3ra-1702/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1702/15 prima instanţă - S. Papuha, instanţa de apel –V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa, ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Svetlana Filincova Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dementiev Iuri, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dementiev Iuri împotriva Consiliului şi Primăriei com. Ciorescu mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Dementiev Iuri, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău, c o n s t a t ă : La 12 noiembrie 2013, Dementiev Iuri s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului com. Ciorescu în care a solicitat obligarea Consiliului şi Primăriei com. Ciorescu de ai acorda cu titlu gratuit în proprietate personală spaţiu locativ, sub formă de apartament sau teren pentru construcţia casei de locuit în raza mun. Chişinău şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a invocat că, din anul 1998 a fost angajat în cadrul unităţii militare 1001 a Departamentului trupelor de carabinieri, în funcţie atestată. Ulterior a fost transferat în unitatea militară 1006, dislocată în com. Ciorescu. În perioada anilor 2000-2009 a satisfăcut serviciul militar în bază de contract, în calitate de ofiţer în unitatea militară 1006 dislocată în com.

Ciorescu, iar din anul 2003 pînă în prezent locueşte în comuna Ciorescu. Menţionează că, a fost numit în funcţie de şef al secţiei analiză, monitorizare şi control a Direcţiei operaţiuni a Departamentului trupelor de carabinieri. La 29 ianuarie 2007 a depus atît la Primăria mun. Chişinău cît şi la Primăria com. Ciorescu cerere prealabilă pentru acordarea spaţiului locativ, la care nu a primit răspuns, ulterior la 30 septembrie 2008 a mai depus o cerere prin care a solicitat să i se acorde spaţiu locativ însă nu a primit răspuns. Cererea din 2007 înaintată la Primaria mun. Chişinău a fost remisă spre executare la Primăria com. Ciorescu, la care pînă în prezent nici de la o Primărie nu a primit nici un răspuns.

1 Susţine că, în conformitate cu art. 23 al Legii nr. 806 din 12 decembrie 1991 cu privire la Trupele de Carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne, militarilor trupelor de carabinieri li se acordă de către autorităţile administraţiei publice locale, cel mult după trei ani de la angajare în servicii iar ofiţerilor cel mult după un an de la numirea lor în funcţie, spaţiu locativ sub formă de apartament sau casă separată în conformitate cu normele stabilite de legislaţie.

Art. 27 al Legii nr. 806 din 12 decembrie 1991 prevedea că, în cazul nerespectării garanţiilor de protecţie socială, prevăzute de prezenta Lege, militarul trupelor de carabinieri are dreptul să primească recompensă din mijloacele bugetului respectiv, de asemenea, în cazul în care militarului trupelor de carabinieri nu i se acordă în termenul stabilit şi în condiţiile prevăzute de legislaţie suprafaţa locativă, i se repartizează în modul gratuit mijloacele necesare pentru procurarea unui apartament cooperatist sau a unei case separate. Consideră că, militarilor trupelor de carabinieri, li se acordă către autorităţile administraţiei publice locale cel mult după un an de la numirea în funcţie, spaţiu locativ.

Militarul are dreptul la spaţiu locativ, care trebuia să fie acordat în decurs de un an de la numirea în funcţie, deoarece în Lege se stipulează obligaţia autorităţii publice locale referitor la asigurarea cu spaţiu locativ, şi dreptul condiţionat al militarului, condiţia fiind îndeplinirea serviciului militar prin contract cel mult un an de zile. Condiţie respectată întru totul. Indică că, pînă în prezent însă nu a fost asigurat cu spaţiu locativ, lot de teren sau compensaţie bănească pentru procurarea spaţiului locativ, deşi a sesizat organul de conducere, prin care a solicitat acordare, de spaţiu locativ în conformitate cu legislaţia în vigoare. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 03 noiembrie 2014 acţiunea înaintată de către Dementiev Iuri a fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de către Dementiev Iuri, şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 noiembrie 2014. La 24 noiembrie 2015 Dementiev Iuri a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, şi a hotărîrii instanţei de fond cerînd, casarea acestora, admiterea recursului, şi emiterea unei noi decizii prin care se fie admisă acţiunea.

În motivarea recursului a invocat că, chiar dacă art. 23 al Legii nr.806 din 12 decembrie 1992 privind Trupele de Carabinieri al Ministerul Afacerilor Interne, a fost abrogat, care prevederea că militarilor trupelor de carabinieri li se acordă de către autorităţile administraţiei publice locale, în cel mult trei ani de la angajare, iar ofiţerilor în cel mult un an de la numire în funcţie, spaţiu locativ sub formă de apartament sau casă separată, el nu şi-a pierdut acest drept deoarece dreptul pretins a apărut anterior, Legii nr.90-XVIII din 04 decembrie 2009 prin care au fost abrogate aceste prevederi. Consideră că instanţa la judecarea cauzei a aplicat numai unele dintre actele normative ce reglementează raportul în litigiu.

Nu s-a expus asupra existenţei unui act normativ în vigoare care obligă administraţia publică să asigure militarii trupelor de carabinieri cu spaţiu locativ. Susţine că instanţa a examinat superficial conţinutul cererii de chemare în judecată şi a materialelor anexate, iar termenul general în interiorul căruia poate să îşi înainteze acţiunea potrivit art. 267 Cod civil, consideră că a fost respectat deoarece nu a expirat termenul de trei ani din momentul abrogării Hotărîii Guvernului nr.92 din 16 februarie 1996 cu privire la asigurarea spaţiului locativ a militarilor trupelor de 2 carabinieri. Mai susţine că la emiterea soluţiei instanţa nu a respectat prevederile art. 241 alin.2) şi 5) Cod de procedură civilă, nu a indicat probele pe care şi-a întemeiat concluziile referitoare la circumstanţele cauzei, iar argumentele privind respingerea acţiunii, sunt neîntemeiate şi în contradicţie cu legea materială aplicabilă cazului.

Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral. Potrivit scrisorii de comunicare Curţii de Apel Chişinău (f.d.98), nu este indicată data expedierii deciziei motivate şi nu există dovada legală de recepţionare a acesteia, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 24 noiembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile 3 trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri , însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Dementiev Iuri în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Dementiev Iuri se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4