3ra-1541/15 — Suspendarea controlului fiscal, obligarea înlăturării încălcărilor şi încetarea controlului fiscal

prima instanţă: V.Negruţa dosarul nr.3ra-1541/15 instanţa de apel: A.Panov, A.Nogai, V.Braşoveanu ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată ,,CSV-Real”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată ,,CSV-Real” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei cu privire la suspendarea controlului fiscal, obligarea înlăturării încălcărilor şi încetarea controlului fiscal, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,CSV-Real” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 31 martie 2015 de respingere a cererii de chemare în judecată, c o n s t a t ă La 24 aprilie 2014, SRL „CSV-Real” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei cu privire la suspendarea controlului fiscal, obligarea înlăturării încălcărilor şi încetarea controlului fiscal.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a indicat emiterea de către Inspectoratul Fiscal de Stat Orhei la 03 februarie 2014 a deciziei nr. 77 privind iniţierea controlului fiscal în perioada 03 februarie 2014, iar prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei nr. 2607/76 din 03 februarie 2014, s-a dispus efectuarea controlului fiscal total al activității întreprinderii pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2013. Susţine societatea că, la efectuarea controlului fiscal a prezentat documentele solicitate conform actelor din 03 februarie 2014 şi 04 februarie 2014, însă începînd cu 04 februarie 2014 şi pînă la 25 martie 2014 nu au fost informați despre derularea controlului fiscal, fiind astfel în imposibilitate de a lua cunoștință cu documentele supuse controlului de către inspectorii fiscali.

Ulterior, la 25 martie 2014, SRL „CSV-Real” a recepționat prin intermediul oficiului poştal, citaţia nr.62313, prin care a fost informată să prezinte la 27 martie 2014, înregistrările analitice a cîtorva conturi contabile/bancare, astfel la 28 martie 1 2014 a prezentat extrasele conturilor salariale şi de taxe, care au dublat documentele solicitate şi transmise anterior la 03 – 04 februarie 2014. Astfel, la 08 aprilie 2014 a recepționat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei nr. 358-c din 03 aprilie 2014, prin care s-a dispus prelungirea perioadei de control fiscal pînă la 02 mai 2014, motivîndu-şi soluția pe faptul neprezentării tuturor documentelor necesare pentru verificare.

Totodată prin decizia enunțată, pîrîtul i-a adus la cunoştinţă că, inspectorul fiscal la 21 februarie 2014 a prezentat un raport de suspendare a controlului pentru perioada februarie 2014 – 28 martie 2014. Consideră reclamantul că, acţiunile colaboratorilor IFS Orhei sunt neîntemeiate şi contrare art. 216 alin. (4) şi (8) al Codului Fiscal şi art. 16 al Legii privind principiile de bază a reglementări activităţii de afaceri, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate şi dreptul al un control fiscal efectuat în termen rezonabil.

Cere, SRL „CSV-Real”, prin cererea de chemare în judecată şi cererea de concretizare a cerinţelor din 19 martie 2015, recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile organului fiscal la suspendarea controlului fiscal pentru perioada 21 februarie 2014- 28 martie 2014 şi neînștiințarea SRL ,,CSV-Real” despre suspendarea controlului fiscal, recunoaşterea lipsei vinovăţiei SRL ,,CSV-Real” la dispunerea suspendării controlului fiscal, în lipsa unei decizii a IFS Orhei, obligarea IFS Orhei de a înlătura încălcările comise, precum şi încetarea controlul fiscal inițiat prin decizia organului fiscal la 02 mai 2014 (f.d. 102). Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 31 martie 2015, cererea de chemare în judecată depusă de SRL „CSV-Real” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL ,,CSV-Real” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, s-a respins apelul declarat de SRL ,,CSV-Real” şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 30 septembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL ,,CSV-Real” a declarat recurs, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată. În argumentarea recursului a invocat aplicarea şi interpretarea eronată de către instanţele de judecată a normelor de drept material şi procedural. Astfel, recurentul a susţinut că, instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor obiecţiilor invocate în cererea de apel şi anume că, prima instanţă a modificat din oficiu obiectul cererii înaintate şi nu a examinat cerinţele din cererea de concretizare a cerinţelor din 19 martie 2015. Consideră că, i-a fost încălcat dreptul de acces la justiţie şi la un proces echitabil.

Inspectoratul Fiscal de Stat Orhei a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, prin care a solicitat recunoaşterea acestuia ca inadmisibil. 2 Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL ,,CSV-Real” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de SRL ,,CSV-Real” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că, argumentele invocate de SRL ,,CSV-Real” în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, 3 recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL ,,CSV-Real” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,CSV-Real” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4