2ra-1759/16 — încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1759/16 — încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: C. Cheptea dosarul nr. 2ra-1759/16
instanța de apel: T. Duca, S. Procopciuc, G. Liulca
Î N C H E I E R E
14 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului,
judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ceresău
Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țurcan Nicolai
împotriva lui Ceresău Vasile privind încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016, prin care s-a admis
apelul declarat de Țurcan Nicolai, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 11
decembrie 2015 și s-a emis o nouă hotărîre de admitere a acțiunii,
c o n s t a t ă
La 28 mai 2014 Țurcan Nicolai s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva lui Ceresău Vasile privind încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 26 septembrie 2011 între el și
Ceresău Vasile a fost încheiat un contract de împrumut bănesc prin care i-a transmis
pîrîtului suma de 100 000 euro, pe un termen de pînă la 26 septembrie 2013.
Cu toate că termenul de rambursare a împrumutului a expirat, pîrîtul nu a
restituit datoria, actualmente fiind în întîrziere pentru o perioadă mai mare de
jumătate de an, urmînd să restituie și dobînda de întîrziere calculată conform art. 619
Cod civil.
Solicită reclamantul, inclusiv în urma concretizării cerințelor, încasarea de la
Ceresău Vasile în beneficiul său a datoriei de 100 000 euro și dobînda de întîrziere
care la ziua de 09.12.2014 constituie 15 031, 36 euro.
Prin hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 11 decembrie 2015 cererea de chemare
în judecată a lui Țurcan Nicolai împotriva lui Ceresău Vasile privind încasarea
datoriei și dobînzii de întîrziere, a fost respinsă.
1
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Țurcan Nicolai a contestat-o cu
apel.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2016 s-a admis apelul declarat de
Țurcan Nicolai, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 11 decembrie 2015 și s-a
emis o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Ceresău
Vasile în beneficiul lui Țurcan Nicolai suma de 100 000 euro și dobînda de întîrziere
în mărime de 46 424, 19 euro în valută națională la momentul executării hotărîrii.
La 10 iunie 2016 Ceresău Vasile, cu respectarea termenului prevăzut de art. 434
CPC, a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de
apel și hotărîrii primei instanțe, cu dispunerea scoaterii de pe rol a cererii de chemare
în judecată din motiv că este semnată de o persoană neîmputernicită.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia contestată,
considerînd-o neîntemeiată și ilegală.
Susține recurentul că, avocatul Ciobanu Vladislav, reprezentînd interesele
reclamantului Țurcan Nicolai, nu a fost în drept de a depune și semna cererea de
chemare în judecată, acționînd contrar împuternicirilor stipulate în mandat, care nu
corespund condițiilor actuale privind formularea mandatului avocatului.
În acest sens susține că, dreptul de a semna cererea în conformitate cu art. 81
CPC, urmează a fi indicat expres în mandatul avocatului, condiție ce la caz nu se
atestă.
Relatează că, instanța de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial asupra
circumstanțelor pricinii, referindu-se doar la susținerile reprezentantului apelantului,
fără a examina legalitatea și temeinicia hotărîrii supusă apelului sub toate aspectele în
raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.
A mai indicat că, la caz era necesară soluționarea chestiunii intervenirii în proces
în calitate de copîrît a soției sale, Ceresău Svetlana, întru evitarea atingerii drepturilor
acesteia.
Suplimentar a mai indicat recurentul că, semnătura din contractul de împrumut
nu-i aparține, iar instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită litigiului în raport cu
materialul probator.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia că, recursul declarat de către Ceresău Vasile urmează a fi declarat
inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la
proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept
material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
2
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept
procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată
de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost
judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și
ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba
de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de
judecată; hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau
în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ceresău Vasile este
declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4)
CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia
din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține că argumentele invocate de către recurent în cererea de
recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de
legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Colegiul reiterează că, conform articolului 13 din Convenția Europeană recursul
trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît și în drept. Un astfel de recurs este
cerut pentru pretențiile care pot fi considerate ca fiind „serioase și legitime" conform
Convenției (a se vedea Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99,
, ECHR 2001-XII). În același timp, conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în
3
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri, pe cînd în recursul declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Ceresău Vasile, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Ceresău Vasile, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Oleg Sternioală
Valentina Clevadî
4