Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-2804/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
17 decembrie 2015
Părțile
Culicov Anatolie vs Cojocaru Valeriu, Cojocaru Svetlana
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-2804/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: T. Avasiloaie dosarul nr. 2ra-2804/15 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Minciuna ÎNCHEIERE 17 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Culicov Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Culicov Anatolie împotriva lui Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei, dobînzii de întîrziere, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2015 c o n s t a t ă: La 03 martie 2014 Culicov Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei, dobînzii de întîrziere, penalităţii şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a menţionat că prin contractul de împrumut nr. 1 din 05 decembrie 2012 cu scadenţa la 31 martie 2013 a împrumutat lui Cojocaru Valeriu suma de 300000 lei. Susţine că banii au fost transmişi la aceeaşi dată prin act de predare-primire, iar ca mijloc de garantare a executării obligaţiei de restituire a împrumutului în termen în contract a fost instituită clauza penală în mărime de 1% pentru fiecare zi de întîrziere. Afirmă că la scadenţă obligaţia nu a fost executată şi la 31 mai 2012 a expediat în adresa lui Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana notificare despre necesitatea restituirii împrumutului, însă aceasta a rămas nesoluţionată. Relevă că la 21 decembrie 2012 şi 04 ianuarie 2013 prin contractele nr. 2 şi nr. 3 cu scadenţa la 31 martie 2013 a împrumutat lui Culicov Anatolie suma de 20000 euro şi 120000 lei.

Susţine că banii au fost transmişi la aceeaşi dată prin act de predare-primire, iar ca mijloc de garantare a executării obligaţiei de restituire a împrumutului în termen în contract a fost instituită clauza penală în mărime de 1% pentru fiecare zi de întîrziere. Ajunse la scadenţă obligaţiile de restituire a sumelor nu au fost executate.

Relatează că la 29 noiembrie 2012 în temeiul unei recipise i-a împrumutat lui Cojocaru Valeriu suma de 168750 lei, ultimul obligîndu-se să-i restituie la 15 februarie 2013. La 31 mai 2013 şi 15 ianuarie 2014 a expediat în adresa lui Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana 1 somaţii despre necesitatea restituirii împrumuturilor, însă acestea nu s-au soldat cu succes Solicită încasarea solidară de la Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana a sumelor acordate conform recipisei din 29 noiembrie 2012, contractelor de împrumut nr. 1 din 05.12.2012, nr. 2 din 21.12.2013 şi nr. 3 din 04.01.2013 în sumă totală de 588750 lei şi 20000 euro, a dobînzilor aferente în sumă totală de 47805,34 lei şi 2328 euro şi a penalităţii în sumă totală de 756000 lei şi 36000 euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 09 septembrie 2014 acţiunea a fost admisă integral, s-a încasat în mod solidar de la Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana în beneficiul lui Culicov Anatolie conform recipisei din 29 noiembrie 2012 împrumutul în sumă de 168750 lei şi dobînda de întîrziere în sumă de 15039,54 lei, potrivit contractului nr. 1 din 05.12.2012 împrumutul în sumă de 23404,10 lei şi penalitatea în sumă de 540000 lei, conform contractului nr. 2 din 21.12.2013 împrumutul în sumă de 20000 de euro, echivalentul în valută naţională conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărîrii, dobînda de întîrziere în sumă de 1560,26 euro, echivalentul în valută naţională conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărîri şi penalitatea în sumă de 36000 euro, echivalentul în valută naţională conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărîri, conform contractului nr. 3 din 04.01.2013 împrumutul în sumă de 120000 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 9361,70 lei şi penalitatea în sumă de 216000 lei.

S-a încasat în mod solidar de la Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana în beneficiul lui Culicov Anatolie cheltuielile de judecată care constau din taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 12500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2015 s-au admis apelurile declarate de Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 09 septembrie 2014 în partea încasării datoriei, dobînzilor de întîrziere, penalităţilor şi cheltuielilor de judecată din contul Svetlanei Cojocaru cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care s-au respins pretenţiile lui Anatolie Culicov împotriva Svetlanei Cojocaru cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei, dobînzilor de întîrziere şi a penalităţilor în temeiul recipisei din 29 decembrie 2012, contractelor de împrumut nr. 1 din 05 decembrie 2012, nr. 2 din 21 decembrie 2012 şi nr. 3 din 04 ianuarie 2013 precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. S-a redus penalitatea încasată din contul lui Cojocaru Valeriu în beneficiul lui Culicov Anatolie în temeiul contractului de împrumut nr. 1 din 05 decembrie 2012 de la 540000 lei pînă la suma de 54000 lei.

S-a redus penalitatea încasată din contul lui Cojocaru Valeriu în beneficiul lui Culicov Anatolie în temeiul contractului de împrumut nr. 2 din 21 decembrie 2012 de la 36000 euro pînă la suma de 3600 euro, echivalentul în valută naţională conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei în momentul executării hotărîrii. S-a redus penalitatea încasată din contul lui Cojocaru Valeriu în beneficiul lui Culicov Anatolie în temeiul contractului de împrumut nr. 3 din 04 ianuarie 2013 de la 216000 lei pînă la suma de 21600 lei. În rest hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 09 septembrie 2014 s-a menţinut.

La data de 16 septembrie 2015 Culicov Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel în partea prin care au fost admise apelurile declarate de Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana cu emiterea în partea casată a unei noi hotărîri de respingere a apelurilor declarate de ultimii şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel eronat a aplicat art. 24 alin. (1) din Codul familiei şi a concluzionat că banii împrumutaţi nu urmează a fi încasaţi în mod 2 solidar de la Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana avînd în vedere faptul că la momentul încheierii actelor juridice de împrumut aceştia se aflau în relaţii de căsătorie.

Consideră că instanţa de apel incorect a diminuat clauza penală şi nu a ţinut cont de interesele sale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel eronat a aplicat art. 24 alin. (1) din Codul familiei şi a concluzionat că banii împrumutaţi nu urmează a fi încasaţi în mod solidar de la Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana nu pot fi reţinute avînd în vedere faptul potrivit certificatului de divorţ D-IV 0471525 eliberat la 28 noiembrie 2013 se atestă că căsătoria dintre Cojocaru Valeriu şi Cojocaru Svetlana a fost desfăcută la 02 iunie 1997, iar actele juridice de împrumut acordate lui Valeriu Cojocaru de către Culicov Anatolie nu sunt opozabile Svetlanei Cojocaru care la acel moment nu se afla în relaţii de căsătorie cu împrumutatul. Nu pot fi reţinute nici alegaţiile recurentului precum că, instanţa de apel incorect a diminuat clauza penală şi nu a ţinut cont de interesele sale or, în acest aspect instanţa de apel reieşind din circumstanţele speţei a considerat întemeiată reducerea clauzei penale în temeiul art. 630 din Codul civil.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Culicov Anatolie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Culicov Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.