3ra-218/17 — contestarea actului administrativ

3ra-218/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-218/17

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, V. Pruteanu

D E C I Z I E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Svetlana Filincova, Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas, Nicolae Craiu

examinând, fără citarea părților, recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „CSV-REAL”, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie

2016, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „CSV-REAL” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat și Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei cu privire contestarea actului administrativ

c o n s t a t ă:

La 03 octombrie 2014 SRL „CSV-REAL” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și Inspectoratului Fiscal de Stat

Orhei cu privire contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 03 februarie 2014 IFS Orhei a emis

decizia nr. 77 prin care a dispus efectuarea controlului operativ al activității SRL

„CSV-REAL”, iar în urma controlului efectuat la 30 aprilie 2014 a fost întocmit actul

de control nr. 5-663502 prin care s-a stabilit următoarele: micșorarea veniturilor

impozabile pentru anii 2009-2010, diminuarea plății obligatorii din vânzarea valutei,

majorări de întîrziere pentru neachitarea în termen a plății obligatorii pe anii 2010 și

2012, întocmirea neconformă a dărilor de seamă și neprezentarea documentelor de

evidență primară.

Remarcă faptul că, la 19 mai 2014 a înaintat dezacord față de actul de control

evidențiat supra, iar la 23 mai 2014 IFS Orhei a emis decizia nr. 542-c din 23 mai

2014 prin care a aplicat față de SRL „CSV-REAL” sancțiune fiscală sub formă de

amendă în sumă totală de 13454,85 de lei constituită din amenda în cuantum de 15%

din suma diminuată a venitului impozabil pe anii 2009-2010, amendă pentru fiecare

caz de întocmire neconformă a dărilor de seamă, amendă în sumă de 10000 de lei

pentru împiedicarea controlului fiscal prin neprezentarea documentelor necesare

organului fiscal în timpul efectuării controlului.

Relevă că, la 16 iunie 2014 a contestat decizia IFS Orhei nr. 542-c din 23 mai

2015, însă prin decizia IFS Orhei nr. 1019c din 10 iulie 2014 contestația a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Menționează că, ulterior a contestat la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat

1

deciziile emise de IFS Orhei menționate supra, însă prin decizia Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat nr. 298 din 05 septembrie 2014 contestația a fost respinsă.

Solicită repunerea în termen a acțiunii, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat nr. 298 din 05 septembrie 2014, anularea deciziilor IFS Orhei nr.

542-c din 23 mai 2014 și nr. 1019-c din 10 iulie 2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 29 aprilie 2016 s-a respins

cererea depusă de SRL „CSV-REAL” cu privire la repunerea în termenul de

contestare și s-a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de

societatea cu răspundere limitată „CSV-REAL” împotriva Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat și Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei cu privire contestarea actului

administrativ (f.d. 252-255 vol. I).

În motivarea soluției sale, instanța a reținut că, termenul de 30 de zile prevăzut de

art. 17 din Legea contenciosului administrativ a început să curgă în speță din data

comunicării deciziei IFS Orhei nr. 1019-c din 10 iulie 2014 pe marginea contestației

împotriva deciziei nr. 542-c din 23 mai 2014 care a fost comunicată reclamantului la

10 iulie 2014, însă ultimul a sesizat instanța de judecată la 03 octombrie 2014, fapt ce

denotă depășirea termenului legal. Totodată, reclamantul nu a prezentat argumente

concludente care ar justifica repunerea în termen a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de SRL „CSV-REAL” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Râșcani mun.

Chișinău din 29 aprilie 2016 (f.d. 58-66 vol. II).

La data de 09 ianuarie 2017 SRL „CSV-REAL” a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016 solicitând ridicarea

excepției de neconstituționalitate, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

repunere în termen a acțiunii cu examinarea acesteia în fond (f.d. 70-76).

În motivarea recursului a invocat că, instanțele au încălcat prevederile art. 60 alin.

(4), art. 116 alin. (3), art. 272 alin. (2), art. 373 alin. (2), (4) și (5) din Codul de

procedură civilă, art. 14 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, art. 269 alin. (2) din Codul fiscal.

Totodată, la data 24 februarie 2017 SRL „CSV-REAL” a depus cerere prin care a

solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate, cu transmiterea sesizării la Curtea

Constituțională privind controlul constituționalității art. 269 alin. (2) din Codul fiscal

în partea sintagmei „… sau atacată în instanța de judecată competentă …”, în sensul

corespunderii acesteia cu prevederile art. 1 alin. (3) și art. 54 alin. (1) și (2) din

Constituția Republicii Moldova (f.d. 89-90, 91, 92-97 vol. II).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 09 martie 2017 s-a considerat

admisibil recursul declarat de SRL „CSV-REAL” și s-a fixat spre examinare pentru

15 martie 2017 (f.d. 112 vol. II).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2017 s-a admis cererea

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „CSV-REAL” privind sesizarea Curții

Constituționale. S-a remis Curții Constituționale sesizarea Societății cu Răspundere

Limitată „CSV-REAL”, în vederea examinării constituționalității prevederilor art. 269

alin. (2) din Codul fiscal în partea sintagmei „… sau atacată în instanța de judecată

competentă …”, în sensul corespunderii acesteia cu prevederile art. 1 alin. (3) și art. 54

alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova. S-a suspendat procesul în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

2

Limitată ”CSV-REAL” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și

Inspectoratului Fiscal de Stat Orhei cu privire la contestarea actului administrativ, până

la adoptarea hotărârii de către Curtea Constituțională (f.d. 113-116 vol. II).

La data de 28 aprilie 2017 a parvenit dispozitivul deciziei de inadmisibilitate a

sesizării nr. 37g/2017 privind excepția de neconstituționalitate a art. 269 alin. (2) din

Codul fiscal.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „CSV-REAL” urmează a fi respins, și menținută

decizia instanței de apel și hotărârea primei, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Materialele cauzei atestă că, la 03 februarie 2015 IFS Orhei a emis decizia nr. 77

(f.d. 8, 9 vol. I) prin care s-a dispus efectuarea controlului operativ al activității SRL

”CSV-REAL”. În urma controlului efectuat, la 30 aprilie 2014 a fost întocmit actul

de control nr. 5-663502 (f.d. 16-20 vol. I), prin care s-au stabilit următoarele:

micșorarea veniturilor impozabile pentru anii 2009-2010, diminuarea plății

obligatorii din vânzarea valutei, majorări de întîrziere pentru neachitarea în termen a

plății obligatorii pe anii 2010 și 2012, întocmirea neconformă a dărilor de seamă și

neprezentarea documentelor de evidență primară.

Succesiv, Colegiul reține că la 19 mai 2014, SRL „CSV-REAL” a înaintat

dezacord față de actul de control evidențiat supra (f.d. 21-23).

Prin decizia nr. 542-c emisă de IFS Orhei la 23 mai 2014, s-a aplicat față de

SRL „CSV-REAL” sancțiune fiscală sub formă de amendă în sumă totală de

13454,85 de lei constituită din amenda în cuantum de 15% din suma diminuată a

venitului impozabil pe anii 2009-2010, amendă pentru fiecare caz de întocmire

neconformă a dărilor de seamă, amendă în sumă de 10000 de lei pentru împiedicarea

controlului fiscal prin neprezentarea documentelor necesare organului fiscal în timpul

efectuării controlului (f.d. 25-26 vol. I).

Este relevant că prin decizia IFS Orhei nr. 1019c din 10 iulie 2014 s-a respins ca

fiind neîntemeiată contestația depusă de SRL ”CSV-REAL” la 16 iunie 2014

împotriva deciziei IFS Orhei nr. 542-c din 23 mai 2015 (f.d. 27-28 vol.I).

Ulterior, SRL „CSV-REAL” a contestat la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat

deciziile IFS Orhei nr. 542-c din 23 mai 2014 și nr. 1019c din 10 iulie 2014 (f.d.29-

30 vol. I).

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 295 din 05 septembrie

2014, recepționată de reclamantă la 05 septembrie s-a considerat neîntemeiată

contestația înaintată de SRL „CSV-REAL” (f.d. 31-33 vol. I).

Ținând cont de cumulul circumstanțelor faptice constate și expuse supra, Colegiul

consideră că sunt lipsite de temei alegațiile recurentului precum că, în partea deciziei

Serviciului Principal de Stat nr. 295 din 05 septembrie 2014, acțiunea a fost depusă în

cadrul termenului legal prevăzut de Legea contenciosului administrativ, deoarece a

fost depusă în termen de 28 de zile.

Or, potrivit articolului 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ,

cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului

pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune

3

altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data

expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia.

Aderent, conform prevederile art. 268 alin. (1) din Codul fiscal, contestația

împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acțiunii funcționarului fiscal poate fi

depusă, dacă prezentul cod nu prevede altfel, în decursul a 30 de zile de la data primirii

deciziei sau a întreprinderii acțiunii contestate. În cazul omiterii acestui termen din

motive întemeiate, el poate fi restabilit, la cererea persoanei vizate în decizie sau

împotriva căreia a fost întreprinsă acțiunea, de Serviciul Fiscal de Stat.

La caz, sânt aplicabile și dispozițiile art. 269 din Codul fiscal, care statuează că,

contestația împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acțiunii funcționarului

fiscal se depune la Serviciul Fiscal de Stat și se examinează de către acesta. În cazul

unui dezacord cu decizia pe care Serviciul Fiscal de Stat a emis-o pe marginea

contestației, contribuabilul este în drept să se adreseze în instanța de judecată

competentă.

Colegiul atestă din suportul probator prezent la materialele cauzei se constată

indubitabil că, recurentul SRL „CSV-REAL” a recepționat la 10 iulie 2014 decizia

nr.1019c din 10 iulie 2014 emisă de IFS Orhei pe marginea contestației depuse de

prima împotriva deciziei IFS Orhei nr. 542-c din 23 mai 2014, circumstanță

confirmată prin semnătura conducătorului entității E. Iarușevschii aplicată pe decizia

nr. 1019c din 10 iulie 2014 (f.d. 27-28 vol. I).

Astfel, instanța de recurs decelează că termenul de 30 de zile stabilit de art. 17

din Legea contenciosului administrativ și art. 268 alin.(1) din Codul fiscal, a început

să curgă la 10 iulie 2014 – data primirii de către SRL „CSV-REAL” a deciziei IFS

Orhei nr.1019c din 10 iulie 2014, și anume.

Distinct celor menționate, instanța de recurs taxează că depunerea contestației

împotriva deciziei IFS Orhei nr.1019c din 10 iulie 2014 la Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat, nu întrerupe curgerea termenului de prescripție. Or, odată cu

recepționarea deciziei IFS Orhei nr. l019-c din 10 iulie 2014, SRL „CSV REAL” a

dobândit dreptul de a se adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu cerere

privind anularea deciziei IFS Orhei nr.542c din 23 mai 2014, însă exercitarea acestei

căi de contestare nu excludea posibilitatea adresării directe în instanța de contencios

administrativ și nici nu suspendă termenul de adresare în instanță privind contestarea

deciziei de sancționare.

La caz, Colegiul opinează că, contestarea exercitată la organul ierarhic superior,

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, este doar o alternativă în dreptul

contribuabilului, de rând cu posibilitatea de contestare în instanța de judecată.

Instanța de recurs relevă că legislatorul a instituit prescripția extinctivă în scopul

asigurării unei stabilități în raporturile juridice dintre părți și evitarea incertitudinii

pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se modifică o

complexitate de relații dintre părți sub egida unor norme de drept distincte, iar

examinarea unei acțiuni depusă în afara termenului legal constituie o încălcare a

principiului legalității și securității raporturilor juridice și respectiv, o soluție

inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.

În corolar, Colegiul conchide că instanțele inferioare corect au respins acțiunea ca

fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție, or, declanșarea unui proces peste

30 zile de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă, la caz decizia IFS Orhei

nr.l019-c din 10 iulie 2014, contravine principiului securității raporturilor juridice, or,

4

în caz contrar s-ar aduce atingere dreptului consacrat de art. 1 Protocolul nr. 1

Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Colegiul învederează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în nenumărate

rânduri a atenționat că înrăutățirea unei situații juridice, care a devenit irevocabilă

datorită aplicării termenului de prescripție sau care ar fi trebuit să devină irevocabilă

dacă termenul de prescripție s-ar fi aplicat, este incompatibilă cu principiul securității

raporturilor juridice. Într-un stat de drept, în care drepturile și libertățile persoanei sânt

proclamate valori supreme, prescripția este menită să asigure protecția efectivă a

drepturilor și intereselor legitime a persoanelor fizice și juridice. Dreptul la un proces

echitabil include respectarea principiului egalităților armelor. Aceasta presupune

posibilități procesuale egale pentru părți în proces, indiferent de calitatea lor.

În cauza Ruiz Torija împotriva Spaniei (hotărârea din 09 decembrie 1994), Înalta

Curte a statuat că, omisiunea instanțelor judecătorești de a motiva refuzul de a accepta

o obiecție potrivit căreia acțiunea era tardivă, a constituit o violare la un proces

echitabil consacrat la art. 6 Paragraf 1din Convenție, încălcându-se astfel securitatea

raporturilor juridice. Or, un drept dobândit de o persoană nu poate exista permanent

sub riscul anulării lui, iar prescripția adresării acțiunii trebuie să disciplineze

persoanele cointeresate în constatarea acestui drept.

Totodată, trebuie de reținut că opunerea termenului de prescripție revendicărilor

înaintate anihilează necesitatea examinării temeiniciei și legalității actelor juridice

administrative contestate, titularul dreptului fiind sancționat pentru pasivitate prin

stingerea elementului de protecție juridică a dreptului său.

În contextul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în practica sa

constantă ca încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenție, situațiile în care instanțele judecătorești naționale admit nemotivat

prelungirea termenului de depunere a unui act procedural și redeschiderea procesului

după un interval de timp (Popov împotriva Moldovei, Melnic împotriva Republicii

Moldova, Ponomaryov împotriva Ucrainei, Dragostea Copiilor –Petrovschii-Nagornii

împotriva Moldovei)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, argumentele invocate

în recurs și-au găsit confirmare, iar decizia Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie

2016, a fost emisă cu respectarea normelor de drept procedural și material, Colegiul

ajunge la concluzia respingerii recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „CSV-REAL” și menținerii deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”CSV-

REAL”.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29 aprilie 2016, adoptate în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „CSV-

5

REAL” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și Inspectoratului Fiscal de

Stat Orhei cu privire contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

6