2rac-440/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-440/15 Prima instanță: judecătoria Buiucani, mun.Chişinău (jud.M. Muruianu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud.A. Panov, A. Nogai, A. Minciuna) DECIZIE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală examinând recursul declarat de ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom” împotriva deciziei din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Termocom” împotriva ÎS ”Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom” cu privire la încasarea datoriei, c o n s t a t ă : La data de 09 iunie 2014, SA „Termocom” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom”, solicitând încasarea datoriei în sumă de 70009,79 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a invocat că în baza contractului de furnizare a energiei termice nr.3560 din 23 iulie 2002, încheiat între SA „Termocom” şi ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom”, ultima şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA ”Termocom” la obiectele sale. Conform pct. 3.1 al contractului nominalizat, calculele pentru energia termică erau făcute în baza datelor aparatului de evidenţă prezentate de către consumator la SA „Termocom”. Pentru energia termică livrată consumatorul, în conformitate cu p.4.2 al contractului nominalizat, era obligat să achite lunar furnizorului de energie termică costul energiei utilizate, conform dispoziţiilor de plată şi tarifelor stabilite.

Menţionează că, din motivul neonorării obligaţiilor contractuale, prin neachitarea facturilor de plată pentru consumul de energie termică, s-a acumulat o datorie la consumul de energie termică în sumă de 70009,79 lei, pentru perioada decembrie 2013 – martie 2014, confirmată prin lista achitărilor, facturilor şi bonurilor de control. Indică că, întru soluţionarea prealabilă a cauzei pe calea extrajudiciară, a 1 expediat reclamaţia nr.79/4746 din 28 mai 2014, însă datoria nu a fost achitată integral. La data de 16 septembrie 2014, SA „Termocom” a depus cerere privind concretizarea pretenţiilor, prin micşorarea cuantumului acţiunii , solicitând încasarea datoriei în sumă de 42947,21 lei, din motiv că pârâtul a achitat parţial datoria.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2014 a judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău s-a admis acţiunea SA „Termocom” şi s-a încasat de la ÎS „Expediţia Hidro- Geologica din Moldova „Ehgeom” în beneficiul SA „Termocom” datoria în sumă de 32683,14 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 980,49 lei. Prin decizia din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova Ehgeom” şi s-a menţinut hotărîrea din 10 noiembrie 2014 a judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău. La 26 martie 2015, ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom” a declarat recurs împotriva deciziei din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Chişinău solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii sau, după caz, remiterea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că în anul 2002 a fost încheiat contractul nr. 3560 între Expediţia Hidrogeologica şi SA „Termocom” privind livrarea energiei termice în apă caldă. Din data de 05 octombrie 2005 Expediţia “Hidrogeologica” a fost reorganizată în ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom”, cod fiscal 10056000015811. Specifică că pct. 8. 1 al contractului prevede că termenul contractului este pînă la 31 decembrie 2003 şi se consideră prelungit anual, dacă cu o lună înainte de sfîrşitul anului nu va parveni cererea uneia dintre părţi referitor la rezilierea contractului sau modificarea lui. Contractul nr. 3560 nu a fost încheiat cu ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom”, ca fiind succesorii de drept a Expediţiei “Hidrogeologica”.

Afirmă că, la data de 17 august 2009 şi 10 decembrie 2009 prin scrisorile nr. 244 şi nr. 346, conform pct. 8.1 al contractului, a solicitat SA “Termocom” rezilierea contractului nr. 3560 din 23 iulie 2002, care prevedea prestarea serviciilor de asigurare cu energie termică a blocurilor de locuit din or. Vatra, str. Mihai Eminescu 25/1, 25/2, 27/1. Declară că, în perioada anilor precedenţi, locatarii din blocurile de locuit menţionate au privatizat apartamentele şi începînd cu anul 2006, toţi locatarii au fost luaţi la evidenţă de către SA „Termocom” şi ei personal primesc şi achită bonul de plată pentru serviciile de energie termică.

Susţine că, dreptul pretins în judecată de către SA „Termocom” nu este opozabil decît subiectului cu care are contract încheiat, în caz contrar, persistă riscul ca împotriva unuia şi aceluiaşi utilizator de energie termică să fie intentate acţiuni privind achitarea aceluiaşi serviciu prestat atît de către ÎMGFL, cît şi de către SA Termocom. Pretenţiile SA „Termocom” sunt îndreptate eronat şi abuziv împotriva întreprinderii, cu care nu are raport juridic, nu sunt întemeiate pe careva temeiuri juridice, ce ar genera obligații. Relatează că, SA “Termocom” înaintează bonuri de plată privind utilizarea energiei termice locatarilor din or. Vatra, str. Mihai Eminescu 25/1, 25/2, 27/1, 2 ultimii achitînd pentru serviciile utilizate, argument ce nu a fost luat în considerare de către prima instanţă şi Curtea de Apel la adoptarea actelor de dispoziţie.

În opinia sa, există riscul achitării pentru unul şi acelaş serviciu şi de către ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom”, care nu are raporturi juridice cu SA „Termocom” pe imobilele din or. Vatra, str. Mihai Eminescu, nr. 25/1, 25/2, 27/1. Remarcă că, certificatele eliberate de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, datate cu 17 octombrie 2014, nu au fost luate în considerare de către instanţa de apel, însă, în opinia sa, demonstrează că proprietar al imobilelor din or. Vatra, str. Mihai Eminescu, nr. 25/1, 25/2, 27/1, este or. Vatra, mun. Chişinău şi nicidecum ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom”. În anul 2005 Consiliul orășenesc Vatra a decis de a transmite imobilele din or.

Vatra, str. Mihai Eminescu, nr. 25/1, 25/2, 27/1 către Primăria oraşului Vatra. Relevă că, în anul 2005 între SA „Termocom” şi Expediţia Hidro-Geologică din Moldova „Ehgeom” a fost încheiat contractul nr. 3273 cu privire la livrarea energiei termice în apă caldă la obiectul situat în str. M. Dosoftei 156 şi nicidecum or. Vatra, str. Mihai Eminescu, nr. 25/1,25/2, 27/1. Specifică că, a acceptat şi acceptă sumele parvenite de la SA „Termocom” pentru serviciile prestate la obiectul din str. Dosoftei 156, conform contractului nr. 3273 din 1 noiembrie 2005 şi nu a obiectelor din or. Vatra, str. Mihai Eminescu, nr. 25/1, 25/2, 27/1, unde locatarii din blocurile de locuit sus menţionate au privatizat apartamentele şi începînd cu anul 2006, au fost luaţi la evidenţă de către SA „Termocom” şi ei personal primesc şi achită bonul de plată pentru serviciile de energie termică.

Notează că, prin hotărîrea primei instanţe şi decizia Curţii de Apel se impune situaţia ca pentru unul şi acelaş serviciu care este achitat de către beneficiarii care locuiesc în imobilele menţionate, să achite şi ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom”, adică dublarea plăților şi îmbogățirea fără justă cauză, fapt total inadmisibil de legislaţia actuală a RM. La data de 04 septembrie 2015, ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom” a depus supliment la cererea de recurs. În motivarea recursului suplimentar a invocat că locatarii blocurilor de locuit din str. M. Eminescu, nr. 25/1, 25/2, 27/1, or. Vatra, nu sunt angajații ÎS „Ehgeom”, iar pe parcursul anilor 2003-2005 practic toţi proprietarii şi-au privatizat apartamentele, conform răspunsului Primăriei or.

Vatra, nr.799 din 13 iulie 2015, doar 6 nefiind privatizate. Bonurile de plată, începînd cu anul 2005, sunt întocmite de către SA „Termocom” şi înmânate spre plată direct proprietarilor apartamentelor, fapt confirmat prin copiile bonurilor de plată, în care expres se indică codul apartamentului, dar greşit se face trimitere la contractul nr.3560. Indică că, datoriile pentru serviciile prestate aparțin nemijlocit proprietarilor apartamentelor, dar nu ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom”, fapt ce se confirmă prin însăși scrisoarea SA „Termocom” nr.79/7823 din 28 august 2014. Menţionează că, pe parcursul anilor 2009-2015, ÎS „Expediţia Hidro- Geologica din Moldova “Ehgeom” a solicitat de nenumărate ori rezilierea 3 contractului nr.3560 din 23 iulie 2002, însă sub diferite pretexte formale SA „Termocom” a refuzat rezilierea acestuia.

Afirmă că, pentru livrarea energiei termice blocurilor nominalizate pentru perioadele reci ale anilor 2012-2015 atît SA „Termocom”, cît şi SA „CET 2” nu au solicitat acordul ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom”, dar a Primăriei or. Vatra. Cosemnează că, la adoptarea hotărîrilor, instanţele de fond şi de apel nu au examinat minuţios circumstanţele pricinii şi eronat au aplicat prevederile legale. La examinarea litigiului de către instanţa de fond, reprezentantul reclamantului în şedinţa din 16 septembrie 2014 a solicitat micşorarea cuantumului valorii acţiunii de la 70009,79 lei la 42947,21 lei.

Motivul micșorării cuantumului acţiunii a fost că pînă la această dată pîrîtul a achitat parţial datoria pentru energia termică consumată, prezentînd instanţei doar informaţia cu privire la volumele facturate şi sumele achitate pentru energia termică pentru perioada 01 decembrie 2013-12 septembrie 2014. Or, în cazul achitării de către ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom” a sumei date, urma să fie prezentată şi copia facturii fiscale, însă aşa factură nu există. Suma a fost achitată de către locatarii blocurilor nominalizate care primeau personal bonurile de plată de la SA „Termocom” şi personal au efectuat plăţile. Susţine că, pe parcursul anilor 2005-2015, nu a efectuat nici o plată în contul achitării energiei termice conform contractului nominalizat.

Consideră eronate concluziile instanţelor de fond şi de apel referitor la achitarea parţială a plăţii pentru energia termică, deoarece această datorie a fost achitată de către locatari, iar întreprinderea pe parcursul anilor 2005- 2015 nu a achitat nici o plată şi a solicitat de nenumărate ori rezilierea contractului. Menţionează că, instanţele de fond şi de apel, contrar prevederilor art. 117 Cod de procedură civilă, nu au apreciat probele prezentate privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea lor, iar toate probele în ansamblu privitor la legătura lor reciprocă şi suficientă pentru soluţionarea pricinii. În conformitate cu art. 130 Cod de procedură civilă, instanţele urmau să aprecieze probele în ansamblu şi interconexiunea lor, ceea ce în opinia sa, nu a fost efectuat.

Circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, iar concluziile instanţelor sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi probele prezentate şi analizate în cadrul cercetării judecătoreşti. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curţii de Apel Chişinău a fost adoptată la 25 februarie 2015, iar recurentul ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova Ehgeom” a declarat recurs la 26 martie 2015, ceea ce denotă că recursul a fost declarat în termen. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 25 noiembrie 2015 completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. 4 În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul declarat de ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova Ehgeom” împotriva deciziei din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Chişinău şi va casa decizi instanţei de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească, pornind de la pretenţiile şi obiecțiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficientă pentru soluţionarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinței unor probe faţă de altele. În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecțiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanțelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai 5 în temeiul celor invocate în primă instanţă.

Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Din materialele pricinii rezultă că SA „Termocom” înaintează pretenții către ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom”, prin care solicită achitarea datoriei pentru energia termică furnizată, fără a specifica locul de consum. Tot aici, este de menţionat că reclamantul pretinde încasarea datoriei pentru perioada decembrie 2013-martie 2014, conform contractului de livrare a energiei termice în apă caldă, nr. 3560 din 23 iulie 2002, încheiat între SA „Termocom” şi Expediţia „Hidrologica” (f.d.6-7). Materialele pricinii relevă că acest contract ar asigura furnizarea energiei termice la blocurile de locuit din or.

Vatra, str. M. Eminescu, 25/1, 25/2, 27/1. Conform facturilor de plată, eliberate de SA „Termocom” pentru energia termică livrată (f.d.92-93), se atestă expedierea acestora către persoanele fizice, care au şi efectuat achitările pentru energia termică livrată conform facturilor primite la aceleaşi blocuri. Totodată, este de menţionat că fiecare factură conţine mențiunea „Contractul nr.3560”, contract ce a fost încheiat între SA „Termocom” şi Expediţia „Hidrologica”, la data de 23 iulie 2002. Colegiul constată că instanța de apel, la judecarea pricinii, contrar prevederilor art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, care statuează că instanţa de apel apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanții la proces, nu a dat careva aprecieri facturilor prezentate de către pîrît, care, în opinia recurentului, atestă că energia termică livrată este achitată de locatarii blocurilor locative.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că instanța de apel nu a combătut prin careva argumente plauzibile poziția ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom” referitor la faptul că SA „Termocom” înaintează facturi pentru energia termică livrată în blocurile de locuit din or. Vatra, str. M. Eminescu, 25/1, 25/2, 27/1, care, în opinia recurentului, este achitată deja de locatari, limitîndu-se doar la menţinerea poziției instanţei de fond în această privinţă. De asemenea, nu a fost luat în considerare nici argumentul recurentului referitor la o eventuală încasare dublă a plăților pentru aceleaşi servicii furnizate, doar că subiecții responsabili fiind diferiți, la caz, locatarii blocurilor de locuit din or.

Vatra, str. M. Eminescu, 25/1, 25/2, 27/1 şi ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom”. În asemenea împrejurări, Colegiul constată că, de fapt, instanța de apel nu a combătut toate argumentele formulate de către ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom”, prin prisma probelor anexate, rezultînd din esența raportului juridic şi nu şi-a motivat soluţia adoptată. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanțele ierarhic inferioare incorect au constatat și elucidat circumstanțele cauzei, limitîndu-se doar la poziţia reclamantului. Or, în conformitate cu art. 373 alin.(5) Cod de procedură civilă, instanţa de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

6 Instanţa de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre motivată. Motivarea este o parte a hotărîrii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligațiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerințelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecțiile formulate de către părţi, ceea ce, în speţă, lipseşte.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justițiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Astfel, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluțiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată.

Colegiul relevă că la rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele enunţate supra, rezultînd atît din probele administrate şi normele de drept material, să stabilească perioada în care a fost formată datoria pîrîtului, locul(rile) de consum şi datoria pentru fiecare din ele, precum şi să verifice şi să facă o apreciere corespunzătoare probelor prezentate de către pîrît în contextul achitării bonurilor pentru energia termică de către locatari. De asemenea, instanţa urmează să indice cu suficientă claritate motivele pentru care acceptă sau respinge argumentele părţilor din proces. În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 7 d e c i d e: Se admite recursul declarat de ÎS „Expediţia Hidro-Geologica din Moldova “Ehgeom”.

Se casează integral decizia din 25 februarie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA ”Termocom” împotriva ÎS ”Expediţia Hidro-Geologica din Moldova „Ehgeom” cu privire la încasarea datoriei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele şedinţei Valeriu Doagă Judecătorii: Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Sveatoslav Moldovan Oleg Sternioală 8