2ra-3091/14 — Repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

dosarul nr. 2ra-3091/14 prima instanţă: L. Pruteanu instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol şi A. Gavrilița ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și de Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu – executorul judecătoresc, Furdui Ion, cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, prin care au fost respinse cererile de apel declarate de Ministerul Justiției și de Centrul Științifico- Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 03 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La 24 ianuarie 2014,

Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în rezultatul acțiunii civile înaintate de Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată la 17 februarie 2011, Judecătoria Economică de Circumscripție a pronunțat o hotărîre prin care a dispus încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău” în favoarea primului suma de 8876285,83 lei.

Titlul executoriu a fost eliberat la 29 martie 2011, fiind depus spre executare biroului executorului judecătoresc, Furdui Ion. În consecință, la 29 martie 2011, executorul judecătoresc a emis încheierea de intentare a procedurii de executare. 1 A menționat reclamantul că la 13 aprilie 2011, în cadrul procedurii de executare a fost încheiat acordul de conciliere potrivit căruia debitorul și-a asumat obligația de a plăti datoria pînă la 31 decembrie 2011, fiind de acord, ca în caz de neachitare să fie încasată din contul său și dobînda de întîrziere pentru executarea tardivă a hotărîrii. Respectivul acord nu a fost respectat de către Întreprinderea de Stat „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău”.

La 22 octombrie 2013, Ministerul Agriculturii, care este și fondatorul debitorului, a expediat în adresa Centrului Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată o scrisoare prin care recunoaște că Întreprinderea de Stat „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău” nu-și poate onora obligațiile de plată în termen rezonabil, iar prin prisma legii învățămîntului este imposibil de a executa documentul executoriu. În acest context, reclamantul consideră că are loc o neexecutare intenționată a unei hotărîri judecătorești, care în consecință poate duce la mărirea considerabilă a datoriei debitorului. Menţionează, reclamantul, că pînă la momentul înaintării acţiunii, hotărîrea judecătorească anterior indicată nu a fost executată pe o perioadă de aproximativ 3 ani.

Prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, Centrului Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 9963263,94 lei. Fiind lipsit de posibilitatea de a investi mijloacele financiare anterior menționate, reclamantul a fost nevoit să ia mai multe credite de la băncile comerciale. Consideră că prejudiciu material în mărime de 9963263,94 lei necesită a fi încasat de la bugetul de stat. De asemenea, Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată a afirmat că urmează a fi încasată și dobînda de întîrziere pentru 1032 zile (29 martie 2011 – data depunerii acțiunii), în sumă de 4266888 lei.

Solicită, reclamantul, admiterea cererii de chemare în judecată, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, încasarea din bugetul de stat în beneficiul său, a datoriei neexecutate de către Întreprinderea de Stat „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău” în mărime de 9963263,94 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 4266888 lei, a prejudiciului moral în mărime de 3000 euro echivalentul în lei la data executării hotărîrii, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 03 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatată încălcarea dreptului Centrului Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

A fost încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul Centrului Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată suma de 9963263,94 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 2000 euro convertiți în valută națională la momentul executării hotărîrii, cu titlu de prejudiciu moral, precum și cheltuielile de 2 judecată suportate în mărime de 10000 lei. Restul pretențiilor au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

A fost retras de la executare titlul executoriu eliberat în baza hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripție nr. 2re-3615/11 din 17 februarie 2011. La 19 iunie 2014, Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de completare a cerințelor prin care a solicitat să fie încasate de la bugetul de stat în folosul său suplimentar la sumele cerute în instanța de fond, și suma de 307086,9 lei, ce reprezintă dobînda de întîrziere pentru perioada 02 aprilie 2014 – 01 iulie 2014 (f.d. 144-148).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, au fost respinse cererile de apel declarate de Ministerul Justiției și de Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 03 aprilie 2014. La 18 august 2014, Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea respingerii cerințelor privind încasarea dobînzii de întîrziere și a prejudiciului moral, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acestora.

La 10 octombrie 2014, Ministerul Justiției, de asemenea, a înaintat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 29 iulie 2014, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 01 iulie 2014 (f.d. 171). Potrivit înscrisului anexat la materialele pricinii de către reprezentantul Ministerului Justiției, se confirmă că decizia motivată a instanței de apel a fost recepționată de către primul la 11 august 2014. Astfel, Colegiul constată că recursurile declarate de ambele părți se consideră depuse în termen.

Recurentul, Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. La rîndul său, recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a menționat că instanţele de judecată au interpretat în mod eronat legea și au apreciat în mod arbitrar probele anexate la materialele pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît recursul Centrului Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată, cît și recursul Ministerului Justiției, sunt inadmisibile.

3 În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 16 septembrie 2014, respectiv la 13 octombrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaților cererile de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, nicio parte nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că ambele recursuri sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, atît Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată, cît și reprezentantul Ministerului Justiției, în cererile de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

4 În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursurilor care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată și de Ministerul Justiției, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Centrul Științifico-Practic „Protecția Plantelor” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Recursul declarat de Ministerul Justiției se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5