3ra-1291/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Bleşceaga dosarul nr.3ra-1291/15 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 19 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Speranţa-Unic” în proces de lichidare împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chişinău, intervenient accesoriu S.R.L. „Moldtrans-Tur” cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 18 iunie 2013 S.A.

„Speranţa-Unic” în proces de lichidare a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, intervenient accesoriu S.R.L. „Moldtrans-Tur” şi a solicitat anularea deciziilor nr. 403/1/5 din 12 februarie 2013 şi nr. 376 din 02 mai 2013. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 februarie 2015 s-a admis acţiunea şi s-a anulat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 403/1/5 din 12 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comisă de SA „Speranţa-Unic” în proces de lichidare. În rest pretenţiile s-au respins ca fiind neîntemeiate. În motivarea soluţiei sale instanţa de judecată a stabilit că Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău la emiterea deciziei IFS pe mun. Chişinău nr. 403/1/5 din 12 februarie 2013 a interpretat eronat prevederile pct. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 110 din 23 februarie 2011. Cerinţa cu privire la anularea deciziei IFS pe mun. Chişinău nr. 376 din 02 mai 2013 pe marginea contestaţiei reclamantului împotriva deciziei IFS pe mun. Chişinău nr. 403/1/5 din 12 februarie 2013 a fost respinsă deoarece aceasta reprezintă poziţia pîrîtului prin care nu a fost satisfăcută cererea prealabilă şi nu constituie obiect al acţiunii în contenciosul administrativ. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 s-a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 19 iunie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă integral acţiunea. 1 În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat prevederile art. 14, 15 şi 17 din Legea contenciosului administrativ şi consideră că reclamantul a omis termenul de 30 zile de contestare a actului administrativ. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, decizia instanţei de apel a fost comunicată recurentului la data de 10 iunie 2015 (f.d. 133), iar recursul a fost depus la data de 19 iunie 2015 (f.d. 128). Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile 2 prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat prevederile art. 14, 15 şi 17 din Legea contenciosului administrativ poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că reclamantul a omis termenul de 30 zile de contestare a actului administrativ or, IFS pe mun. Chişinău prin referinţa depusă nu a obiectat asupra prescrierii acţiunii circumstanţă care atestă repunerea în termen a acţiunii reclamantului. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3