2ra-3024/15 — Înlaturarea obstacolelor

Dosarul nr.2ra-3024/15 prima instanţă - V. Lupu, instanţa de apel –N. Chircu, A. Toderaş, A. Albu, ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Svetlana Filincova Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Antoniuc Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Antoniuc Elena împotriva Mariei Gheceanu cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului cu demolarea construcției neautorizate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Antoniuc Elena, şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Ungheni din 23 mai 2014, c o n s t a t ă : La 11 noiembrie 2013 Antoniuc Elena s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Mariei Gheceanu în care a solicitat înlăturarea obstacolelor în folosirea casei de locuit cu demolarea construcției neautorizate situate pe str. Tighinei, 2, or.

Ungheni. În motivarea acţiunii s-a invocat că, la 04 aprilie 2012 Gheceanu Maria a început construcția unei case, în lipsa autorizației de construire și a certificatului de urbanism. Adresîndu-se către Primăria or. Ungheni întru confirmarea acestui fapt, nu a primit nici un răspuns. Ulterior, la 17 aprilie 2012 s-a adresat cu cerere către Inspecția de Stat în Construcții, care prin răspunsul din 14 mai 2012 a indicat că construcția casei de locuit de pe str. Tighina 2, or. Ungheni s-a început neautorizat, şi că de fapt pîrîta anterior avea autorizație, care la moment nu mai este valabilă. Ulterior, s-a adresat cu o plîngere la Serviciul Protecție Civilă şi Situații Excepționale al MAI Ungheni, care i-a comunicat că construcția casei de locuit din str. Tighina 2, or.

Ungheni a fost proiectată cu abateri de la regulile în construcții. Consideră reclamanta că autorizația de construire și certificatul de urbanism eliberat de Primăria or. Ungheni lui Gheceanu Maria pentru construcția casei sunt eliberate cu abateri şi încălcări, creîndu-i probleme acesteia în exploatarea imobilului său situat pe str. Ștefan cel Mare 4, or. Ungheni. Susţine că s-a adresat Primăriei or. Ungheni cu cerere prealabilă solicitînd revocarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire eliberate Mariei Gheceanu pentru construcția imobilului din str. Tighina 2, or. Ungheni. Pîrîta a fost obligată de către Direcția Situații Excepționale să rectifice schimbările în documentația tehnică, fapt însă ignorat de către aceasta.

1 Menționează că construcția imobilului neautorizat creează dificultăți reclamantei în folosirea şi îngrijirea casei sale, deoarece distanța dintre peretele casei pîrîtei şi a casei reclamantei este de 50 cm, iar reclamanta nu poate să execute lucrări de îngrijire a peretelui amplasat din partea ogrăzii Mariei Gheceanu. În cadrul judecării cauzei în fond, Antoniuc Elena a depus o cerere suplimentară, invocînd că după înaintarea acțiunii în instanța de judecată a făcut cunoștință cu documentele care au stat la baza desfășurării construcției în litigiu. La caz, susține că studiind Cartea Tehnică a construcției a stabilit că înregistrarea construcției a avut loc la 22 mai 2012, iar diriginte de șantier a fost numit Zubarev Valeriu.

Data începerii construcției a fost numită pentru 23 mai 2012 şi tot la aceiași dată a fost întocmit și procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului şi a bârnelor de reper. Însă, în documentul dat nu este indicat cine și cui i-a fost transmis obiectul pentru construcție. Mai susține că 22 mai 2012 a fost întocmit procesul-verbal nr. 1 de trasare a lucrărilor de construcție. De facto, trasarea anexei plajei topografice a fost efectuată şi executată la 23 iunie 2012, iar de către dirigintele de șantier această lucrare nu a fost primită. Conform Cărții Tehnice, toate lucrările pentru construcția imobilului au avut loc în 2012, dar trasarea lucrărilor de construcție a avut loc la 20 februarie 2013, adică peste un an, cînd construcția era spre finisare.

Astfel, este cert faptul că construcția a fost efectuată samavolnic și acceptată de către dirigintele de șantier şi de Inspectorul Principal în Construcții, care în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 721-XIII din 02.02.1996 era obligat în virtutea funcției deținute să organizeze inspecții la factorii implicați în proiectarea, executarea, exploatarea şi post utilizarea construcției privind existența şi respectarea sistemului calității. Prin hotărîrea judecătoriei Ungheni din 23 mai 2014 s-a respins acțiunea înaintată de Antoniuc Elena. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de Antoniuc Elena și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Ungheni din 23 mai 2014. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţei din 20 mai 2015 s-a admis recursul declarat de Antoniuc Elena şi s-a casat decizia Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2014, şi s-a restituit spre pricina la rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 01 octombrie 2015, s-a respins apelul declarat de către Antoniuc Elena şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Ungheni din 23 mai 2014. La 17 noiembrie 2015, Antoniuc Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 octombrie 2015 şi a hotărîrii judecătoriei Ungheni din 23 mai 2014, şi pronunţarea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate. În motivarea recursului s-a menţionat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi vădit ilegală. Instanţa de apel a încălcat şi a interpretat eronat legea materială, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Indică, la examinarea apelului, instanţa de apel nu a luat în consideraţie răspunsul Direcţiei Situaţii Excepţionale Ungheni, în care este indica că la construcţiei casei de locuit din str. Tighinei, 2, or.

Ungheni, nu este respectată distanţa de 8 metri faţă de construcţia existentă de pe str. Ştefan cel Mare, 4. Susţine că instanţa de apel superficial a studiat materialele dosarului, nu a analizat suficient probele iar respingerea demersului privind numirea unei expertize, este neîntemeiat. Consideră reclamanta că construcţia efectuată de către Gheceanu Maria este efectuată cu abateri de la respectarea normele de construcţie. Prin referinţa depusă la 09 decembrie 2015, Gheceanu Maria a invocat că recursul înaintat este neîntemeiat şi nefondat. În timpul efectuării construcţiei nu a comis nici o 2 abatere şi a respectat toate normele legale. A pledat pentru respingerea recursului.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integral. Potrivit avizului de recepţie a Curţii de Apel Bălţi (f.d.140) recurentul Antoniuc Elena a recepţionat decizia instanţei de apel, la 30 octombrie 2015, astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 17 noiembrie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători 3 decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Antoniuc Elena în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Antoniuc Elena se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4