2ra-1351/15 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului

prima instanță: A. Parfeni dosarul nr. 2ra-1351/15 instanța de apel: E. Ababei, A. Garbuz, G. Polivenco ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Moraru Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moraru Gheorghe împotriva Inei Dobîda și Chiriac Lilia, intervenient accesoriu Primăria orașului Ungheni cu privire la înlăturarea obstacolelor la folosirea terenului aferent, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 16 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Moraru Gheorghe şi menținută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 18 septembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 01 aprilie 2014, Moraru Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inei Dobîndă, Chiriac Lilia, intervenient accesoriu Primăria orașului Ungheni cu privire la înlăturarea obstacolelor la folosirea terenului aferent casei de locuit.

În motivarea acţiunii indicat că deține dreptul de proprietate asupra a ½ cotă parte din terenul cu nr.cadasatral 9201101.286 situat în or. Ungheni, str. M.Viteazu 135, iar ½ parte din acest imobil aparține cu drept de proprietate Nadejdei Moraru. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 20 decembrie 2012, a fost stabilit modul de folosință asupra terenului aferent cu coproprietara Nadejda Moraru. Susține că terenul menționat se află în vecinătate cu terenul ce aparține Inei Dobîndă şi Chiriac Lilia, iar în rezultatul delimitării dînsului şi fostei soţii, Moraru Nadejda, a sectoarelor de teren, a constatat că o parte din terenul atribuit este ocupat de către pârâtele. Menționează că cele invocate se confirmă prin actul de constatare pe teren din 17 mai 2013, întocmit de specialistul în domeniul funciar al Primăriei or.

Ungheni şi anume că latura 5-6 a terenului ce-i aparține cu drept de proprietate nu corespunde cu amplasarea hotarului în natură, astfel, consideră că Dobîndă Ina şi Chiriac Lilia posedă nelegitim o parte din terenul ce-i aparține cu drept de proprietate. Solicită obligarea Inei Dobîndă Ina şi Chiriac Lilia de a de a demola gardul şi alte construcții amplasate pe hotarul terenului aflat în posesie nelegitimă, obligarea pîrîtelor de a muta gardul care desparte terenurile cu numerele cadastrale 9201101286 şi nr.9201101287 conform planurilor geometrice, cât și încasarea de la Ina Dobîndă şi Chiriac Lilia în beneficiul său a cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 18 septembrie 2014, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Moraru Gheorghe și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 374 alin.(1) din Cod civil, care reglementează revindicarea de către proprietar a bunurilor sale și care indică că proprietarul este în drept să-și revendice bunurilor aflate în posesiunea nelegitimă a altuia.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că din momentul apariției dreptului de proprietate asupra imobilului, atât Chiriac Lilia, cât și Ina Dobândă nu au schimbat hotarele existente prin mutarea gardului între gospodărie lor și cea a lui Moraru Gheorghe, nu a fost prezentate probe nici în sensul, că fostul proprietar, care este tatăl pârâtelor din momentul apariției dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și până la încetarea acestui drept, ar fi schimbat hotarul imobilelor prin mutarea gardului, acaparând imobilul lui Moraru Gheorghe şi creându-i obstacole de a se folosi de bunul său. La 23 martie 2015, Moraru Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâre de admitere a cerințelor.

În motivarea deciziei a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material și procedural. Apreciază drept eronate concluziile instanţelor judecătoreşti cu referire la faptul că circumstanțele invocate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel nu au fost suficient probate, deoarece, de fapt, dânsul a anexat la materiale pricinii actul de constatare pe teren din 17 mai 2013, întocmit de specialistul în problemele funciare a primăriei Ungheni în care este indicat că latura 5-6 din titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 9201101286, care separă terenurile nu corespunde planului în natură, cât şi a prezentat schița amplasării terenurilor în natură în care este indicat că hotarul terenului vecin este deplasat pe terenul care îi aparține cu drept de proprietate, însă, acest înscris nu a fost luat în considerație de către instanțele de judecată.

La fel, indică că la materialele dosarului au fost anexate și certificatele eliberate de către OCT Ungheni privind înscrierile valabile referitoare la bunurile imobile și drepturile asupra lor, şi anume terenul cu nr. cadastral 9201101286 îi aparține lui cu drept de proprietate, terenul cu nr. cadastral 9201101287, care este proprietatea intimatelor şi planul geometric al acestor terenuri, prin urmare, consideră că prin probele care au fost prezentate pe parcursul examinării pricinii, se confirmă cu certitudine că o parte din terenul său este ocupat de către intimatele. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Moraru Gheorghe către este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Moraru Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Moraru Gheorghe asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Moraru Gheorghe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Moraru Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva