2rac-367/17 — cu privire la repararea prejudiciului moral

prima instanță: S. Procopciuc dosarul nr. 2rac-367/17

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

6 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Societatea cu Răspundere Limitată „CSV-Real” și Serviciul Fiscal de Stat

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „CSV-Real” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu

privire la repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „CSV-Real”, casată

hotărârea Judecătoriei Orhei din 16 noiembrie 2016 și adoptată o nouă hotărâre de

admitere parțială a acțiunii

constată:

La 4 martie 2015, SRL „CSV-Real” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 5 februarie 2014, SRL „CSV-Real” a

depus o cerere către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei, prin care a

solicitat prezentarea actelor care au fost primite de la Inspectoratul Principal de

Stat al Republicii Moldova și care au servit drept temei pentru efectuarea

controlului operativ fiscal la SRL „CSV-Real”.

Menționează că prin răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul

Orhei din 10 februarie 2014, a fost respinsă cererea SRL „CSV-Real”cu privire la

accesul de informație.

Afirmă că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2014,

emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „CSV-Real”

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la încălcarea

dreptului la informație, a fost recunoscut ca încălcat dreptul la informație a

1

SRL „CSV-Real” și obligat Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei să

elibereze informația solicitată de către SRL „CSV-Real”.

Indică că la 4 decembrie 2014, SRL „CSV-Real” a depus o cerere către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei cu privire la executarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 24 septembrie 2014, însă aceasta a rămas fără răspuns.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 34 din Constituția

Republicii Moldova, art. 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 14 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe

raionul Orhei în beneficiul SRL „CSV-Real” a sumei de 50000 lei, cu titlu de

prejudiciul moral.

La 22 februarie 2016, SRL „CSV-Real” a depus o cerere de concretizare a

cerințelor din acțiune, prin care a solicitat încasarea de la Inspectoratul Fiscal de

Stat pe raionul Orhei în beneficiul SRL „CSV-Real” a sumei de 50000 lei, cu titlu

de prejudiciu moral pentru încălcarea dreptului la informație.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 16 noiembrie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, a fost admis apelul

declarat de SRL „CSV-Real”, casată hotărârea Judecătoriei Orhei din

16 noiembrie 2016 și adoptată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă

parțial.

A fost încasat din contul Serviciului Fiscal de Stat în beneficiul SRL „CSV-

Real” suma de 500 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

La 8 august 2017, SRL „CSV-Real” a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei instanței de apel în partea încasării prejudiciului

moral, cu încasarea prejudiciu moral pentru încălcarea dreptului la informație în

sumă de 50000 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel în

partea cuantumului prejudiciului moral încasat.

Menționează că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, instanța de

apel nu a luat în considerație jurisprudența națională a Republicii Moldova și nici

jurisprudența CtEDO în acest sens.

Consideră că instanța de apel neîntemeiat nu a dispus încasarea prejudiciului

moral în volum deplin și că astfel nu a fost înlăturat statutul de victimă al

SRL „CSV-Real”.

Invocă că deși instanța de apel corect a constatat că SRL „CSV-Real”

dispune de dreptul la repararea prejudiciului moral, ca urmare a încălcării dreptului

SRL „CSV-Real” la informație, instanța de apel a încălcat normele de drept

material și anume prevederile art. 2 alin. (2) și (3), 12 alin. (14) CPC, potrivit

cărora în cazul în care există neconcordanțe între normele naționale și cele

internaționale, instanțele de judecată urmează să aplice normele internaționale.

2

La 9 octombrie 2017, Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată pe care o

consideră ilegală și neîntemeiată.

Menționează că la 4 mai 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei

potrivit scrisorii nr.74/2/2-985, a expediat în adresa SRL „CSV-Real” copiile

actelor și anume actul de control nr. 5-663502 din 30 aprilie 2014, care i-a fost

adus la cunoștință SRL „CSV-Real” la data de 5 mai 2014, decizia șefului

Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Orhei nr. 542-c din 23 mai 2014 pe

marginea actului de control din 30 aprilie 2014, care i-a fost adus la cunoștință

SRL „CSV-Real” la data de 23 mai 2014 și decizia șefului Inspectoratului Fiscal

de Stat pe raionul Orhei nr. 1019C din 10 iulie 2014 pe marginea contestării

deciziei nr. 542 din 23 mai 2014, care i-a fost adusă la cunoștință SRL „CSV-Real”

la data de 10 iulie 2014.

Relevă că SRL „CSV-Real” a cunoscut despre actele solicitate de la

Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei și a luat cunoștință cu ele, primind

totodată contra semnătură aceste înscrisuri la momentul aducerii la cunoștință a

actului și deciziilor emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei.

Consideră eronată concluzia instanței de apel cu privire la încasarea

prejudiciului moral, prin prisma prevederilor art. 1422 Cod civil, din contul

Serviciul Fiscal de Stat în beneficiul SRL „CSV-Real”.

Explică că dreptul la compensarea prejudiciului moral îl au numai

persoanele fizice, iar persoanele juridice nu pot solicita compensarea prejudiciului

moral, cu excepția cazului când numele sau reputația profesională de care se

bucură sunt lezate.

Subliniază că diferența de structură juridică între persoana fizică și persoana

juridică explică de ce persoanei juridice nu i se pot cauza suferințe fizice și psihice.

La fel, consideră eronată și concluzia instanței de apel precum că prin

neprezentarea informației solicitate i-a fost cauzat SRL „CSV-Real” un prejudiciu

moral, ori la cererea de chemare în judecată nu au fost anexate careva probe ce

demonstrează prejudiciul invocat.

Susține că SRL „CSV-Real” nu a demonstrat prin care acțiuni, ori inacțiuni

Serviciul Fiscal de Stat i-a cauzat prejudiciu moral și anume prejudiciul solicitat în

sumă de 50000 lei.

Indică că în cazul în care Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Orhei la data

de 4 martie 2015, a remis SRL „CSV-Real” informația solicitată de către

SRL „CSV-Real” în cererea din 5 februarie 2014, consideră că SRL „CSV-Real” i-

a fost adusă o satisfacție echitabilă, ori singura constatare a faptului încălcării

dreptului la prezentarea informației constituie prin sine o satisfacție echitabilă

pentru orice prejudiciu eventual cauzat.

Menționează că deși instanța de apel a încasat din contul Serviciului Fiscal

de Stat în beneficiul SRL „CSV-Real” suma de 500 lei, cu titlu de prejudiciu

3

moral, din conținutul părții de motivare precum și din dispozitivul deciziei

adoptate, instanța de apel nu a invocat care normă legislativă a stat la baza

concluziei precum că încasarea prejudiciului moral urmează a fi realizat din contul

Serviciului Fiscal de Stat.

În acest context, notează că potrivit pct. 2 din Anexa nr. 1 la Hotărârea

Guvernului nr. 395 din 5 iunie 2017, cu privire la aprobarea Regulamentului

privind organizarea și funcționarea Serviciului Fiscal de Stat, Serviciul Fiscal de

Stat se organizează și funcționează ca autoritate administrativă din subordinea

Ministerului Finanțelor, împuternicită să administreze impozitele taxele și alte plăți

în interesul statului, iar, potrivit pct. 37 din același Regulament, Finanțarea

Serviciului Fiscal de Stat se efectuează din bugetul de stat, în limitele anuale de

alocații bugetare, precum și din alte surse în modul stabilit de legislație.

Mai menționează că potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea

finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014,

documentele executorii privind dezafectarea incontestabilă a mijloacelor bănești

din contul bugetelor componente ale bugetului public național precum și din contul

autorităților/instituțiilor bugetare, se prezintă obligatoriu de către creditor direct

administratorilor de bugete și/sau autorităților, instituțiilor bugetare respective.

La 30 octombrie 2017, SRL „CSV-Real” a depus referință la cererea de

recurs declarată de Serviciul Fiscal de Stat, prin care a solicitat respingerea

recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 14 iulie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 147), careva date despre recepționarea acesteia de către recurenți la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile la 8 august 2017 și respectiv 9 octombrie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de SRL „CSV-Real”

și Serviciul Fiscal de Stat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de SRL „CSV-Real” și Serviciul Fiscal de Stat, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de SRL „CSV-Real” și Serviciul Fiscal de Stat ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „CSV-Real” și

Serviciul Fiscal de Stat se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

5