2ra-1876/15 — Demolarea construcţiei neautorizate şi încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1876/15 prima instanţă: Gh. Plămădeală instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, L. Bulgac ÎNCHEIERE 29 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de Toderenco Efimia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Toderenco Efimia împotriva lui Guţu Vladimir, Guţu Evghenia, Vidraşcu Svetlana, Guţu Iulia şi Inspecţia de Stat în Construcţii privind demolarea construcţiei neautorizate şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Guţu Evghenia şi cererea de alăturare la apel a lui Guţu Vladimir şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 27 mai 2014, c o n s t a t ă: La 02 martie 2012, Toderenco Efimia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Guţu Vladimir, Guţu Evghenia, Vidraşcu Svetlana, Guţu Iulia şi Inspecţia de Stat în Construcţii privind demolarea construcţiei neautorizate şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a invocat reclamanta că pîrîţii au ridicat la apartamentul nr.3, situat pe str. Columna, 180 „V” mun. Chişinău, fără consimţământul ei şi fără autorizaţia respectivă o construcţie ilegală, care prejudiciază zidul imobilului. Menţionează reclamanta că la 09 septembrie 2011, a fost emisă hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău prin care Guţu Vladimir a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei administrative, prevăzută de art. 179 Cod contravenţional La 07 noiembrie 2011, prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 09 septembrie 2011, a fost casată pe motiv că a survenit termenul de prescripţie. Susţine reclamanta că pîrîţii, pînă în prezent, nu au executat prescripţia Inspecţiei de Stat în Construcţii din 27 iulie 2011 prin care a fost constatat că respectiva construcţie a fost ridicată neautorizat. 1 Precizează că construcţia neautorizată a fost ridicată începînd cu luna mai a anului 2010 şi finisată în vara anului 2011, şi nu în anul 2009 aşa cum a argumentat contravenientul Vladimir Guţu în recursul declarat la Curtea de Apel Chişinău.

La solicitările reclamantei de a demola construcţia pîrîţii refuză şi continuă acţiunile ilegale. Consideră că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, or, construcţia neautorizată a fost ridicată pe hotarul proprietăţii sale, acoperişul construcţiei se extinde, astfel încît, apa de ploaie şi zăpadă curg pe pereţii şi ferestrele imobilului reclamantei, închizîndu-i geamurile. A invocat prevederile art. 386 din Codul civil, potrivit cărora, acoperişul trebuie să fie construit astfel încît apa, zăpada sau gheaţa să cadă exclusiv pe teritoriul proprietarului. Prin urmare, persoana care acţionează ilicit, cu vinovăţie este obligată să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune Solicită Toderenco Efimia, demolarea construcţiei ridicate ilegal şi încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 27 mai 2014, acţiunea a fost admisă parţial, cu obligarea pîrîţilor Guţu Vladimir, Guţu Evghenia, Vidraşcu Svetlana şi Guţu Iulia de a demola din cont propriu anexa, construcţia neautorizată, situată pe str. Columna, 180 „V”, ap. 3, mun. Chişinău. În rest, pretenţiile reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, apelul declarat de Guţu Evghenia şi cererea de alăturare la apel a lui Guţu Vladimir au fost admise, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă din motiv că reclamantul a omis să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor, prin probe pertinente şi concludente, şi s-a încasat de la Toderenco Efimia în beneficiul Evgheniei Guţu cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat, în mărime de 75 lei, asistenţă juridică în mărime de 2 700 lei şi cheltuieli pentru efectuarea expertizei în mărime de 1 600 lei. La 03 iunie 2015, Toderenco Efimia a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material şi procedural. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 23 aprilie 2015, iar cererea de recurs a fost depusă la 03 iunie 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, 2 dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 27 iunie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat către Guţu Vladimir, Guţu Evghenia, Vidraşcu Svetlana, Guţu Iulia copia recursului declarat de Toderenco Efimia, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 15 iulie 2015, Guţu Vladimir şi Guţu Evghenia au depus referinţă la recursul declarat de Toderenco Efimia, prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii în ordine de apel, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

4 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Toderenco Efimia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Toderenco Efimia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 5