3ra-407/15 — Anularea deciziei

Dosarul nr. 3ra-407/15 : Instanța de fond judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (judecător: S. Iorgov) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi) ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Iadviga- Com” împotriva deciziei din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ”Iadviga-Com” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău privind contestarea actelor administrative, c o n s t a t ă : La data de 25 septembrie 2013 SRL „Iadviga-Com” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acțiunii a indicat că la 28 ianuarie 2013 inspectorii fiscali au întocmit actul de control nr. 1-576766 în care au invocat diverse fapte pe care le consideră încălcări ale Codului fiscal. În baza actului de control menționat Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a adoptat decizia nr. 607/3/12 din 21 februarie 2013 prin care SRL „Iadviga-Com” i-а fost aplicată o amendă în baza art. 254 alin. (2) din Codul fiscal în sumă de 10000 lei și o amendă în baza art. 262 din Codul fiscal în sumă de 50000 lei.

Susține reclamantul că la 18 martie 2013 a depus la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău o contestație prin care a solicitat anularea deciziei nr. 607/3/12 din 21 februarie 2013. Prin decizia nr. 290 din 16 aprilie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a respins contestația depusă și a menținut decizia contestată. La 13 mai 2013 reclamantul a depus la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat o contestație prin care a solicitat anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 290 din 16 aprilie 2013. Prin decizia nr. 301 din 21 iunie 2013 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat s-a prelungit termenul de examinare a contestației cu 30 zile și la 03 iulie 2013 prin decizia nr. 324 s-a respins contestația și s-au menținut deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău nr. 290 din 16 aprilie 2013 și nr.607/3/12 din 21.02.2013. Consideră reclamantul că deciziile IFS mun. Chișinău sunt neîntemeiate deoarece mijloacele bănești în sumă de 195 lei, care se aflau în mașina de casă și control, se păstrau pentru asigurarea operațiunilor de schimb. De asemenea este neîntemeiată concluzia colaboratorilor IFS mun. Chișinău precum că timpul în cecurile eliberate de mașina de casă și control diferă cu 15 minute de timpul real. Invocă SRL „Iadviga-Com” că colaboratorii IFS mun. Chișinău nu au stabilit cu certitudine și în mod legal timpul real la momentul primirii cecului și că nu pot fi considerați veridici indicii mijlocului de evidență a timpului dacă acesta nu este verificat metrologic și nu sunt ambalate în modul corespunzător pentru a fi exclusă influența subiectivă din partea persoanei interesate.

De asemenea sunt neîntemeiate concluziile colaboratorilor IFS mun. Chișinău privind aplicarea amenzii în baza art. 262 din Codul fiscal, deoarece în cadrul efectuării controlului nu a fost constatat prin probe concludente faptul că o sticlă cu timbru de acciz al Ucrainei care nici nu a fost despachetată, se afla în vînzare. Susține reclamantul că în deciziile contestate pîrîţii fac referire la explicația dată de către barmanul Sonia Ploşcaru, care în cadrul examinării plângerilor nu а fost prezentată. Din conținut rezultă că explicația a fost scrisă sub influenta colaboratorilor IFS mun. Chișinău și argumentele expuse au fost interpretate arbitrar de către aceștia cu scopul adoptării unei hotărîri favorabile.

Solicită anularea deciziilor IFS pe mun. Chișinău nr. 607/3/12 din 21 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către SRL „Iadviga-Com” și nr. 290 din 16 aprilie 2013 pe marginea contestației împotriva deciziei nr. 607/3/12 din 21 februarie 2013 și a deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 324 din 03 iulie 2013 pe marginea contestației din 13 mai 2013 depusă de SRL „Iadviga-Com” împotriva deciziilor nr. 290 din 16 aprilie 2013 și nr. 607/3/12 din 21 februarie 2013. Prin hotărîrea din 12 iunie 2014 a Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău acțiunea a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de SRL „Iadviga-Com”, cu menținerea hotărîrii din 12 iunie 2014 a judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău. La data de 18 februarie 2015 SRL „Iadviga-Com” a depus recurs împotriva deciziei din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că au fost aplicate incorect normele dreptului material și că aprecierea probelor a fost eronată. Au fost lipsiți de dreptul de a participa la examinarea cauzei deoarece instanța de judecată nu a examinat demersul lor cu privire la repunerea în termenul de înaintare a acțiunii. Menționează recurentul că la emiterea încheierii de restituire a cererii de chemare în judecată instanța urma să prevadă că SRL „Iadviga-Com” nu va avea posibilitatea să depună cereri, deoarece termenul de atac va fi expirat. Astfel prin acțiunile sale a îngrădit accesul la justiție.

La data de 11 martie 2015 Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului declarat de SRL „Iadviga-Com”, cu menținerea deciziei din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor materiale și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL „Iadviga-Com”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SRL „Iadviga-Com” împotriva deciziei din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală