3ra-1407/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Bleşceaga dosarul nr. 3ra-1407/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 10 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Adenosar”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Adenosar” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 c o n s t a t ă: La data de 09 ianuarie 2014 SRL „Adenosar”a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chişinău şi a solicitat declararea ilegală a deciziei nr. 1196/2/8 din 21 martie 2013, prin care s-a aplicat faţă de societate amendă în mărime de 50000 lei, pentru lipsa parţială a evidenţei contabile, ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal 5000 de lei, 200 de lei pentru fiecare caz de întocmire incompletă a foilor de parcurs pentru camioane; declararea ilegală a deciziei nr. 523 din 12 decembrie 2013 prin care s-a respins contestaţia depusă de SRL „Adenosar”, anularea pct. 3 din decizia nr. 656 din 19 septembrie 2013 cu privire la respingerea contestaţiei depuse împotriva deciziei nr.13/01/T/422 din 30 iulie 2013; modificarea pct. 3 din decizia nr. 13/01/T/422 din 30 iulie 2013, cu includerea TVA în mărime de 255347 lei destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară la data de 01 decembrie 2012 şi suma de 21314 lei, inclusiv achitată prin intermediul conturilor de decontare 1943 lei, neachitată 19371 lei, iar în total suma de 276661 lei; încasarea cheltuielilor de judecată din contul pîrîtului.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 30 ianuarie 2015 acţiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată. Prima instanţă a constatat că, la determinarea sumei TVA spre restituire din buget nu a fost luat în considerare volumul livrărilor impozabile cu TVA la cota zero în sumă de 1 5270086 lei din motivul neprezentării integrale a setului de documente de către reclamant şi anume că în facturile de transport internaţional sunt aplicate ştampilele altor destinatari decît cea din factura CMR. Instanţa a conchis că SRL „Adenosar” neîntemeiat a casat motorina procurată pe teritoriul Republicii Moldova de la ÎCS “Petrom Moldova” SA sau SA “Lukoil Moldova” or, prin contrapunerea datelor din evidenţa contabilă a SRL „Adenosar” şi datele din evidenţa contabilă a ÎCS “Petrom Moldova” SA s-a stabilit că ultima livrează motorină pe bază de tichete la data livrării fiind înscrise în factura fiscală seria şi numerele tichetelor.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de SRL „Adenosar” şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 25 august 2015 SRL „Adenosar” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată nu au apreciat probele administrate la dosar şi nu au ţinut cont de faptul că abrogarea propriei decizii de către intimat, în speţă nr. 2674/2/7 din 30 iulie 2013 are ca efect reflectarea sumei din decizia anulată în contul TVA.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 2 (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele de judecată nu au apreciat probele administrate la dosar nu pot fi reţinute în condiţiile în care în speţă aprecierea acestora nu a avut un caracter arbitrar şi a fost subordonată principiului liberei aprecieri a probelor şi intimei convingeri.

Nu pot fi reţinute nici argumentele precum, că instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că abrogarea propriei decizii de către intimat, în speţă nr. 2674/2/7 din 30 iulie 2013 are ca efect reflectarea sumei din decizia anulată în contul TVA deoarece alegaţiile date poartă un caracter declarativ. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Adenosar”ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Adenosar” se consideră inadmisibil.

3 Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4