3ra-343/16 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-343/16 Instanţa de fond: Judecătoria Hînceşti – V. Grosu Instanţa de apel: CA Chişinău – A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 24 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte judecătorul: Tamara Chişca-Doneva Judecători: Ion Druţă, Maria Ghervas, examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Adenosar” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Adenosar” împotriva Biroului Vamal Leuşeni privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Adenosar”, s-a menținut fără modificări hotărârea Judecătoriei Hîncești din 16 martie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ : La 30 aprilie 2014 ”Adenosar” SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Biroului Vamal Leuşeni, solicitând anularea deciziei de regularizare nr. 46 din 14 martie 2014, prin care reclamanta a fost obligată la achitarea drepturilor de import în mărime de 140356,15 lei şi a penalităţii în sumă de 13974,28 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 13 martie 2014 organul vamal a efectuat un control ulterior prin audit post-vămuire, verificând mijloacele de transport plasate în circulaţie liberă cu acordarea facilităţilor vamale/fiscale pe motivul destinaţiei lor finale, importate în baza declaraţiilor vamale în perioada 2006-2007. Controlul efectuat la agentul economic s-a finisat prin întocmirea Actului de audit post-vămuire nr.11/03 din 13 martie 2014, în care s-a indicat că „Adenosar” SRL a importat prin Biroul Vamal Leușeni în perioada anilor 2006- 2007 cinci unităţi de transport, care au fost introduse în capitalul social la vămuirea cărora s-a acordat anumite facilităţi vamale/fiscale.

La 04 martie 2013 „Adenosar” SRL a înstrăinat lui Pavel Eremia una din aceste unităţi de transport, autovehiculul de model „Volvo FH12-420” WIN cod ZN2A4CFA02B312083, cu n/î CL0981 (importat în anul 2006). Fiindcă reclamantul a încălcat prevederile art. 35 Cod vamal, organul vamal la 14 martie 2013 a întocmit actul de audit post-vămuire şi a pus în sarcina „Adenosar” SRL plata sumei de 154330,43 lei, constituită din 1 140 356,15 lei plata drepturilor de import şi suma de 13 974,28 lei penalitatea de întârziere. În opinia reclamantului încălcarea admisă la înstrăinarea mijlocului de transport pretinsă de către organul vamal este apreciată incorect, întrucât tranzacţia de înstrăinare din 04 martie 2013, încheiată între „Adenosar” SRL şi Pavel Eremia este una legală, nefiind afectată de ilegalitate sau contrară normelor imperative.

Faptul, că Biroul Vamal Leuşeni fără nici o justificare a tergiversat procedura de control de la 07 noiembrie 2013 până la 13 martie 2013 nu poate fi imputat gentului economic ca o întîrziere a plăţilor vamale cu impunerea la achitarea penalităţilor. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 16 martie 2015 cererea de chemare în judecată a „Adenosar” SRL a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, la 18 martie 2015 ”Adenosar” SRL a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015 s-a respins apelul declarat de către „Adenosar” SRL şi s-a menţinut fără modificări hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 16 martie 2015. Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel, la 18 ianuarie 2016 „Adenosar” SRL a declarat recurs, solicitând casarea actelor de dispoziție ale instanţelor cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă acţiunea în volum deplin. În motivarea recursului recurenta a invocat că instanțele de judecată incorect au perceput circumstanţele cauzei cu privire la nerespectarea de către recurentă a prevederilor legale la importarea şi introducerea bunului în capitalul social, incorect a fost interpretat art. 35 Cod vamal.

La 10 februarie 2016 Biroul Vamal Leuşeni a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea acestuia. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 25 noiembrie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 09 decembrie 2015. Dovada recepţionării actului de dispoziţie al instanţei de apel la dosar lipseşte. În asemenea împrejurări, cererea de recurs depusă la 18 ianuarie 2016 confirmă exercitarea dreptului de atac în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către „Adenosar” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Completul de judecată menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

2 În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei. Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursurile declarate de către „Adenosar” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate.

Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Adenosar” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Adenosar” împotriva Biroului Vamal Leuşeni privind contestarea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Tamara Chişca-Doneva Judecători Ion Druţă Maria Ghervas 3