2rac-436/15 — Încasarea datoriei ş.a.

prima instanţă: Iu. Potîngă dosarul nr. 2rac-436/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 17 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată “Protecţia Plantelor” împotriva Întreprinderii de Stat “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015 c o n s t a t ă: La 12 iunie 2013 SRL “Protecţia Plantelor” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a menţionat că, potrivit contractului de vînzare-cumpărare nr. PP- 22/02/11 din 22.02.2011 a livrat către ÎS “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” marfă (pesticide), iar potrivit pct. 2.4 din contract marfa urma a fi achitată pînă la 30 octombrie 2011. Menţionează că ÎS “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” nu execută angajamentele asumate faţă de SRL “Protecţia Plantelor” prin contractul de vînzare-cumpărare din 22.02.2011 şi înregistrează restanţe la achitarea mărfii în sumă de 1075140 lei. Solicită încasarea în beneficiul său din contul ÎS “Colegiul Naţional de Viticultură şi 1 Vinificaţie din Chişinău” a datoriei în sumă de 1075140 lei, a penalităţii contractuale în mărime de 387050,4 lei, a dobînzii legale de întîrziere în valoare de 248946,40 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 13 octombrie 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a încasat din contul ÎS “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” în beneficiul SRL “Protecţia Plantelor” datoria în sumă de 1075140,8 lei, penalitatea de întîrziere în sumă de 387050,4 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 339532,4 lei, taxa de stat în mărime de 50000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în cuantum de 7000 lei. În rest acţiunea în partea cheltuielilor de judecată legate de acordarea asistenţei juridice în mărime de 64545 lei s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de ÎS “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 13 octombrie 2014. La data de 15 iulie 2015 Întreprinderea de Stat “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015 solicitînd scutirea de la plata taxei de stat, admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat că, concluzia instanţei de apel referitoare la faptul că odată ce ÎS “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” a recepţionat marfa valoarea cărora depăşeşte suma de 2000000 lei prevăzută în contractul de vînzare- cumpărare nr. PP-22/02-11 din 22.02.2011 rezultă că în mod tacit întreprinderea a acceptat şi admis noile condiţii contractuale.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la 2 soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei instanţei de apel pentru a se putea verifica respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate, iar recurentul nu a invocat care sunt încălcările prevăzute exhaustiv la art. 432 din Codul civil comise de instanţa de apel la soluţionarea litigiului.

Argumentele invocate în recurs precum că, concluzia instanţei de apel referitoare la faptul că odată ce ÎS “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” a recepţionat marfa valoarea cărora depăşeşte suma de 2000000 lei prevăzută în contractul de vînzare-cumpărare nr. PP-22/02-11 din 22.02.2011 rezultă că în mod tacit întreprinderea a acceptat şi admis noile condiţii contractuale nu pot fi reţinute deoarece nu reprezintă temei de declarare a recursului în contextul în care recursul devoluează exclusiv circumstanţele de drept ale pricinii. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de 3 Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea de Stat “Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4