2r-813/18 — încasare datoriei, dobânzii de întârziere si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2r-813/18

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul central (judecătorul: Iu. Movilă)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Clima)

DECIZIE

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de cătreSocietatea cu Răspundere Limitată „Parșe-

Tutun” și Vladislav Șevcenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Culicov

împotriva lui Vladislav Șevcenco și Societății cu Răspundere Limitată „Parșe-Tutun” cu

privire la încasare datoriei, dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului moral,

împotriva încheierii din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Parșe-Tutun” și

Vladislav Șevcenco a fost respinsă ca inadmisibilă,

constată :

La 09 martie 2015, Anatolie Culicov a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vladislav Șevcenco și Societății cu Răspundere Limitată „Parșe-Tutun” cu

privire la încasare datoriei, dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului moral.

Prin încheierea din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei, a fost confirmată tranzacția

de împăcare încheiată între Anatolie Culicov și Vladislav Șevcenco și „Parșe-Tutun” SRL.

La 30 iunie 2015, „Parșe-Tutun” SRL s-a adresat instanței de fond cu o cerere prin

care a solicitat explicarea încheierii judecătorești din 28 aprilie 2015.

Prin încheierea din 14 august 2015 a Judecătoriei Orhei, cererea privind explicarea

încheierii a fost respinsă.

La 06 octombrie 2015, Vladislav Șevcenco, „Parșe-Tutun” SRL au înaintat instanței

de judecată o cerere prin care a solicitat explicarea încheierii din 28 aprilie 2015 a

Judecătoriei Orhei.

Prin încheierea din 21 octombrie 2015 a Judecătoriei Orhei, a fost admisă cererea

debitorilor Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”, fiind explicat conținutul încheierii

de confirmare a tranzacției de împăcare.

Împotriva încheierilor din 28 aprilie 2015, din 14 august 2015 și din

21 octombrie 2015, la 26 octombrie 2015 Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun” au

depus recurs.

La 04 noiembrie 2015, împotriva încheierii instanței de fond din 21 octombrie 2015,

au declarat recursurile Anatolie Culicov și executorul judecătoresc Vlad Zaporojan.

1

Prin decizia din 14 ianuarie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea lui Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun” privind repunerea în

termen a recursurilor declarate împotriva încheierilor Judecătoriei Orhei din 28 aprilie

2015 și din 14 august 2015 cu respingerea recursurilor declarate de Vladislav Șevcenco și

SRL „Parșe-Tutun”, ca fiind depuse cu omiterea nejustificată a termenului de declarare a

recursului. Au fost respinse ca neîntemeiate recursurile declarate de Vladislav Șevcenco,

SRL „Parșe-Tutun” și Anatolie Culicov împotriva încheierii Judecătoriei Orhei din

21 octombrie 2015, precum și respins recursul declarat de executorul judecătoresc Vlad

Zaporojan împotriva încheierii instanței de fond din 21 octombrie 2015, ca fiind înaintat

de o persoană ce nu este în drept să depună recurs.

La 23 martie 2016, Iulia Șevcenco a depus cerere de revizuire împotriva încheierii din

28 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei, invocînd, că, prin încheierea respectivă i-a fost

încălcat dreptul de proprietate, dînsa nefiind atrasă ca parte în proces.

Prin încheierea din 17 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de

revizuire depusă de Iulia Șevcenco ca fiind inadmisibilă.

La 25 mai 2016, SRL „Parșe-Tutun” a declarat recurs împotriva încheierii instanței

de apel, cerînd admiterea recursului, casarea încheierii din 17 mai 2016 a Curții de Apel

Chișinău și a încheierii din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei cu remiterea cauzei spre

rejudecare.

La 02 iunie 2016, Iulia Șevcenco a declarat recurs împotriva încheierii instanței de

apel solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii din 17 mai 2016 a Curții de Apel

Chișinău și a încheierii din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei cu remiterea cauzei spre

rejudecare.

Prin decizia din 13 iulie 2016 a Curții Supreme de Justiție recursurile declarate de

către SRL „Parșe-Tutun” și Iulia Șevcenco au fost respinse, fiind meninută încheierea din

17 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău.

La 12 iunie 2018, Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun” au depus cerere de

revizuire împotriva încheierii din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei.

La 03 iulie 2018, Anatolie Culicov a depus cerere prin care a solicitat, strămutarea

examinării cererii de revizuire depusă de Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”.

Prin încheierea din 03 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul central a fost respinsă

cererea depusă de Anatolie Culicov cu privire la strămutarea examinării cererii de

revizuire.

La 19 iulie 2018, Anatolie Culicov a depus repetat cerere prin care a solicitat,

strămutarea examinării cererii de revizuire depusă de Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-

Tutun”.

Prin încheierea din 23 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul central a fost strămutată

examinarea cererii de revizuire depusă de Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”

împotriva încheierii din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei, la Curtea de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de revizuire depusă de Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”, ca fiind

inadmisibilă.

La 14 septembrie 2018, Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun” au declarat recurs

împotriva încheierii din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o neîntemeiată, pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept

procedural.

2

Recurenții au susuținut că, prin încheierea din 23 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei a

fost strămutat dosarul la Curtea de Apel Chișinău pentru soluționarea conflictului de

competența jurisdicțională, însă instanța de apel s-a expus asupra cererii de revizuire.

Recurenții au solicitat, casarea încheierii din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel pentru soluționarea

conflictului de competența jurisdicțională. (f.d. 241-244 vol. II)

În conformitate cu art. 425 Cod de procedura civilă, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la data comunicării încheierii.

Materialele cauzei atestă că, copia încheierii din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 231-235 vol. II) a fost expediată în adresa părților la 11 septembrie 2018,

fapt confirmat prin copia scrisorii de însoțire a instanței de apel nr.8993-4 (f.d. 236 vol. II),

însă confirmarea privind recepționarea acesteia de către recurenți la materialele dosarului

lipsește.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-

Tutun” la 14 septembrie 2018, se consideră depus în termenul prevăzut de lege. (f.d. 241-

244 vol. II)

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează

a fi respins cu menținerea încheierii contestate din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedura civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Așadar, din conținutul recursului declarat de Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-

Tutun” rezultă că, recurenții nu sunt de acord cu încheierea din 04 septembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către

Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun”. (f.d.231-235 vol.II)

La fel, s-a constatat că, instanța de revizuire a reținut că argumentele invocate de către

Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun” nu se încadrează în nici unul dintre temeiurile

prevăzute art. 449 Cod de procedură civilă. (f.d.152-156 vol.II)

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră concluzia instanței de revizuire despre necesitatea respingerii ca inadmisibilă a

cererii de revizuire, întemeiată.

Colegiul consideră oportun de a reitera prevederile art. 451 alin. (1) Cod de procedură

civilă, care indică expres că, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele

menționate la art. 447 Cod de procedura civilă, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 Cod de procedură civilă și anexîndu-se probele ce le confirmă.

Colegiul menționează că, revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate

și sunt probate circumstanțe, fapte ori evenimente prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt

esențiale pentru relațiile în litigiu și de natură să influențeze soluția adoptată.

Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 Cod de procedură

civilă care poartă un caracter exhaustiv.

Colegiul relevă că revizuirea unei hotărâri date de către instanță este posibilă doar în

cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei

din cele prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă. În același timp, acest temei trebuie

să vizeze situația de fapt, care a fost obiectul examinării în instanța de fond, dat fiind că

3

instanța de recurs verifică corectitudinea aplicării și interpretării de către instanța inferioară

a normelor de drept material și procesual în limitele materialelor din dosar și în limitele

recursului declarat, or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situație de

fapt, asupra căreia s-a pronunțat instanța de fond, prin prisma unui temei care

caracterizează o altă situație.

Colegiul reține că, pentru a redeschide procesul trebuie să fie invocate temeiurile

prevăzute de către art. 449 Cod de procedură civilă și prezentate circumstanțele sau faptele

existente obiectiv pentru declararea revizuirii confirmate în fața instanței prin prezentarea

unor probe concludente.

Din conținutul cererii de revizuire depusă de către Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-

Tutun” rezultă că, revizuenții – recurenți au invocat drept temei de revizuire prevederile

art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă.

În acest context, potrivit art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se declară

în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care

nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a cauzei.

În interpretarea corectă a prevederii enunțate, instanța de recurs relevă că,

circumstanțele sau faptele menționate, trebuiau să existe obiectiv pînă la pronunțarea

hotărîrii, iar revizuentul nu putea ști despre aceste circumstanțe anterior pronunțării

hotărîrii, revizuirea căreia se atacă.

Cu referire la prevederile enunțate, instanța de recurs menționează că, instanța de

revizuire corect și întemeiat a respins cererea de revizuire înaintată de Vladislav Șevcenco

și SRL „Parșe-Tutun” împotriva încheierea din 28 aprilie 2015 a Judecătoriei Orhei, or,

cele invocate de către revizuenți în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, pe motiv că, faptele

invocate trebuie să aibă importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică

să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată și să existe

obiectiv pînă la pronunțarea hotărârii, condiție ce la caz nu se atestă.

Sunt irelevante pentru admiterea cererii de recurs, casarea încheierii instanței de

revizuire, admiterea cererii de revizuire argumentele revizuienților Vladislav Șevcenco și

SRL „Parșe-Tutun”, expuse în prezenta cerere de revizuire, deoarece revizuirea este o cale

de retractare a hotărârii și nu de reformare, adică în cadrul revizuirii nu se verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege

are loc redeschiderea procesului și aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale și legale,

ce s-ar încadra în prevederile art. 449 Cod de procedură civilă, de asemenea, aceste

temeiuri urmează a fi aplicate așa cum le-a determinat norma juridică respectivă.

Iar o cerere care nu conține aceste temeiuri, nu poate fi examinată ca cerere de

revizuire, fiind inadmisibilă încercarea de rediscutare a unei hotărîri irevocabile.

Referitor la argumentul invocat de către recurenți că prin încheierea din 23 iulie 2018

a Judecătoriei Orhei a fost strămutat dosarul la Curtea de Apel Chișinău pentru soluționarea

conflictului de competența jurisdicțională, însă instanța de apel s-a expus asupra cererii de

revizuire, Colegiul subliniază că strămutarea făcută de către instanța de fond nu este

determinată de existența unu-i conflict de competență.

Mai mult, revizuirea este o cale de atac de retractare a hotărârii și nu de reformare. În

cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor

temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului în vederea corectării unei

4

erori judiciare ce rezultă din circumstanțe necunoscute instanței la momentul judecării

cauzei.

Totodată, Colegiul menționează că procedura de revizuire prevăzută de art. 449-453

Cod de procedură civilă servește scopului înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care

urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, fiind

respectat principiul securității raporturilor juridice care înseamnă, conform jurisprudenței

Curții Europene pentru Drepturile Omului, între altele, că o soluție definitivă al oricărui

litigiu nu trebuie rediscutată, ca excepție de la acest principiu este doar cazul când

reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (cazul

Brumărescu contra României nr. 28342/95; cazul Roșca contra Moldovei nr. 6276/02).

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că admiterea cererii de revizuire depuse de Vladislav

Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun” ar însemna încălcarea principiului securității raporturilor

juridice și a drepturilor celorlalte părți la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Colegiul relevă că instanța de apel corect a reținut că temeiurile invocate de către

Vladislav Șevcenco și SRL „Parșe-Tutun” nu se încadrează în cele enunțate mai sus.

Luînd în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate în

recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menținerea

încheierii instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 448 Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Parșe-

Tutun” și Vladislav Șevcenco.

Se menține încheierea din 04 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Culicov împotriva lui

Vladislav Șevcenco și Societății cu Răspundere Limitată „Parșe-Tutun” cu privire la

încasare datoriei, dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

5