2rac-192/14 — Deposedarea şi transmitertea silită a bunului gajat

prima instanţă : M. Muruianu dosarul nr. 2ra-192/14 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna DECIZIE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Leitcom Plus” și Societatea pe Acțiuni „Banca Comercială Romînă Chișinău”, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Banca Comercială Romînă Chișinău” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Leitcom Plus” cu privire la deposedarea și transmiterea silită a bunurilor gajate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Leitcom Plus”, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 06 august 2013, și emisă o nouă hotărîrea prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 18 martie 2013, SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Leitcom Plus” cu privire la deposedarea și transmiterea silită a bunurilor gajate. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că conform Contractului de credit nr.886 din 08 decembrie 2005, modificat prin Acordul adiţional nr. 1 din 16 februarie 2006, a acordat SRL „Leitcom Plus” un credit în mărime de 1 560 000 lei cu termen de rambursare până la 07 decembrie 2010 şi dobândă fluctuantă de 20 % anual.

În scopul asigurării creditului acordat între părți a fot încheiat Contractul de gaj nr. 886 din 31 ianuarie 2006, înregistrat în registrul gajului bunurilor mobile cu nr. 64895/1240 la 31 ianuarie 2006, prin care SRL „Leitcom Plus” a grevat cu gaj în favoarea SA „Banca Comercială Romînă Chișinău”, mijloace de transport și anume: camion „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare CKX 035, anul producerii 2001, nr. motorului 54194600167687, nr. caroseriei WDB9540331K555387, Semiremorca „ROHR RSK/34IV” cu numărul de înmatriculare CAS 205, anul producerii 2003, nr. caroseriei W0955700031R12383, camion „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare CKX 032, anul producerii 2001, nr. motorului 54194600167941, nr. caroseriei WDB9540331K555673 şi semiremorca „General Trailer” cu numărul de înmatriculare CAS 203, anul producerii 2002, nr. caroseriei VFNSYY3KP2E000404 cu valoarea totala de gaj stabilită de părți în mărime de 910 950 lei.

Susține că, pîrîtul nu-şi onorează obligaţiunile contractuale privind rambursarea creditului primit şi achitarea dobînzii calculate pentru utilizarea lui, încălcînd astfel prevederile contractuale și legislației în vigoare privind executarea obligațiilor. Astfel, la data de 06 mai 2010, a notificat debitorul gajist SRL „Leitcom Plus” despre iniţierea procedurii de exercitare a dreptului de gaj şi a solicitat transmiterea bunurilor mobile gajate pentru a fi comercializate, iar la data de 23 august 2010 a înregistrat preavizul de exercitare a dreptului de gaj în registrul gajului bunurilor mobile la Biroul notarial, însă datoriile au rămas neachitate.

Solicită reclamantul, deposedarea debitorului gajist SRL „Leitcom-Plus” şi transmiterea silită în posesia SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” pentru comercializare bunurile mobile gajate conform Contractului de gaj nr. 886 din 31 ianuarie 2006 și anume: camion „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare CKX 035, anul producerii 2001, nr. motorului 54194600167687, nr. caroseriei WDB9540331K555387, semiremorca „ROHR RSK/34IV” cu numărul de înmatriculare CAS 205, anul producerii 2003, nr. caroseriei W0955700031R12383, camion „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare CKX 032, anul producerii 2001, nr. motorului 54194600167941, nr. caroseriei WDB9540331K555673 şi semiremorca „General Trailer” cu numărul de înmatriculare CAS 203, anul producerii 2002, nr. caroseriei VFNSYY3KP2E000404 și încasarea cheltuielilor de judecată, inclusiv taxa de stat în mărime de 4 554,75 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 06 august 2013, acțiunea a fost admisă integral fiind dispusă deposedarea SRL „Leitcom-Plus” sau altor persoane care deţin mijloacele de transport şi transmiterea silită în posesia SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” pentru comercializarea ulterioară prin negocieri directe a bunurilor mobile gajate conform Contractului de gaj nr. 886 din 31 ianuarie 2006 încheiat cu SRL „Leitcom-Plus” înregistrat în registrul gajului bunurilor mobile cu nr.64895/1240 la 31 ianuarie 2006 şi anume camion „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare CKX 035, anul producerii 2001, nr. motorului 54194600167687, nr. caroseriei WDB9540331K555387, semiremorca „ROHR RSK/34IV” cu numărul de înmatriculare CAS 205, anul producerii 2003, nr. caroseriei W0955700031R12383, camion „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare CKX 032, anul producerii 2001, nr. motorului 54194600167941, nr. caroseriei WDB9540331K555673, semiremorca „General Trailer” cu numărul de înmatriculare CAS 203, anul producerii nr. caroseriei VFNSYY3KP2E000404 și încasarea de la SRL „Leitcom-Plus” în beneficiul SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” a taxei de stat în mărime de 4 554, 75 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie2013, a fost admis apelul declarat de către SRL „Leitcom Plus”, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiune a fost admisă parțial fiind, dispusă transmiterea silită de la SRL „Leitcom Plus” în posesia SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” bunul gajat – camionul „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare CKX 032, anul producerii 2001, nr. motorului 54194600167941, nr. caroseriei WDB9540331K555673, pentru vînzare în scopul stingerii datoriei aferente creditului acordat SRL „Leitcom Plus” prin Contractul de credit nr. 886 din 31 ianuarie 2006, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. La 13 ianuarie 2014, SRL „Leitcom Plus” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului recurentul SRL „Leitcom Plus” a invocat că decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate deoarece SA „Banca Națională Romînă Chișinău” a prezentat eronat datele privind soldul creditului și achitările efectuate în baza contractului de credit. Menționează recurentul că, reclamantul a prezentat calculul efectuat reieșind din 2 tipuri de penalitate și anume: dobînda majorată și penalitatea la dobîndă, ceea ce contravine prevederilor art. 619 alin. (4) Cod civil, care reglementează expres că dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi. Mai mult decît atît, în cazul efectuării plăților pentru achitarea creditului SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” nu stingea suma creditului ci plata penalităților ilegale și doar apoi soldul creditului, ignorînd prevederile art. 586 Cod civil, care statuează prioritatea plăților efectuate de debitor.

Consideră recurentul că SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” solicitînd deposedarea de bunuri și nu achitarea datoriei restante se îmbogățește fără justă cauză, cu atît mai mult că nu justifică prin nici o probă calculul soldului creditului. La 16 ianuarie 2014, SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului recurentul SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” a invocat că instanța de apel în cadrul examinării cauzei a interpretat eronat prevederile art. 65 al Legii cu privire la gaj și neîntemeiat a stabilit evaluarea bunurilor gajate în prezent, deoarece bunurile gajate au fost evaluate la momentul constituirii gajului la suma de 1 821 900 lei valoarea bunurilor în prezent considerînd-o aceeași.

La fel, instanța de apel nu a stabilit existența reală a bunurilor gajate, încălcîndu-i astfel, dreptul de a-și recupera creanța integrală din contul bunurilor gajate, pe cînd intimatul refuză atît achitarea datoriei acumulate, cît și transmiterea bunurilor pentru comercializarea ulterioară și stingerea creanței acumulate. Susține recurentul că concluziile instanței de apel expuse în decizie sunt interpretate eronat, deoarece esența gajului ca garant al asigurării obligațiunii de bază constă în dreptul creditorului gajist de a cere comercializarea obiectului gajat și a obține mijloace bănești de la această comercializare în mărime ce nu depășește suma datoriei conform obligațiuni garantate, iar în cazul în care suma obținută va fi mai mare decît suma datoriei, diferența se transmite debitorului gajist.

Menționează că în conformitate cu prevederile art. 487 alin. (2) Cod civil și-a rezervat dreptul de a comercializa personal bunurile grevate cu gaj, iar reieșind din prevederile art. art. 488 alin. (2) şi 491 Cod civil, după obținerea posesiei bunului gajat este îndreptățit să inițieze vînzarea prin negocieri directe prin tender sau prin licitație publică contra unui preț rezonabil în interesul major al debitorului gajist. La 16 ianuarie 2014, SA „Banca Comercială Romînă Chișinău”, a depus recurs suplimentar împotriva deciziei instanței de apel solicitînd încasarea de la SRL „Leitcom Plus” a cheltuielilor pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de recurs în mărime de 2277 37 lei.

În motivarea recursului suplimentar, recurentul a invocat că la emiterea deciziei, instanța de apel a ignorat prevederile art. 94 alin. (1-3) și nu s-a expus asupra cheltuielilor ce au fost suportate de reclamant pentru examinarea cererii de chemare în judecată. Pînă în prezent intimatul nu a achitat creanțele iar datoriile sunt în creștere conform clauzelor contractuale. Mai susține recurentul că instanța de apel a examinat cauza într-un mod tendențios, formalist și nemotivat, neglijînd să examineze esența raporturilor stabilite în cadrul litigiului, fapt ce a dus la emiterea unei soluții ilegale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum atestă materialele cauzei, copia deciziei instanţei de apel din 30 octombrie 2013, a fost expediată în adresa recurenților la data de12 noiembrie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la materialele cauzei (f.d. 134), însă nu este clar cînd aceasta a fost recepționată de către destinatari. Astfel, instanţa de recurs constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la data de 13 ianuarie 2014 și 16 ianuarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Leitcom Plus” este neîntemeiat și urmează a fi respins iar recursul declarat de către SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” este întemeiate şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menţinerea hotărîrii primei instanțe. În favoarea concluziei enunțate se invocă următoare argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărîrea primei instanțe. Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect deposedarea şi transmiterea silită în posesie bunurilor gajate conform Contractului de gaj nr. 886 din 31 ianuarie 2006 prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei cerințelor SA „Banca Comercială Romînă Chișinău”.

Întru susţinerea poziţiei sale, prima instanţă a concluzionat că SRL „Leitcom Plus” nu și-a executat obligațiunile contractule asumate față de SA „Banca Comercială Romînă Chișinău”. Judecînd apelul declarat de către SRL „Leitcom Plus”, instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a acţiunii, concluzionînd că valoarea totală a bunurilor gajate este cu mult mai mare decît datoria pe care debitorul gajist o are față de creditorul gajist.

Instanţa de recurs constată, însă, că deşi la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia hotărîrii primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate. În susţinerea opiniei enunţate se reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că în temeiul Contractului de credit nr. 886 din 08 decembrie 2005, completat și modificat prin Actul adițional nr. 1 din 16 februarie 2006, SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” a acordat un credit SRL „Leitcom-Plus” în mărime de 1 560 000.00 lei, cu termen de rambursare până la 07 noiembrie 2010 şi dobândă fluctuantă de 20 % anual (f.d.

10-11, 17). Tot actele cauzei atestă că în scopul asigurării creditului acordat, prin Contractul de gaj nr. 886 din 31 ianuarie 2006, înregistrat în Registrul gajului bunurilor mobile nr. 64895/1240 la 31 ianuarie 2006, SRL „Leitcom Plus” a grevat cu gaj în favoarea SA „Banca Comercială Romînă Chișinău”, camionul de model „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare CKX 035, anul producerii 2001, nr. motorului 54194600167687, nr. caroseriei WDB9540331K555387, semiremorca „ROHR RSK/34IV” cu numărul de înmatriculare CAS 205, anul producerii 2003, nr. caroseriei W0955700031R12383, camion „Mercedes Actros” cu numărul de înmatriculare CKX 032, anul producerii 2001, nr. motorului 54194600167941, nr. caroseriei WDB9540331K555673 şi semiremorca „General Trailer” cu numărul de înmatriculare CAS 203, anul producerii 2002, nr. caroseriei VFNSYY3KP2E000404, valoarea totală a gajului stabilită de către părți constituind 910 950 lei (f.d.

13-14). Conform art. 1 al Legii cu privire la gaj nr. 449-XV din 30 iulie 2001, gajul este o garanţie reală în al cărei temei creditorul gajist poate urmări bunul gajat având prioritate faţă de alţi creditori, inclusiv faţă de stat, la satisfacerea creanţei garantate. Valabilitatea gajului depinde de valabilitatea obligaţiei garantate prin gaj. Cert este şi faptul că SRL „Leitcom Plus” nu și-a onorat obligaţiile contractuale privind rambursarea la timp și integral a creditului şi a dobânzii contractuale, iar potrivit calculului SA „Banca Comercială Romînă Chișinău”, datoria SRL „Leitcom Plus” la data de 15 iulie 2013 a constituit suma de 87565,81 lei, inclusiv soldul creditului neachitat - 57 424,67 lei, dobînda calculată - 16 323, 56 lei, dobînda majorată - 6 641,37 și penalitatea la dobînzi - 7 176,21 (f. d. 84-88).

Aici se va remarca că SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” la data de 18 februarie 2010 și 05 mai 2010 a notificat debitorul gajist despre inițierea procedurii de exercitare a dreptului de gaj și a solicitat transmiterea bunurilor gajate pentru a fi comercializate (f.d. 18, 20), iar la data de 23 august 2010 a înregistrat preavizul de exercitare a dreptului de gaj din 23 iulie 2010 în Registrul gajului bunurilor mobile la biroul notarial (f.d. 22, 24) însă după cum este constatat SRL „Leitcom Plus” nu a întreprins careva măsuri în scopul stingerii integrale a datoriei. Prin urmare, prima instanță corect a reținut la caz prevederile art. 1236 al. (1, 3) Cod civil, care indică că prin contractul de credit bancar, o bancă (creditor) se obligă să pună la dispoziţia unei persoane (debitor) bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească dobânda şi alte sume aferente prevăzute de contract.

Faţă de contractul de credit se aplică prevederile referitoare la contractul de împrumut în măsura în care regulile prezentului capitol nu prevăd altfel sau din esenţa contractului de credit bancar nu reiese contrariul. Astfel, în corespundere cu prevederile art. 514 din Codul civil, obligaţiile se nasc contract, fapt ilicit şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform art. 572 din Codul civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Iar, reieșind din prevederile art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Cu referire la prevederile normei enunţate prima instanță corect a stabilit că SRL ,,Leitcom Plus” nu şi-a onorat integral obligaţiile contractuale motiv din care SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” este în drept de a pretinde exercitarea dreptului de gaj. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. 487 alin. (1) Cod civil, care indică că, creditorul gajist poate să exercite dreptul de gaj dacă debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a executat în mod necorespunzător obligaţia garantată ori o parte a acesteia, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege şi contract. Conform art. 488 alin.(1,2) Cod civil, creditorul gajist care intenţionează să-şi exercite dreptul de gaj trebuie să notifice acest lucru debitorului creanţei garantate şi, după caz, debitorului gajist şi terţului deţinător al bunului gajat.

După notificare, creditorul gajist depune la registrul în care a fost înregistrat gajul un preaviz, la care anexează dovada notificării debitorului gajist. Iar, în conformitate cu art. 490 alin. (1,2) Cod civil, bunul gajat se transmite în posesiune creditorului gajist pentru a fi vândut, în condiţiile legii. Transmiterea bunului gajat în posesiune creditorului gajist poate fi benevolă ori silită. Totodată potrivit art. 61 alin. (1) a Legii cu privire la gaj, creditorul gajist poate exercita doar drepturile de gaj prevăzute de prezentul capitol şi de art.29-31 în cazul în care debitorul nu a executat conform contractului sau a executat în mod necorespunzător obligaţia garantată ori o parte a acesteia, precum şi în alte cazuri prevăzute de contract.

De altfel, art. 71 alin. (1) şi (5) ale aceleaşi legi indică că transmiterea silită are loc după expirarea termenului din preaviz, în baza unei hotărâri judecătoreşti. În hotărârea privind transmiterea silită a imobilului, instanţa judecătorească este obligată să se pronunţe asupra evacuării silite a persoanelor şi bunurilor din imobil. Debitorul gajist trebuie notificat la ultimul domiciliu pe care l-a comunicat creditorului sau instanţei judecătoreşti. Totodată art. 79 alin. (1) a aceleiaşi Legi, stipulează că, vânzarea bunului gajat are loc sub controlul instanţei judecătoreşti dacă aceasta desemnează persoana care va efectua vânzarea bunurilor gajate, determină condiţiile şi sarcinile vânzării, indică modalitatea de efectuare a vânzării - prin negocieri directe, tender sau prin licitaţie publică - şi stabileşte, după caz, preţul după o expertiză a valorii bunului.

Astfel, raportând la caz prevederile enunţate, reieşind din constatările relatate şi având în susţinere dispoziţiile art. 572 alin. (2) Cod civil, care reglementează condiţiile generale de executare a obligaţiilor şi statuează că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, prima instanță corect a ajuns la concluzia temeiniciei integrale a acţiunii şi admiterii acesteia, or, SRL „Leitcom Plus” avea la cunoştinţă consecinţele statuate în clauzele contractului de gaj nr. 886 din 31 ianuarie 2006, ce survin în cazul neonorării obligaţiilor asumate prin contractul de credit.

Instanţa de apel, însă concluzionînd că acţiunea urmează a fi admisă parţial iar bunurile gajate urmează a fi transmise bănci pentru vînzare doar în mărimea în care valoarea acestora ar acoperi datoria debitorului gajist, care constituie 87 565 lei a ignorat atît prevederile art. 492 din Codul civil, care stabilește vînzarea sub controlul instanței de judecată a bunului gajat, cît și prevederile art. 493 alin. (3) Cod civil, care statuează că dacă există şi alte creanţe care urmează să fie plătite din produsul vînzării bunului gajat, creditorul gajist care a vîndut bunul va depune instanţei judecătoreşti care ar fi fost competentă pentru vînzarea bunului o dare de seamă cu privire la produsul vînzării bunului gajat şi îi va transmite suma rămasă după plată.

În caz contrar, creditorul gajist este obligat să prezinte, în termen de 10 zile de la data vînzării bunului, o dare de seamă proprietarului bunului vîndut şi să-i remită surplusul, dacă acesta există. În cazul dat nu au relevanţă afirmaţiile recurentului SRL „Leitcom Plus” cu referire la ilegalitatea calculului prezentat de SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” și a datelor privind soldul creditului și achitările efectuate în baza contractului de credit în special a achitărilor efectuate în perioada februarie 2010 – august 2010, care conform ordinelor de încasare constituie suma de 170 500 lei, iar conform calculului băncii a fost achitată doar suma de 27 231,23 lei din soldul creditului, deoarece materialele cauzei atestă că SRL „Leitcom Plus” nu achita din plin ratele conform contractului de credit și nu se încadra în ordinea graficului de rambursare, iar din suma ulterioară se achitau în primul rînd dobînzile de întîrziere.

Totodată sunt apreciate critic și argumentele recurentului precum că SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” neîntemeiat din sumele achitate stingea în ultimul rînd soldul creditului deoarece reieșind din prevederile art. 586 alin. (4) Cod civil, cu sumele plătite de debitor, în cazul în care sînt insuficiente pentru acoperirea integrală a datoriei scadente, se acoperă în primul rînd cheltuielile de judecată, pe urmă dobînzile şi alte obligaţii de plată şi, la urmă, obligaţia principală (capitalul).

Sunt lipsite de suport juridic și argumentele SRL „Leitcom Plus” ce țin de penalitatea prevăzută de pct. 10.2 al Contractului de credit nr. 866 din 08 decembrie 2005, care în opinia recurentului contravine prevederilor art. 619 Cod civil, or, prin Contractul de credit, SRL „Leitcom Plus” s-a obligat la achitarea ratelor din credit, a dobînzilor şi a altor plăţi în modul prevăzut de pct. 4.3 şi 10.2 în sensul art. 1243 Cod Civil, care indică că în cazul neexecutării de către debitor la scadenţă a obligaţiei de restituire a creditului, precum şi a obligaţiilor de plată a dobînzii şi a altor sume aferente, creditorul poate pretinde plata unor penalităţi de întîrziere în modul şi în mărimea prevăzute de lege sau de contract.

Prin urmare, conform Contractului de credit SRL „Leitcom Plus” s-a obligat la achitarea unei clauze penale care reieşind din prevederile art. 624 Cod civil constituie o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul stipulînd că debitorul în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Totodată, instanţa de recurs găseşte întemeiate şi pretenţiile recurentului SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, în acest sens instanţa de recurs reţine prevederile art.94 alin.(1) CPC, care indică că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată.

Raportînd aceste prevederi legale la pretenţiile invocate şi actele cauzei, şi conducîndu-se de prevederile Legii taxei de stat şi soluţia instanţei de recurs privind admiterea recursului declarat de SA „Banca Comercială Romînă Chișinău”, instant de recurs conchide că SRL „Leitcom Plus” urmează să achite în folosul SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” suma de 2277,37 lei întru recuperarea cheltuielilor de judecată, ce constituie taxa de stat achitată de ultima pentru examinarea cererii în instanţa de recurs. În conexiunea celor relatate se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis integral acțiunea SA „Banca Comercială Romînă Chișinău”.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Leitcom Plus” este neîntemeiat și care urmează a fi respins, iar recursul SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, și încasarea de la SRL „Leitcom Plus” în beneficiul SA „Banca Comercială Romînă Chișinău” a cheltuielilor de judecată în mărime de 2277,37 lei. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Leitcom Plus” Se admite recursul declarat de către SA „Banca Comercială Romînă Chișinău”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău 30 octombrie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 august 2013, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Banca Comercială Romînă Chișinău” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Leitcom Plus” cu privire la deposedarea și transmiterea silită a bunurilor gajate. Se încasează din contul Societății cu Răspundere Limitată „Leitcom Plus” în beneficiul Societății pe Acțiuni „Banca Comercială Romănă Chișinău” suma de 2277 (două mii două sute șapte zeci și șapte) lei 37 bani, cu titlu de cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Liliana Catan Tamara Chișca-Doneva