2ra-2969/15 — Încasarea datoriei

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr.2ra-2969/15 Judecător: L. Lupașco Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 16 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cozima Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 130 împotriva Valentinei Cozima privind încasarea datoriei pentru prestarea serviciilor comunale, încasarea cheltuilelilor de judecată, şi debranşarea de la sistemul centralizat de energie termică.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 iulie 2015 prin care cererea de apel depusă de către Cozima Valentina a fost respinsă iar hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 aprilie 2015 a fost menținută, CONSTATĂ : La 04.06.2014, Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 130 a depus cerere de chemare în judecată către Cozima Valentina privind încasarea datoriilor pentru prestarea serviciilor comunale, a cheltuielilor de judecată şi debranşarea de la sistemul centralizat de energie termică. În motivarea acţiunii Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 130 a indicat că, în baza contului personal deschis pe numele pîrîtei SA „Termocom” în procedura planului a livrat energia termică.

Odată cu deschiderea contului personal, locatarul vizat mai sus a acceptat prestarea serviciilor, fapt ce se confirmă prin achitarea bonurilor de plată, inclusiv a celor de utilizare a energiei termice şi altor servicii comunale. Mai mult, locatarul nominalizat mai sus nu a contestat bonurile de plată pentru serviciile prestate, fapt ce indică la acordul tacit la calitatea serviciilor prestate. Astfel, reieşind din cele menţionate mai sus, au apărut relaţii dintre locatar, în calitate de consumator, şi Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 130 în calitate de gestionar al fondului potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 434 din 1 09.04.1998, care prevede expres că, în clădirile cu mai mulţi consumatori şi cu un singur echipament de măsurare a energiei consumate, contractul se încheie cu consumatorul principal.

De asemenea art. 8 alin. (2) lit. c) CC prevede că, obligaţiile civile apar din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile. Mai indică că, art. 514 CC stabileşte că, obligaţiile se nasc din contract, delict şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Pîrîta locuieşte într-un bloc cu multe etaje şi nu dispune de reţele aparte, care ar putea fi conectate direct la reţelele furnizorilor, ei beneficiază de servicii, care sunt prestate prin reţelele comune din bloc, la fel ca şi ceilalţi locatari.

Menţionează, reclamantul, că Cozima Valentina nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată pentru perioada 01.03.2008-01.01.2014 constituie suma de 18 416,38 lei pentru energia termică şi 10 537,21 lei pentru alte servicii comunale, iar în total suma este de 28 953,59 lei, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective. În prezent Gestionarul Fondului Locativ şi SA „Termocom” în procedura planului se află într-o situaţie financiară precară creată din cauza rău-platnicilor, dintre care face parte şi pîrîta. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10.04.2015, SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chişinău a fost recunoscut succesor în drepturi şi obligaţii a intervenientului accesoriu SA „Termocom” în procedura alimentului, în temeiul art. 70 alin. (1) CPC.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîscani, mun. Chişinău din 24.04.2015, cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 130 cu participarea intervenientului accesoriu SA „Centrala cu Termoficare nr. 2” din Chişinău împotriva Valentinei Cozima cu privire la încasarea datoriilor pentru prestarea serviciilor comunale, a cheltuielilor de judecată şi debranşarea de la sistemul centralizat de energie termică (cerinţe concretizate), s-a admis parţial.

S-a încasat de la Cozima Valentina în beneficiul Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 130, suma de 18 416,38 lei cu titlu de datorii pentru prestarea agentului termic în perioada 01.04.2008-01.01.2014, suma de 10 475,12 lei pentru alte servicii comunale (deservirea blocului, cheltuieli gospodăreşti, evacuarea deşeurilor, apă rece, etc.) prestate în aceiaşi perioadă, suma de 869 lei cu titlu de taxă de stat achitată de reclamantă la înaintarea acţiunii în judecată, iar în total 29760lei 50 bani. Cerinţa reclamantei cu privirela debranşarea apartamentului nr. 154 din bd. Moscova 14/1, mun. Chişinău de la sistemul centralizat de energie termică, s-a respins ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune, se încadrează în prevederile legii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iulie 2015, cererea de apel 2 depusă de către Cozima Valentina a fost respinsă iar hotărîrea judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău emisă la 24 aprilie 2015 și încheierea judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 22 aprilie 2015 au fost menținute. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural iar în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 27 octombrie 2015, Cozima Valentina a declarat cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe și cu remiterea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu încălcarea normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurenta Cozima Valentina că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 30 iulie 2015 a fost contestată cu recurs la data de 27 octombrie 2015. Avînd în vedere că la materialele cauzei nu sunt anexate materiale confirmative ce ar certifica data recepționării acesteia de către recurentă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus de către Cozima Valentina în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 16 noiembrie 2015, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa CCL nr. 30 și în adresa CA „CET” nr. 2 copia recursului depus de către Cozima Valentina, cu informarea concomitentă a aceteia despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării chestiunii admisibilității recursului declarat de către Cozima Valentina, intimațiii nu au depus referința în vederea expunerii opiniei vis- a-vis de argumentele înaintate. 3 Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de Cozima Valentina, Colegiul atestă că recurentul nu indică nici un argument vis-a- vis de legalitatea deciziei instanţei de apel.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în cererea de recurs declarată de Cozima Valentina, nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În această ordine de idei şi prin prisma celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus de către Cozima Valentina ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) C.P.C., părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C..

Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) C.P.C.. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) C.P.C., în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4 Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cozima Valentina ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C., completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Cozima Valentina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5