2rac-43/14 — Încasarea sumei

prima instanţă:A.Miron dosarul nr.2rac-43/14 instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SA „Renet”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Termocom” către SA „Renet” privind încasarea datoriei şi, cererea reconvenţională înaintată de SA „Renet” către SA „Termocom” privind anularea parţială a facturilor şi bonurilor de control, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 10 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 19.07.2011, SA „Termocom”, în procedura planului, s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către SA „Renet” privind încasarea datoriei în sumă de 6281,38 lei, penalitatea în sumă de 194,72 lei şi dobînda în sumă de 261,28 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în baza contractului pentru folosirea energiei termice în apă fierbinte nr.643 din 01.01.2009, încheiat între SA „Termocom" şi SA „Renet", ultimul şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA "Termocom" la obiectele sale. Conform pct.3.1 al contractului nominalizat, calculele pentru energia termică erau făcute în baza datelor aparatului de evidenţă, prezentate de către "Abonat" la SA „Termocom". Pentru energia termică livrată "Abonatul", în conformitate cu pct.4.1 al contractului nominalizat era obligat să achite lunar plata costului energiei utilizate, organizaţiei furnizoare de energie termică, prin dispoziţiile de plată ale reclamantului, conform tarifelor stabilite.

Din cauza neonorării obligaţiilor contractuale prin neachitarea în termen a bonurilor de plată pentru consumul de energie termică, la data de 06.06.2011 s-a acumulat o datorie în sumă de 6281,38lei, inclusiv, penalitatea 194,72 lei, pentru perioada octombrie 2010 - mai 2011, confirmată prin lista facturărilor şi achitărilor, bonurilor de control lunare, facturile lunare, actul de verificare. Reiterează că în baza art.619 CC RM a fost calculată dobînda în 1 mărime de 261,28 lei. Consideră că semnarea actelor menţionate reprezintă recunoaşterea datoriei de către debitor. De către reclamant au fost îndeplinite cerinţele privitor la procedura de soluţionare prealabilă a cauzei pe calea extrajudiciară, privitor la achitarea benevolă a sumei pretenţiilor, prin expedierea reclamaţiei nr.79/2674 din 06.05.2011, însă nu a fost primit nici un răspuns.

La data de 22.06.2012, reclamantul SA „Termocom", în procedura planului, a mai înaintat o cerere separată împotriva SA „Renet" privind încasarea penalităţii în sumă de 1 272,63 lei. În susţinerea cererii a indicat că, în baza contractului pentru folosirea energiei termice în apă fierbinte nr. 643 din 01.01.2009, încheiat între SA „Termocom" şi SA „Renet", ultimul şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA "Termocom" la obiectele sale. În corespundere cu contractul nominalizat, plata pentru energia termică furnizată se efectuiază lunar, în lei prin transfer bancar pe contul de decontare a furnizorului, plata se consideră efectuată la data încasării sumelor băneşti pe contul de decontare al furnizorului.

De către furnizor SA „Termocom”, în procedura planului, au fost respectate în întregime obligaţiile asumate contractual. Însă, nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale a generat calcularea pentru perioada septembrie 2011-februarie 2012 a unei penalităţi în sumă de 1272,63 lei. Calculul penalitaţii fiind efectuat în corespundere cu acordul adiţional la contractul de livrare a energiei termice nr.643 din 01.01.2009, care prevede expres că dacă consumatorul va încălca termenele şi condiţiile de plată stipulate în pct.4.2 al contractului, consumatorul va achita o penalitate de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi întîrziere a plăţii pentru energia termică consumată, începînd cu prima dată- limită de achitare a facturii pînă la data efectuării plăţii.

Întru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului creat, reclamatului i-a fost expediată prin intermediul unei scrisori recomandate o pretenţie/ somaţie cu nr.79/2877 din 10.05.2012, pretenţie lăsată de către ultimul fară examinare. Prin încheierea instanţei de judecată din 19.12.2012, au fost conexate pretenţiile reclamantului SA „Termocom", în procedura planului, împotriva SA „Renet" privind încasarea sumei. La data de 27.04.2012, reclamantul SA „Renet" a depus o cerere reconvenţională împotriva SA „Termocom", în procedura planului, prin care a solicitat anularea integrală sau parţială a facturilor. În susţinerea cererii depuse a indicat că, calculul pentru livrarea energiei termice, prin care pîrîtul reconvenţional a stabilit valoarea presupusei datorii nu corespunde pct.1.1 din contractul nr.643 din 01.01.2009 cu sarcina tehnică stabilită de 0.00735 Gcal.

Pîrîtul reconvenţional prin scrisoarea nr.79/2276 din 15.04.2011, recunoaşte că specialiştii săi au efectuat un control suplimentar a documentaţiei cu privire la suprafaţa încăperii încălzite din str.Puşkin, 50. În rezultatul controlului au constatat că suprafaţa încăperii încălzite constituie 224.8 m.p. care se confirmă prin procesul-verbal din 21.09.2010. Între părţile pe dosar este încheiat contractul pentru folosirea energiei termice în apă fierbinte nr.643 din 01.01.2009, iar conform punctelor 3.3 şi 4.1 a contractului nominalizat, reclamantul reconvenţional furniza, iar 2 pîrîtul era obligat să achite lunar costul energiei utilizate în temeiul dispoziţiilor de plată conform tarifelor stabilite.

În temeiul proiectului procesului-verbal din 23.09.2010, reclamantul nu a întocmit şi nu a înaintat un proiect de acord adiţional cu o altă suprafaţă de încălzire, întru modificarea contractului nr.643 din 01.01.2009, astfel, contractul la perioada lunilor ianuarie, februarie, martie 2011 a rămas în redacţia veche, adică fără majorarea sarcinei termice stipulată în pct.l a contractului de 0.00735 Gcal. Ulterior, reclamantul la data de 12.02.2011 a prezentat şi a fost semnat de părţi un acord adiţional la contractul nr.643 din 01.01.2009, la fel cu aceeaşi sarcină termică de 0,00735 Gcal. Reieşind din circumstanţele relevate, nu s-a schimbat suprafaţa încăperii încălzite de la 151,1 m.p. la 224,8 m.p.

În cazul schimbării suprafeţelor încălzite, conform pct. 10 a Hotărârii Guvernului nr.191 din 19.02.2002, calculele consumului de energie termică pentru încălzirea subsolurilor se efectuează numai în cazul în care sunt instalate aparate de încălzire. Reclamantul nu a solicitat efectuarea recalculării volumului şi sarcinii de proiect, iar SA „Renet" nu a comandat astfel de măsurări, prin urmare, faptul precum că la consumatorul de căldură s-a majorat spaţiul de încălzire cu 71,3 m.p. nu sunt justificate. Astfel, majorarea unilaterală a suprafeţei de încălzire şi calcularea suplimentară a consumului de căldură cu 5.684 Gcal care valorează 5949,85 lei nu este corectă. Măsurile au fost întreprinse contrar prevederilor Legii nr.256 din 09.12.2011 privind cauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, adică nu a fost negociat noul preţ.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 10.06.2013, acţiunea înaintată de SA „Termocom” a fost admisă. S-a încasat de la SA „Renet” în beneficiul SA „Termocom”, în procedura planului, suma de 8010,01 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei. A fost respinsă cererea reconvenţională înaintată de SA”Renet” împotriva SA „Termocom” privind anularea parţială a facturilor şi bonurilor de control. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11.09.2013, a fost respins apelul declarat de SA „Renet”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 10.06.2013.

La 19.11.2013, SA „Renet” a declarat recurs, în termen legal, deoarece copia scrisorii privind expedierea copiei deciziei este datată cu 25.09.2013, însă date privind recepţionarea acesteia la materialele cauzei nu sînt, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă acţiunea înaintată de SA „Termocom” şi să fie admisă cererea reconvenţională înaintată de SA „Renet”. În motivarea recursului, a indicat că hotărîrile judecătoreşti sînt neîntemeiate şi ilegale, deoarece a fost interpretată în mod eronat legea. Invocă faptul precum că la consumatorul de căldură s-a majorat spaţiul de încălzire cu 71,3 m.p. nu sînt justificative. Majorarea unilaterală a suprafeţei de încălzire şi calcularea suplimentară a consumului de căldură cu 5.684 Gcal care valorează 5949,85 lei nu este corectă.

Măsurile au fost întreprinse contrar prevederilor Legii nr.256 din 09.12.2011 privind clauzele abuzive în 3 contractele încheiate cu consumatorii, adică nu a fost negociat noul preţ. Consideră că instanţele de judecată greşit au constatat că conform procesului- verbal din 21.09.2010 de inventariere a spaţiilor încălzite, suprafaţa totală este de 224,08 m.p., însă conform acordului adiţional din 12.02.2011 la contractul nr.643, suprafaţa încălzită este de 151,04 m.p. şi această suprafaţă este prevăzută şi pentru lunile ianuarie-martie 2011. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Renet” este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de SA „Renet” în cererea de recurs că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestor hotărîri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept 4 material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Renet”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către SA „Renet”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru 5