2r-579/16 — încasarea datoriei

2r-579/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: S. Procopciuc dosarul nr.2r-579/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

D E C I Z I E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru

examinând recursurile declarate de către Societatea cu răspundere limitată

„Parșe-Tutun” și avocatul Mariana Kușnir în interesele Iuliei Șevcenco,

în pricina civilă la cererea lui Anatolie Culicov împotriva lui Vladislav

Șevcenco, societății cu răspundere limitată „Parșe-Tutun” cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, prin care a

fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Iulia

Șevcenco,

c o n s t a t ă:

La 09 martie 2015, Anatolie Culicov a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vladislav Șevcenco, societății cu răspundere limitată „Parșe-

Tutun” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, Anatolie Culicov a indicat că la 14 noiembrie 2013,

conform contractului de împrumut nr. 01, dînsul (în calitate de împrumutător), a

transmis, iar pîrîtul Vladislav Șevcenco a primit mijloace bănești în sumă de 3 000

000 lei, cu scadență nu mai tîrziu de 14 ianuarie 2014. Susține că totodată, în pct.2

al contractului, părțile au stabilit și o clauza penală, potrivit căreia în caz de

nerestituire în termen al împrumutului acordat, împrumutatul va achita

împrumutătorului o penalitate în mărime de 0,23 % din valoarea împrumutului

pentru fiecare zi de întîrziere.

A menționat reclamantul că, conform pct.4 al contractului de împrumut

susmenționat, împrumutul a fost acordat fără gaj, dar cu fidejusiunea SC „Parșe-

Tutun” SRL, în persoana directorului general și asociatului Vladislav Șevcenco,

care va răspunde solidar cu împrumutatul cu toate bunurile sale, în cazul

nerestituirii sumei împrumutului sau în cazul restituirii parțiale, a sumei

împrumutului cît și a penalităților, pentru flecare zi de întîrziere de rambursare a

sumei împrumutate. Conform pct.6 din contractul de împrumut nr.01 din 14

noiembrie 2013, împrumutatul confirmă primirea mijloacelor bănești, în valoare de

2

3 000 000 lei și nu are nici o obiecție față de banii recepționați. După mai

multe acțiuni întreprinse de către Anatolie Culicov, la data de 31 martie 2014

pîrîtul Șevcenco Vladislav a rambursat reclamantului suma de 1 000 000 lei, din

totalul sumei împrumutate de 3 000 000 lei, conform contractului de împrumut nr.

01 din 14 noiembrie 2014. Astfel, la momentul înaintării prezentei acțiuni, pîrîtul

datora reclamantului suma de 2 000 000 lei.

Încercările reclamantului de a soluționa litigiul pe cale extrajudiciară, nu s-

au soldat cu succes, fapt ce 1-a determinat să se adreseze în judecată cu cererea

respectivă.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015, a fost confirmată

tranzacția de împăcare încheiată între Anatolie Culicov și pîrîții Vladislav

Șevcenco și SC „Parșe-Tutun” SRL.

La 30 iunie 2015, SC „Parșe-Tutun” SRL s-a adresat instanței de fond cu o

cerere prin care a solicitat explicarea încheierii judecătorești din 28 aprilie 2015.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 14 august 2015, cererea privind

explicarea încheierii a fost respinsă.

La 06 octombrie 2015, Vladislav Șevcenco, din numele său și al societății cu

răspundere limitată „Parșe-Tutun”, a înaintat instanței de judecată o cerere prin

care a solicitat explicarea încheierii Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015, emisă

în pricina dată, prin care a fost confirmată tranzacția de împăcare încheiată între

Anatolie Culicov și pîrîții Vladislav Șevcenco și SC „Parșe-Tutun” SRL.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 21 octombrie 2015, a fost admisă

cererea debitorilor Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”, fiind explicat

conținutul încheierii de confirmare a tranzacției de împăcare.

Împotriva încheierilor din data de 28 aprilie 2015, din 14 august 2015 și din

21 octombrie 2015, la data de 26 octombrie 2015 Vladislav Șevcenco a depus

recurs, din numele său și al SRL „Parșe-Tutun”, solicitînd repunerea recursului în

termen, casarea încheierilor recurate cu remiterea pricinii spre rejudecare.

La 04 noiembrie 2015, împotriva încheierii instanței de fond din 21

octombrie 2015, au declarat recurs Anatolie Culicov și executorul judecătoresc

Vlad Zaporojan, recursurile acestora fiind separate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea recurenților Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”

privind repunerea în termen a recursurilor declarate împotriva încheierilor

Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015 și din 14 august 2015 cu respingerea

recursurilor declarate de Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”, ca fiind

depuse cu omiterea nejustificată a termenului de declarare a recursului.

Au fost respinse ca neîntemeiate recursurile declarate de Vladislav

Șevcenco, SRL „Parșe-Tutun” și Anatolie Culicov împotriva încheierii

Judecătoriei Orhei din 21 octombrie 2015, precum și respins recursul declarat de

executorul judecătoresc Vlad Zaporojan împotriva încheierii instanței de fond din

21 octombrie 2015, ca fiind înaintat de o persoană ce nu este în drept să depună

recurs.

La 23 martie 2016, Iulia Șevcenco a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015, invocînd, că, prin încheierea

respectivă i-a fost încălcat dreptul de proprietate, dînsa nefiind atrasă ca parte în

proces. Susține că despre existența încheierii respective a aflat la momentul

3

recepționării încheierii executorului judecătoresc Vlad Zaporojan din 23

decembrie 2015 privind aplicarea sechestrului pe bunurile imobile care-i aparțin cu

drept de proprietate comună în devălmășie cu Vladislav Șevcenco.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 a fost respinsă

cererea de revizuire depusă de Iulia Șevcenco ca fiind inadmisibilă.

La 25 mai 2016, SRL „Parșe-Tutun” a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel, cerînd admiterea recursului, casarea încheierii Curții de Apel

Chișinău din 17 mai 2016 și a încheierii Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015 cu

remiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul SRL „Parșe-Tutun” în motivarea recursului a indicat că, instanța

de apel a respins cererea de revizuire aplicînd eronat prevederile art. 449 lit. b) și

c) CPC și anume că instanța de fond a soluționat problema unei persoane

neantrenate în proces.

Menționează că instanțele de judecată au dispus în privința drepturilor și

obligațiilor unui cerc nedeterminat de persoane, inclusiv și în privința drepturilor și

obligațiilor Iuliei Șevcenco, care este titularul dreptului de proprietate a imobilelor

cît și a întreprinderii avînd posesiune și folosință asupra bunurilor agentului

economic care implicit, implică și dreptul la primirea dividentelor din firmă, SRL

„Parșe-Tutun,” ca și celelalte imobile fiind proprietate în devălmășie a foștilor soți,

și anume banii care au fost luat cu împrumut de la Culicov Anatolie au fost

restituiți de către SRL „Parșe-Tutun”. Astfel, Iuliei Șevcenco prin restituirea

împrumutului, cuantumul acestuia nu a fost adjudecat de către părțile în proces

fiind încasat de către instanță de la Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe –Tutun” o

pagubă morală în mărime de 3 miln lei, fapt care afectează grav drepturile ultimei

la un proces echitabil, și anume prin faptul că în calitate de proprietar devălmaș al

SRL „Parșe-Tutun” fiind afectate drepturile, acest argument fiind invocat în

ședința Curții de Apel.

În același timp, conform materialelor cauzei, la examinarea litigiului,

Șevcenco Iulia nu a fost antrenată în calitate de participant la proces, iar prin

hotărârile pronunțate de fapt a fost atins dreptul ultimei de proprietate prin

aplicarea sechestrelor realizarea la licitație a bunurilor, fără a avea dreptul de a

dispune de propriul bun, la fel instanțele de judecată urma să examineze pricina

sub toate aspectele, urma a ține cont în privința impactului cerințelor reclamantului

asupra drepturilor și obligațiilor Iuliei Șevcenco care rezultă din actele eliberate de

Camera Înregistrării de Stat și ÎS „Cadastru”, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a constatat încălcarea art. 6 din Convenție în situația când instanțele

naționale au examinat cauza, care ar putea afecta drepturile și interesele unui terț,

fără a atrage partea respectivă în proces.

Consideră că Iulia Șevcenco în calitate de coproprietar și fostă soție a

pîrîtului Vladislav Șevcenco urma a fi atrasă în calitate de intervenient accesoriu în

proces întru realizare drepturilor și intereselor care urmau a fi atinse la executarea

hotărîrii judecătorești.

La 02 iunie 2016, avocatul Mariana Kușnir în interesele Iuliei Șevcenco a

declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, cerînd admiterea recursului,

casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016 și a încheierii

Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015 cu remiterea cauzei spre rejudecare.

4

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu încheierea

instanței de apel deoarece instanța a interpretat în mod eronat legea și anume

prevederile art. 449 lit. c) și lit.b) CPC.

Menționează că prin încheierea Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2016 a fost

confirmată tranzacția de împăcare încheiată între Anatolie Culicov și pîrîții

Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”, potrivit căreia pîrîții au recunoscut

acțiunea valoarea căreia este de 6 402 668 lei care urmează a fi achitate solidar de

către Anatolie Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”.

Astfel, prin încheierea Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015 se constată o

eventuală încălcare a drepturilor și intereselor sale în calitate de coproprietar al

imobilelor care sunt sechestrate supuse evaluării de către executorii judecătorești și

executate forțat prin care Iulia Șevcenco în calitate de coproprietar nu-și poate

realiza drepturile supuse evaluării și executări hotărîrii judecătorești.

Consideră că instanțele de judecată urmau să constate dacă persoana care nu

a fost implicată în proces, este subiect al raportului material litigios. În acest sens a

prezentat probe pertinente și concludente, iar instanța urma să constate dacă prin

hotărîrea supusă revizuirii, persoanei neimplicate în proces, i-au fost încălcate

aceste drepturi.

Prevederile art. 449 lit. b) CPC, vorbește despre circumstanțe (fapte)

necunoscute anterior petiționarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei

prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o condiție esențială pentru

admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute 4

aceste circumstanțe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca

revizuientul să probeze că nu a știut anterior pronunțării hotărîrii a cărei revizuire

se cere despre aceste circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le

cunoaște, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Circumstanțele sau

faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influențeze esențial soluția dată

inițial de instanță, în sensul că nu orice circumstanțe sau fapte necunoscute anterior

pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea

justă a cauzei, or aceste noi circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea

sau încetarea raporturilor juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante

pentru judecarea justă a cauzei.

Astfel consideră că, instanța de apel prin hotărârile pronunțate în prezenta

cauză, a încălcat dreptul Iuliei Șevcenco de acces la tribunal, protejat de art. 6

CEDO, deoarece prin aceste hotărîri a fost soluționată problema drepturilor și

intereselor ei, adică a persoanei neantrenate în proces.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele dosarului rezultă că, încheierea Curții de Apel Chișinău din

17 mai 2016 a fost expediată părților la 20 mai 2016, iar la actele pricinii lipsesc

probe în confirmarea faptului recepționării de către părți a încheierii contestate,

motiv din care instanța de recurs consideră recursurile depuse de părți la 25 mai

2016 și 02 iunie 2016 în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3

5

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără

examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile neîntemeiate și

care urmează a fi respinse cu menținerea încheierii contestate din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Din materialele pricinii rezultă că prin încheierea Judecătoriei Orhei din 28

aprilie 2015, a fost confirmată tranzacția de împăcare încheiată între Culicov

Anatolie și pîrîții Șevcenco Vladislav și SC „Parșe-Tutun” SRL.

La 30 iunie 2015, SC „Parșe-Tutun” SRL s-a adresat instanței de fond cu o

cerere prin care a solicitat explicarea încheierii judecătorești din 28 aprilie 2015.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 14 august 2015, cererea privind

explicarea încheierii a fost respinsă.

La 06 octombrie 2015, Șevcenco Vladislav, din numele său și al societății cu

răspundere limitată „Parșe-Tutun”, a înaintat instanței de judecată o cerere prin

care a solicitat explicarea încheierii Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015, emisă

în pricina dată, prin care a fost confirmată tranzacția de împăcare încheiată între

Culicov Anatolie și pîrîții Șevcenco Vladislav și SC „Parșe-Tutun” SRL.

Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 21 octombrie 2015, a fost admisă

cererea debitorilor Șevcenco Vladislav și SRL „Parșe-Tutun”, fiind explicat

conținutul încheierii de confirmare a tranzacției de împăcare.

Împotriva încheierilor din 28 aprilie 2015, din 14 august 2015 și din 21

octombrie 2015, la 26 octombrie 2015 a depus recurs Vladislav Șevcenco, din

numele său și al SRL „Parșe-Tutun”, solicitînd repunerea recursului în termen,

casarea încheierilor recurate cu remiterea pricinii la rejudecare.

Împotriva încheierii instanței de fond din 21 octombrie 2015, la data de 04

noiembrie 2015 au declarat recurs A.Culicov și executorul judecătoresc Zaporojan

Vlad, recursurile acestora fiind separate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea recurenților Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”

privind repunerea în termen a recursurilor declarate împotriva încheierilor

Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015 și din 14 august 2015 cu respingerea

recursurilor declarate de Șevcenco Vladislav și SRL „Parșe-Tutun”, ca fiind

depuse cu omiterea nejustificată a termenului de declarare a recursului. Au fost

respinse ca neîntemeiate recursurile declarate de Șevcenco Vladislav, SRL „Parșe-

Tutun” și Culicov Anatolie împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din 21

octombrie 2015, precum și respins recursul declarat de executorul judecătoresc

Zaporojan Vlad împotriva încheierii instanței de fond din 21 octombrie 2015, ca

fiind înaintat de o persoană ce nu este în drept să depună recurs.

La 23 martie 2016, Șevcenco Iulia a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015, invocînd, că, prin încheierea

respectivă i-a fost încălcat dreptul de proprietate, dînsa nefiind atrasă ca parte în

proces. Susține că despre existența încheierii respective a aflat la momentul

recepționării încheierii executorului judecătoresc Vlad Zaporojan din 23 decembrie

6

2015 privind aplicarea sechestrului pe bunurile imobile care-i aparțin cu drept

de proprietate comună în devălmășie cu Șevcenco Vladislav. Drept temei de

revizuire a indicat prevederile art. 449 lit. b) și c) CPC.

Astfel, în urma examinării cererii de revizuire, prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 17 mai 2016 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Iulia

Șevcenco ca fiind inadmisibilă.

Judecând recursurile declarate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție a stabilit că încheierea contestată este

legală și temeiuri de a fi casată nu sunt.

Articolul 449 Codul de procedură prevede expres temeiurile de declarare a

cererii de revizuire.

În conformitate cu art.449 lit. b) și c) și art.451 alin.(1) Codul de procedură

civilă, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele

circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi

cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii; instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au

fost implicate în proces.

Cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447,

indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se

probele ce le confirmă.

Recurentul în cadrul examinării cererii de revizuire nu a invocat

circumstanțe fundamentale și esențiale, care dacă ar fi fost cunoscute instanței de

apel la data pronunțării încheierii din 17 mai 2016 ar fi dus la o altă soluție, fiind

expuse doar unele împrejurări formale și eronate care nu îndeplinesc condițiile

legale și nu cad sub incidența temeiurilor de revizuire prevăzute de art. 449 CPC.

De asemenea, corect instanța de judecată a stabilit că nu constituie temei de

revizuire nici motivul invocat de revizuientă că nu a cunoscut despre existența

acestui litigiu și respectiv despre încheierea Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015

prin care a fost confirmată tranzacția de împăcare între părțile implicate în acest

litigiu, deoarece necunoașterea despre existența litigiului nu poate fi apreciată ca o

circumstanță sau faptă esențială a pricinii și respectiv nu poate servi temei de

revizuire.

La fel, instanța de apel întemeiat a respins argumentele revizuentei-recurente

precum că instanța de fond a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor

care nu au fost implicate în proces. Or, încheierea a cărei revizuire se solicită nu o

vizează pe Iulia Șevcenco. Faptul, că Iulia Șevcenco este fosta soție a lui Vladislav

Șevcenco și că deține cu ultimul dreptul de proprietate comună în devălmășie

asupra mai multor bunuri nu presupune, că, prin încheierea unei tranzacții de

împăcare între părțile implicate în acest litigiu, se încalcă dreptul de proprietate al

acesteia, deoarece obiectul tranzacției de împăcare, confirmată prin încheierea

Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015, nu constituie careva bunuri imobile, ci

mijloace bănești transmise de Culicov Anatolie cu împrumut pîrîtului Șevcenco

Vladislav. Faptul, că părțile litigante nu execută benevol condițiile tranzacției

asupra cărora au convenit și care a fost confirmată de instanța de judecată, astfel

fiind intentată procedura de executare silită în cadrul căreia s-au aplicat măsuri

asigurătorii, inclusiv și prin aplicarea sechestrului pe bunurile debitorului, nu poate

7

servi temei de revizuire a actului judecătoresc, - la caz încheierea

Judecătoriei Orhei din 28 aprilie 2015, acest act nefiind emis în privința Iuliei

Șevcenco.

În circumstanțele expuse, instanța de recurs consideră că instanțele de

judecată au creat părților condiții obiective pentru realizarea drepturilor sale

procedurale.

Argumentele recurenților sunt aceleași fapte și circumstanțe invocate pe

parcursul examinării pricinii date.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră justă concluzia Curții de Apel Chișinău

privind respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, deoarece aceasta nu a

întrunit condițiile legale prevăzute de at. 449 lit. b) și c) Codul de procedură civilă

și nu a putut servi temei pentru redeschiderea procesului.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449-453

Codul de procedură civilă are menirea înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției

care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, fiind respectat principiul securității raporturilor juridice, care

înseamnă, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, între

altele, că o soluție definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Excepție de

la acest principiu poate fi cazul cînd reexaminarea este necesară în virtutea

circumstanțelor fundamentale și obligatorii (cazul Brumărescu contra României nr.

28342/95; cazul Roșca contra Moldovei nr. 6276/02).

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că admiterea cererilor de revizuire

depuse de către SRL „Parșe-Tutun” și avocatul Mariana Kușnir în interesele Iuliei

Șevcenco ar însemna încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a

drepturilor celorlalte părți la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărîrea Curții Europene

pentru Drepturile Omului din 06 decembrie 2005 pe cazul Popov (2) contra

Moldovei nr. 19960/04, Pîrnău și alții contra Moldovei din 31 ianuarie 2012.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea Curții

de Apel Chișinău din 17 mai 2016 este legală, iar argumentele invocate de

recurenți sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge ambele recursuri și

de a menține încheierea contestată.

În conformitate cu art.427 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

8

Se resping recursurile declarate de către Societatea cu răspundere limitată

„Parșe-Tutun” și avocatul Mariana Kușnir în interesele Iuliei Șevcenco.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2016, în pricina

civilă la cererea lui Anatolie Culicov împotriva lui Vladislav Șevcenco, societății

cu răspundere limitată „Parșe-Tutun” cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru