nou în sumă de 35280 lei pentru 6 luni (iulie 2013 - ianuarie 2014) şi încasarea cheltuielilor de judecată sub forma acordării asistenţei juridice în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 februarie 2015, acţiunea înaintată de către Cernat Natalia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.84).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Cernat Natalia fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 februarie 2015 (f.d.134). Invocînd ilegalitatea actelor judecătoreşti anunţate, la 17 iulie 2015, Cernat Natalia a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015 şi hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06 februarie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului material să fie admisă în sensul declarat.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea instanţei de fond sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Astfel, susţine recurenta că instanţele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de faptul că, la caz există înscrisuri care confirmă faptul că între recurentă şi întreprinderile – angajatoare au avut loc raporturi juridice de muncă.

În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acţiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.149-159). 3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 14 mai 2015 (f.d.134), iar recursul a fost depus la 17 iulie 2015 (f.d.149-159), însă, la dosar nu există careva probe care să confirme faptul că, Cernat Natalia a recepționat decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Cernat Natalia a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Cernat Natalia, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cernat Natalia, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

4 Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Cernat Natalia, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cernat Natalia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Cernat Natalia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5