2ra-1572/16 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- contractul de imprumut, restituirea imprumutului, conditiile generale de executare a obligatiilor
2ra-1572/16 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
dosarul nr. 2ra-1572/16
Prima instanță: A. Sandu
Instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, A. Bostan
D E C I Z I E
14 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă,
Judecătorii Iuliana Oprea, Ala Cobăneanu,
Oleg Sternioală, Galina Stratulat
examinând recursul declarat de Popa Cristina,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Popa
Cristina împotriva lui Batereanu Andrei cu privire la încasarea datoriei, dobînzii
de întârziere și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016, prin
care apelul declarat de Popa Cristina a fost respins și menținută hotărîrea
Judecătoriei Ialoveni din 12 mai 2015,
c o n s t a t ă
La 26 noiembrie 2014 Popa Cristina a înaintat o cerere de chemare în
judecată împotriva lui Batereanu Andrei, prin care a solicitat instanței încasarea
datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii depuse, reclamanta Popa Cristina a indicat că în
baza recipisei din 30 ianuarie 2014 i-a împrumutat lui Batereanu Andrei suma
de 6000 euro.
Astfel, acesta urma să-i restituie timp de un, an (pînă la data de 29
ianuarie 2015), eșalonat, a câte 500 euro lunar. Pînă în prezent însă datoria nu a
fost restituită.
La 17 noiembrie 2014, datoria nerambursată constituia 6000 euro. Invocă
că toate încercările de a soluționa conflictul pe cale amiabilă sunt neglijate de
către pîrît. Mai mult, acesta intenționat se eschivează de la executarea
obligațiilor asumate.
Indică reclamanta că în acest sens a expediat o pretenție în adresa lui
Batereanu Andrei, însă aceasta a fost lăsată fără examinare.
Cere reclamanta a încasa de la Batereanu Andrei în beneficiul său datoria
în mărime de 6000 euro, conform recipisei din 30 ianuarie 2014, a dobînzii de
întârziere de 380,88 euro și a cheltuielilor de judecată rezultate din plata taxei
de stat de 3438 lei.
1
Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 12 mai 2015, s-a respins ca
neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Popa Cristina
împotriva lui Batereanu Andrei cu privire la încasarea de la Batereanu Andrei a
datoriei de 6000 Euro, conform recipisei din 30 ianuarie 2014, a dobînzii de
întîrziere de 380,88 Euro și a cheltuielilor de judecată rezultate din plata taxei
de stat de 3438 lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016 s-a respins
apelul declarat de Popa Cristina și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ialoveni
din 12 mai 2015.
La 23 mai 2016 Popa Cristina a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitînd casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi
hotărîri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului invocă recurenta că decizia instanței de apel este
ilegală și neîntemeiată, instanța ierarhic inferioară încălcând și aplicând eronat
normele de drept material și procedural.
Reiterează Popa Cristina că instanța nu a constatat și elucidat pe deplin
circumstanțele cauzei, concluziile instanței fiind în contradicție cu
circumstanțele pricinii.
Mai mult susține că instanța de apel nu a menționat care sunt acele
exigențe legale cărora nu le corespunde recipisa din 30 ianuarie 2014.
Or, recipisa din 30 ianuarie 2014, corespunde cerințelor cu privire la
forma actului juridic prevăzută de art. 210 Cod civil, fiind încheiat în formă
scrisă, semnat de persoana care a împrumutat, conținînd informații despre
părțile contractului de împrumut, suma împrumutului, precum și despre
termenul acestuia.
Mai mult, în condițiile în care Batereanu Andrei a recunoscut
autenticitatea înscrisului din recipisa întocmită încă la 30 ianuarie 2014, rezultă
că acesta cunoștea despre existența acesteia încă la data întocmirii.
Precizează recurentul că instanța de apel contrar art. 130 CPC și 139 CPC
a apreciat arbitrar toate probele prezentate, fară a indica în hotărîre motivele
admiterii unor probe și respingerea altora.
Cu referire la concluziile instanței de apel, precum că recipisa din 30
ianuarie 2014 a fost întocmită ca urmare a abuzurilor, stării de vulnerabilitate și
șantaj, susține Popa Cristina că instanței nu i-au fost prezentate careva probe în
acest sens.
Or, în condițiile în care Batereanu Andrei susține că recipisa a fost scrisă
în circumstanțele enunțate, acesta nu a reacționat în nici un mod, prin sesizarea
organului de poliție sau, adresarea în instanța de judecată, negând recepționarea
împrumutului, doar după adresarea sa în instanța de judecată pentru recuperarea
sumei acordate cu titlu de împrumut.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de
Popa Cristina întemeiat și care urmează a fi admis, casată decizia instanței de
apel și hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care
acțiunea să fie admisă integral.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă
2
recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia
instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.
Conform prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul
se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei
integrale.
Examinând înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că decizia
instanței de apel a fost pronunțată la 24 februarie 2016 și expediată în adresa
participanților la proces, fără a se indica însă la ce dată (f.d. 121).
La fel din materialele pricinii nu rezultă la ce dată Popa Cristina a făcut
cunoștință cu decizia contestată.
Astfel, recursul declarat de Popa Cristina la 23 mai 2016, se consideră
depus în termen. (f.d. 125 – 131).
Analizînd circumstanțele faptice ale cauzei și actele anexate la
materialele dosarului, instanța de recurs reține că potrivit înscrisului datat cu 30
ianuarie 2014, Batereanu Andrei a luat cu împrumut de la recurenta Popa
Cristina suma de 6 000 euro, pentru ce împrumutatul Batereanu Andrei a și
semnat, (f.d.6).
Conform înscrisului respectiv Batereanu Andrei urma să-i restituie
Cristinei Popa timp de un an ( pînă la data de 29 ianuarie 2015), eșalonat, a cîte
500 euro lunar. Pînă în prezent însă datoria nu a fost restituită.
În vederea stingerii datoriei, la 21 octombrie 2014 Popa Cristina a
expediat o pretenție în adresa lui Batereanu Andrei, însă aceasta a fost lăsată
fără examinare.
Astfel, la 26 noiembrie 2014 Popa Cristina a înaintat o cerere de chemare
în judecată împotriva lui Batereanu Andrei, prin care a solicitat instanței
încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Instanțele ierarhic inferioare au emis hotărîrile respective.
În baza dispoziției art. 195 Cod civil, actul juridic civil este manifestarea
de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea,
modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.
Articolul 867 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte
(împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul)
bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași
sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului
pentru care i-au fost date.
Conform dispoziției art. 199 alin. (1) Cod civil, consimțămînt este
manifestarea, exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic.
Iar, în temeiul art. 201 Cod civil, actul juridic se consideră neîncheiat în
cazul, în care esența consimțămîntului nu poate fi determinată cu certitudine
nici din exprimarea exteriorizată și nici din alte circumstanțe ale încheierii sale.
Conform art. 871 alin. (1) Cod civil împrumutatul trebuie să restituie
împrumutul în termenul și în modul stabilit în contract. Dacă nu au fost stabilite
dobînzi, el are dreptul să restituie împrumutul și pînă la expirarea termenului.
În conformitate cu art. 572 alin. (1) și (2) Cod civil, temeiul executării
rezidă în existența unei obligații.
3
Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la
locul și în momentul stabilit.
Conform prevederilor art. 217 alin (1) Cod civil, nulitatea absolută a
actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut și
actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.
În conformitate cu dispoziția art. 220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau
clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede
altfel.
Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție consideră eronată soluția instanței de apel și a
Judecătoriei Ialoveni privind aprecierea raportului juridic de împrumut între
Batereanu Andrei și Popa Cristina drept un act juridic nul, invocînd lipsa
semnăturii pe recipisa din 30 ianuarie 2014, a Cristinei Popa.
Or, din recipisa întocmită și semnată la 30 ianuarie 2014 (f.d. 6) și
materialele pricinii cert s-a stabilit consimțămîntul valabil exprimat al lui
Batereanu Andrei în vederea contractării împrumutului sus-indicat.
Mai mult, în acest context, instanța de recurs consideră necesar a remarca
că în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC fiecare parte trebuie să dovedească
circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale
dacă legea nu dispune altfel.
Or, intimatul Batereanu Andrei nu a probat faptul întocmirii recipisei sub
constrângerea recurentei Popa Cristina, acesta neinițiind careva acțiuni de
informare a organelor de drept competente asupra întocmirii sub constrîngere a
recipisei și de anulare a acesteia, menționând despre aceasta doar la momentul
adresării Cristinei Popa în judecată pentru restituirea împrumutului.
În acest sens, sunt neîntemeiate concluziile instanței de apel privind
aplicabilitatea, în speță, a art. 210, 211 CC, și anume a nulității absolute a
actului juridic (în speță recipisă) ca urmare a nerespectării condiției de formă or,
recipisa din 30 ianuarie 2014 conține toate elementele cerute de lege pentru
atestarea faptului existenței relațiilor de împrumut, fiind încheiat în formă
scrisă, semnat de persoana care a împrumutat, conținînd informații despre
părțile contractului de împrumut (împrumutat Batereanu Andrei, posesor al
buletinului de identitate B 01009064, cod personal 2005044012501, persoana
care a dat cu titlu de împrumut Popa Cristina, buletin de identitate A 01130610,
cod personal 2003035000276), despre suma concretă a împrumutului 6000
euro, precum și despre termenele de restituire a acestuia.
În acest context, instanța de recurs consideră necesar a remarca că codul
civil nu conține reguli speciale cu privire la forma contractului de împrumut,
urmând să fie respectate regulile generale referitoare la forma convenției, adică
prevederile art. 210, 211, Cod civil, conform cărora actele juridice dintre
persoanele juridice, dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre
persoanele fizice se încheie în formă scrisă dacă valoarea obiectului actului
juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de
valoarea obiectului.
În această succesiune de idei, instanța de recurs reține că unul din
elementele definitorii ale actului juridic civil este manifestarea de voință. Avînd
4
drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor rapoturi cu alte persoane,
voința autorului actului juridic civil trebuie să fie manifestată, exteriorizată.
Eficacitatea acestei voințe depinde de posibilitatea altor persoane de a lua
cunoștință de ea. Prin manifestare, voința încetează de a mai fi un fenomen
subiectiv, devenind un fapt social, o realitate obiectivă, iar terții pot lua
cunoștință de conținutul ei și pot adopta o anumită conduită.
Manifestarea de voință trebuie să fie îndreptată spre producerea efectelor
juridice: nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.
Intenția de a produce efecte juridice este un element necesar al actului
juridic civil, astfel încît aceste efecte nu se pot produce, conform legii, decît
dacă o asemenea intenție a existat.
Or, din recipisa supra enunțată rezultă că atât Batereanu Andrei cît și
Popa Cristina și-au manifestat voința la încheierea actului juridic, primul
confirmînd primirea banilor, ultima transmițînd acești bani.
Mai mult decît atît, în condițiile în care Batereanu Andrei a recunoscut
autenticitatea scrisului din recipisa întocmită la data de 30 ianuarie 2014, rezultă
ca acesta cunoștea despre existența acesteia încă la data întocmirii, și respectiv
primirii banilor de la Popa Cristina. Cu toate acestea, pînă la momentul adresării
cu cerere de chemare în judecată, Batereanu Andrei nu a înaintat careva
pretenții în privința acesteia, inclusiv că nu a primit banii.
Menționînd concluziile instanței de fond și a celei de apel, care cu referire
la prevederile art. 221 alin. (1) Cod civil, indică că recipisa ar avea un caracter
fictiv Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție menționează că recipisa din 30 ianuarie 2014 este distinctă,
atît de relația precedentă de împrumut din 02 octombrie 2013, cît și de cauza
penală pornită în privința lui Batereanu Andrei. Careva probe ce ar atesta
contrariul nefiind prezentate.
Astfel, raportînd la caz prevederile enunțate, reieșind din constatările
relatate și avînd în susținere dispozițiile art. 572 alin. (2) Cod civil care
reglementează condițiile generale de executare a obligațiilor și statuează că
obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și
în momentul stabilit Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia temeinicii acțiunii atît în
partea încasării datoriei cît și a dobânzii de întârziere.
În susținerea concluziei date, instanța de recurs reține prevederile art. 872
alin. (1) Cod civil, care expres prevede că în cazul în care împrumutatul nu
restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă
datorată o dobîndă de întîrziere în mărimea prevăzută de art. 619 Cod civil dacă
legea sau contractul nu prevede altfel.
Aici se va remarca că dobînda poate fi solicitată de împrumutător în cazul
neexecutării de către împrumutat a obligației de restituire a împrumutului,
indiferent de faptul dacă dobînda a fost sau nu stipulată în contract, or, prin
lipsa de folosință a unei sume de bani, creditorului i se provoacă un prejudiciu,
în cazul nerambursării împrumutului în termen.
Potrivit art. 602 alin. (1) și (2) Cod civil, în cazul în care nu execută
obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul
5
cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă.
Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea
necorespunzătoare sau tardivă.
Potrivit art. 619 alin. (1) Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică
dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata
dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este
admisă proba unui prejudiciu mai redus.
Așa cum se constată din materialele dosarului suma restantă constituie
6000 euro.
Reieșind din prevederile enunțate și avînd ca reper statistica privind ratele
de dobîndă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naționale a
Moldovei pentru anul 2014, instanța de recurs constată că suma dobînzii de
întîrziere pentru perioada calculată, constituie 380,88 euro (f.d. 34).
Or, Batereanu Andrei avînd obligația restituirii datoriei la data limită
indicată în reclamație, nu și-a executat această obligație în termenul stabilit, iar
întîrzierea în executarea obligațiilor pecuniare are drept consecință plata
dobînzii de întîrziere.
Totodată, cauzei din speță sunt relevante și prevederile art. 94 alin. (1)
Cod de procedură civilă, care indică că instanța judecătorească obligă partea
care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de cauză
cheltuielile de judecată.
Conform art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă instanța judecătorească
obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de
cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale,
necesare și rezonabile.
Cu referire la textul normelor de drept citate, instanța de recurs ține să
menționeze că la depunerea cererii de recurs, Popa Cristina a solicitat
compensarea tuturor cheltuielilor de judecată suportate la examinarea pricinii
sub formă de taxă de stat, precum și a cheltuielilor pentru serviciile de asistență
juridică acordate de avocat.
Iar, după cum rezultă din actele cauzei la depunerea cererii de chemare în
judecată Popa Cristina a achitat taxa de stat în mărime de 3348 lei, fapt ce se
confirmă prin ordinul de încasare a numerarului nr. 90209170 din 13 noiembrie
2014 (f.d. 16), la depunerea cererii de apel Popa Cristina a achitat taxa de stat în
mărime de 2511 lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de încasare a numerarului
nr. 114012704 din 07 octombrie 2015 (f.d. 81), iar la depunerea cererii de
recurs Popa Cristina a achitat taxa de stat în mărime de 1674 lei fapt ce se
confirmă prin ordinul de încasare a numerarului nr.DEO5-J000 din 23 mai 2016
(f.d. 124) și suma de 2000 lei pentru serviciile de asistență juridică, ce se
confirmă prin bonul de plată seria XL nr. 553271 din 01 octombrie 2015 (f.d.
93).
Astfel, raportînd prevederile normelor citate la circumstanțele constatate,
instanța de recurs apreciază drept întemeiate cerințele Cristinei Popa cu privire
la compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu examinarea pricinii în
cauză și anume pentru achitarea taxelor de stat la depunerea cererilor de
chemare în judecată, cererii de apel, cererii de recurs și achitării serviciilor de
6
asistență juridică, în sumă totală de 9533 lei, care urmează a fi încasați din
contul lui Batereanu Andrei în beneficiul Cristinei Popa.
Avînd în vedere circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia
că atît instanța de apel, cît și prima instanță au încălcat normele de drept
material și procedural și au emis hotărîri ilegale și neîntemeiate, motiv pentru
care admite recursul declarat de Popa Cristina, casează decizia Curții de Apel
Chișinău din 24 februarie 2016 și hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 12 mai
2015 și pronunță o nouă hotărîre prin care admite cererea cu privire la încasarea
datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial
și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e
Se admite recursul declarat de Popa Cristina.
Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2016 și
hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 12 mai 2015, în pricina civilă la cererea de
chemare în judecată înaintată de Popa Cristina împotriva lui Batereanu Andrei
cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întârziere și a cheltuielilor de
judecată, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care:
Se admite cererea de chemare în judecată înaintată de Popa Cristina
împotriva lui Batereanu Andrei cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de
întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Se încasează din contul lui Batereanu Andrei în beneficiul Cristinei Popa
datoria în sumă de 6000 euro și dobînda de întîrziere în mărime de 380 euro,
echivalentul în lei moldovenești la momentul executării hotărîrii.
Se încasează din contul lui Batereanu Andrei în beneficiul Cristinei Popa
suma de 9533 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței, Valeriu Doagă
judecătorul
Judecătorii Iuliana Oprea
Ala Cobăneanu
Oleg Sternioală
Galina Stratulat
7