2ra-2830/15 — Încasarea sporului salarial

Dosarul nr. 2ra-2830/15 Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud: L. Holevițcaia) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Pruteanu, A. Minciuna, A. Gavrilița) ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Druță Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul SA ”Băncii Comerciale Române Chișinău”-Zama Vitalie împotriva deciziei din 27 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Dilevschi împotriva ”Băncii Comerciale Române Chișinău” SA cu privire la încasarea sporului la salariu, a cheltuielilor pentru întreținerea și reparația bunului transmis în locațiune și a sumei cu titlu de amortizare de uzură a bunului transmis în locațiune, c o n s t a t ă: La data de 09 iulie 2013, Dilevschi Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ”Băncii Comerciale Române Chișinău” cu privire la încasarea sporului la salariu, a cheltuielilor pentru întreținerea și reparația bunului transmis în locațiune și a sumei cu titlu de amortizare de uzură a bunului transmis în locațiune.

La data de 31 octombrie 2013, reclamantul și-a concretizat pretențiile solicitând încasarea sporului la salariu pentru munca suplimentară prestată în sumă de 236716 lei, încasarea cheltuielilor de întreținere și reparație a bunului transmis în locațiune în sumă de 180629 lei, încasarea sumei de 230714 lei pentru amortizarea de uzură a bunului transmis în locațiune și încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior și-a mai concretizat pretențiile solicitând încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 6000 lei. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 22 martie 2010, prin decizia nr. 96 s-a angajat la SA „Banca Comercială Română Chișinău” în funcția de responsabil securitate fizică în cadrul departamentului managementul securității și continuității afacerii fiind încheiat contractul individual de muncă nr. 14RU.

Menționează că la data de 20 mai 2013, prin decizia nr. 226 RU, a fost transferat în funcția de specialist al securității informaționale și antifraudă. Pe parcursul exercitării obligațiilor sale de serviciu în perioada 13 februarie 2012 - 12 martie 2012, 09 octombrie 2012 - 25 octombrie 2012, 26 octombrie 2012 - 23 decembrie 2012, 24 decembrie 2012 - 23 februarie 2013 şi 25 martie 2013 - 05 iunie 2013, a exercitat suplimentar și funcția de șef al Departamentului Managementul Securității și Continuității Afacerii, însă, pentru munca prestată suplimentar nu a primit sporul la salariu pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă al salariatului temporar absent. Susține că la 02 august 2010, a încheiat cu SA „Banca Comercială Română Chişinău” contractul de locațiune nr. 5 prin care a transmis în folosință temporară SA „Banca Comercială Română Chişinău” automobilul de model Toyota Land Cruiser care îi aparținea cu drept de proprietate.

Indică că conform pct. 4.4 lit. g) din contractul de locațiune SA „Banca Comercială Română Chişinău” este obligată să suporte cheltuielile de întreținere și reparație a automobilului, însă cheltuielile menționate în sumă de 180629 lei dânsul le-a suportat de unul singur. A invocat că perioada de folosire a bunului de către SA „Banca Comercială Română Chişinău” este de 34 luni. Astfel, amortizarea de uzură constituie suma de 230714 lei. Solicită reclamantul încasarea sporului la salariu pentru munca suplimentară prestată în sumă de 236716 lei, încasarea cheltuielilor de întreținere și reparație a bunului transmis în locațiune în sumă de 180629 lei, încasarea sumei de 230714 lei pentru amortizarea de uzură al bunului transmis în locațiune și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea din 26 februarie 2014 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, acțiunea a fost admisă parțial: s-a încasat de la SA ”Banca Comercială Română Chișinău” sporul la salariu pentru munca suplimentară prestată în sumă de 118358 lei, cheltuielile de întreținere și reparație a bunului transmis în locațiune în sumă de 180629 lei, taxa de stat în sumă de 5418,87 lei, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 5000 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 17 decembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus de Dilevschi Igor, s-a admis apelul declarat de SA ”Banca Comercială Română Chișinău”, casată hotărîrea instanței de fond și s-a pronunțat o hotărîre nouă prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de I. Dilevschi.

Prin decizia din 18 februarie 2015 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul declarat de Dilevschi Igor, casată decizia din 17 decembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată. Prin decizia din 27 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de reprezentantul SA ”Banca Comercială Română Chișinău”, admis apelul declarat de Igor Dilevschi, casată parțial hotărîrea din 26 februarie 2014 a Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău, în partea în care s-au respins pretențiile lui Igor Dilevschi împotriva SA ”Banca Comercială Română Chișinău” privind încasarea prejudiciului în calitate de amortizare de uzură a bunului transmis în locațiune și emisă o hotărîre nouă prin care: s-au admis ca fiind întemeiate pretențiile din cererea de chemare în judecată de Dilevschi Igor privind încasarea prejudiciului cu titlu de amortizare de uzură a bunului transmis în locațiune; s-a încasat din contul SA ”Banca Comercială Română Chișinău” în beneficiul lui Igor Dilevschi suma de 230714 lei 2 cu titlu de prejudiciu pentru amortizarea de uzură a bunului transmis în locațiune și suma de 6921 lei cu titlu de taxă de stat. La data de 29 mai 2015 reprezentantul SA ”Băncii Comerciale Române Chișinău”-Zama Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei din 27 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele dreptului material, a apreciat incorect probele anexate la dosar, a încălcat dreptul la un proces echitabil și nu a aplicat legea care urma să fie aplicată. Conform art. 434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia recurată la data de 27.05.2015. Astfel, recursul declarat la 29.05.2015 este declarat în termen. Examinând temeiurile recursului declarat, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul reprezentantului recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 3 Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de reprezentantul SA ”Băncii Comerciale Române Chișinău”-Zama Vitalie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de reprezentantul SA ”Băncii Comerciale Române Chișinău”-Zama Vitalie, împotriva deciziei din 27 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druță Oleg Sternioală 4