- Dosarul nr.
- 3ra-187/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 13 februarie 2014
- Părțile
- Dementiev Iurie vs Pretura sectorului Ciocana, Primăria or. Vadul lui Vodă, Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului Ciocana si Dementieva Maria
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-187/14 — Contestarea actului administrativ
dosarul nr.3ra-187/14 prima instanţă: L.Ouş instanţa de apel: B.Bîrca, M.Moraru, M.Ciugureanu ÎNCHEIERE 13 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Chişca-Doneva, Ion Corolevschi examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iurii Dementiev, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Iurie Dementiev împotriva Preturii sect. Ciocana mun. Chişinău, Primăria or. Vadul lui Vodă, Direcţia pentru protecţia drepturilor copiilor Ciocana şi Maria Dementiev cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Iurie Dementiev şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.
Chişinău din 20 mai 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 14 decembrie 2011, Iurie Dementiev a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Preturii sect. Ciocana mun. Chişinău. Primăria or. Vadul lui Vodă, Direcţia pentru protecţia drepturilor copiilor Ciocana şi Maria Dementiev cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul Iurie Dementiev a indicat că el a primit de la Dementieva Măria copia dispoziţiei nr. 3 emisă de Pretura sec. Ciocana la 25.08.2003 cu privire la instituirea tutelei asupra copilului Toporov Vadim, anul naşterii 27 februarie 1995. La data de 30.09.201, reclamantul a expediat în adresa Preturii sec. Ciocana cererea prealabilă privind anularea dispoziţiei respective, la care a primit răspuns nr. 0/-32/D-872/11 din 01.11.2011 cu privire la respingerea cerinţelor sale.
Consideră reclamantul că răspunsul menţionat este unul ilegal, dat fiind faptul că Dementieva Măria din 1993 nu mai locuieşte în apartamentul 72 din str. Ştefan cel Mare 2/1 or. Vadul-lui-Vodă pînă în prezent. Serviciile comunale, plata de chirie pe apartament, plata pe energie termică, cheltuielile pentru reparaţia apartamentului Demetieva Măria nu le achită din 1993. Aceasta se confirmă de Regia Comunal- Locativă a or. Vadul-lui-Vodă nr. 93 din 25.10.2005, şi prin adeverinţa eliberată de Primăria or. Vadul-lui-Vodă nr. 806 din 07.11.2005. Condiţiile de trai în apartamentul nr. 72, str. Ştefan cel Mare 2/1, or. Vadul-lui- Vodă au fost constatate de comisia Primăriei prin procesul-verbal din 18.07.2003, în baza cererii sale din 16.07.2003 şi plîngerile locatarilor blocului.
De asemenea, comisia a stabilit că condiţiile de trai în apartamentul său sunt nesatisfăcătoare şi anume, toate încăperile ap. nr. 72 sunt într-o stare deplorabilă, pereţii sunt umezi, acoperiţi de mucegai, tapete descleiate, putrede. Din tavan sunt scurgeri de apă, parchetul este umflat şi descleiat de podea. De pe pereţi a căzut tencuiala. Mobila şi lucrurile sunt deteriorate din cauza umezelii, tot odată apartamentul său a fost deconectat de la reţelele termice şi reclamantul în anii 2003- 2009 nici nu a locuit în acest apartament. Prin urmare, condiţiile de trai în apartamentul nr. 72, str. Ştefan cel Mare 2/1, or. Vadul-lui-Vodă sunt nesatisfăcătoare. Astfel, cere reclamantul Iurie Dementiev anularea dispoziţiei nr. 3 emisă de Pretura sec. Ciocana la 25.08.2003 cu privire la instituirea tutelei asupra copilului Toporov Vădim, anul naşterii 27 februarie 1995. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.
Chişinău din 20 mai 2013, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 septembrie 2013, apelul declarat de Iurie Dementiev a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 19 decembrie 2013, Iurii Dementiev a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului reclamantul Iurii Dementiev a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, fiind adoptată cu interpretarea eronată a prevederilor legislaţiei în vigoare, de asemenea concluziile expuse contravin probelor administrate la dosar.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.
Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iurii Dementiev ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Iurie Dementiev se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tatiana Chişca-Doneva Ion Corolevschi