2rh-314/15 — Anularea mărcii

prima instanţă: I. Secrieru dosarul nr.2rh-314/15 instanţa de recurs: S. Novac, I. Druţă, T. Chişca-Doneva, I. Vîlcov, N. Clima ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Arama R”, succesor de drept ÎI „Service-Arama”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Ergolemn” împotriva Întreprinderii Individuale „Service-Aramă”, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea mărcii, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 30 octombrie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Ergolemn”, reprezentată de avocatul Guzun Cristina, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 10 martie 2011, SRL „Ergolemn” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Service Aramă”, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind anularea mărcii.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, SRL „Ergolemn” activează pe piaţa mobilei din RM din 1999 şi s-a recomandat ca un producător de mobilă exclusivă, de o calitate înaltă, ca un agent economic ce respectă regulile concurenţei şi drepturile concurenţilor săi. În activitatea sa, pentru identificarea produselor sale compania utilizează marca comercială combinată „E Ergolemn”. Susţine că la 09 martie 2006 la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a fost depusă cererea de înregistrare a mărcii pentru clasa 20 conform clasificatorului de la Nisa, iar la data de 13 august 2008 marca a fost înregistrată în Registrul Naţional al Mărcilor, însă litera „E” fiind disclamată, marca fiind înregistrată pentru clasa 20 cu excepţia produsului mobilă.

Prin actele anexate la cerere se constată că SRL „Ergolemn” utiliza marca „E Ergolemn”, chiar înainte de a fi înregistrată la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală . Afirmă că la 26 septembrie 2005, ÎI „Service-Aramă”, folosindu-se de lapsusul său a depus cererea de înregistrare a literei „E” în calitate de marcă pentru clasele 20 (mobilă) şi 35 (întreaga clasa), cu toate că cunoştea că aceasta marcă este o parte a mărcii utilizate de către SRL „Ergolemn”, ultimul fiind şi el producător de mobilă şi activează în mun. Chişinău, respectiv, este concurent al său. Menţionează că Compania SRL „Ergolemn” produce mobilă de mai bine de 10 ani. Datorită examinării preferinţelor consumatorilor, compania poate să răspundă la cele mai sofisticate cerinţe.

Promovarea reuşită a mărcii pe piaţă este realizată prin intermediul unei campanii publicitare importante. Astfel, pentru realizarea acestui scop, conform scrisorii informative de la departamentul de marketing al companiei, au fost investiţi în promovarea mărcii, doar în perioada 2008-2010 peste 515 000 lei. De asemenea invocă că, compania a participat la nenumărate expoziţii, fapt confirmat de diplomele obţinute în 2004, 2005, 2007, 2009 în cadrul expoziţiilor Internaţionale Specializate desfăşurate la Centrul Internaţional de Expoziţii „Moldexpo” SA. SRL „Ergolemn” deţine şi diploma învingătorului concursului internaţional de mobilă - Mobilis-2007. Compania a participat şi la expoziţii în afara hotarelor Republicii Moldova, de exemplu în 2005, 2007 la expoziţiile de mobilă desfăşurate la Kiev.

Mai invocă că SRL „Ergolemn” a creat relaţii parteneriale longitive cu companii din Italia, România, Federaţia Rusă. Mai mult de cît atît îşi desfăşoară activitatea atît în mun. Chişinău, cît şi în Republică prin intermediul distribuitorilor. Remarcă că pe perioada 5-20 februarie 2010, SRL „Ergolemn”, prin intermediul Centrului de Investigaţii Sociologice şi Marketing CBS-AXA, a efectuat un sondaj de opinie în rîndurile consumatorilor şi a persoanelor ce activează în reţelele de comercializare a mobilei în scopul determinării nivelului de cunoaştere a mărcii „E Ergolemn”. Rezultatele sondajului au demonstrat că marca este cunoscută de 32,5% din numărul total de respondenţi, iar prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2010, marca menţionată a fost recunoscută notorie.

Susţine că pîrîtul fiind concurent al său şi ţinînd cont de faptul că piaţa mobilei în Republica Moldova şi în special în mun. Chişinău este destul de restrînsă, practic toţi producătorii de mobilă se cunosc între ei, ştia perfect că marca „E Ergolemn” aparţine companiei cu acelaşi nume şi pentru a obţine avantaje nemeritate a înregistrat o parte a mărcii sale. Faptul că pîrîtul a acţionat cu rea-credinţă este demonstrat şi de modul în care acesta utilizează marca „E”. Astfel, Igor Aramă, fondatorul II „Service-Aramă” a fondat o companie SRL „Elio Design” căreia ia transmis prin contract de licenţă marca E, aceasta din urmă încălcînd fraudulos drepturile companiei SRL „Ergolemn” utilizează marca.

De facto, acesta şi era scopul pîrîtului de a obţine o marcă cunoscută fără mari investiţii. În scopul protejării drepturilor sale, SRL „Ergolemn” s-a adresat cu o cerere către Agenţia Naţională a Protecţiei Concurenţei prin care s-au stabilit acţiunile companiei SRL „Elio Design” ca concurenţă neloială. Cu atît mai mult că rea-credinţă a pîrîtului se confirmă şi prin solicitarea înregistrării mărcii „E Ergolemn” pe numele său, însă în perioada de înregistrare a mărcii, reclamantul a depus contestaţie la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală împotriva înregistrării mărcii. Contestaţia fiind admisă integral. Dar SRL „Elio Design” a depus alte cereri de înregistrare a mărcilor „E Elio Design” si „Fabrica de Mobila Eliodesign”, care la momentul actual se află în procedura de înregistrare.

Solicită reclamantul anularea mărcii E a titularului ÎI „Service Aramă” şi încasarea de la ÎI „Service Aramă” a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012, acţiunea înaintată a fost respinsă, ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, a fost admis recursul declarat de SRL „Ergolemn”, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă, fiind declarată nulă marca „E” înregistrată de către Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală conform certificatului de înregistrare a mărcii nr. 1401 după titularul ÎI „Service-Aramă”, obligată Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să anuleze decizia de înregistrare a mărcii „E” după titularul ÎI „Service-Aramă” şi încasat de la ÎI „Service-Aramă” în beneficiul SRL „Ergolemn” cheltuielile de judecată în mărime de 100 lei.

La 29 ianuarie 2014, SRL „Arama R” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea acesteia şi casarea deciziei instanţei de recurs, drept temei invocînd prevederile art. 449 lit. c) CPC Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2014, cererea de revizuire depusă de SRL „Arama R”, succesor de drepturi al ÎI „Service-Aramă”, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. La 10 septembrie 2015, SRL „Arama R”, succesor de drepturi al ÎI „Service- Aramă” a depus o altă cerere de revizuire, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs din 30 octombrie 2013, cu reexaminarea cauzei şi respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. În motivarea cererii de revizuire a indicat că decizia instanţei de recurs urmează a fi revizuită în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, pe motiv că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu i-au fost cunoscute.

Susţine că în timpul examinării cauzei date în instanţele de judecată ÎI „Service Arama” a invocat faptul că marca figurativă „E”, înregistrată la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală după ÎI „Service Arama”, este utilizata de către o altă persoană juridică şi anume, SRL „Elio Design” în baza unui contract de licenţă, iar în materialele cauzei sunt anexate probe ce dovedesc folosirea mărcii date de către SRL „Elio Design” prin contract de licenţă asupra mărcii. De asemenea invocă că de către ÎI „Service Arama” a fost invocat faptul folosirii de către SRL „Ergolemn” cu rea-credinţă a mărcii nr. 16826 din 09 martie 2006, stabilirea încălcării de către SRL „Ergolemn” a dreptului exclusiv la folosirea mărcii nr. 14501 care îi aparţine.

Însă în motivarea deciziei din 30 octombrie 2013 instanţa a formulat precum că prin hotărârea Consiliului administrativ al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei din 19 august 2010, s-a hotărât de a califica acţiunile SRL „Elio Design” ca concurenţă neloială prin folosirea neautorizată parţială a mărcii comerciale „E Ergolemn” înregistrată după titularul SRL „Ergolemn” şi prin copierea formei şi aspectului exterior al modelului de mobilă GRAND ce aparţine companiei „Ergolemn” SRL. S-a dispus emiterea prescripţiei către SRL „Elio Design” de a înceta folosirea parţială fără autorizare a mărcii comerciale „E Ergolemn” pentru produsele clasei 20 şi copierea formei şi aspectului exterior al modelului de mobilă GRAND ce aparţine companiei „Ergolemn” SRL.

Astfel, Curtea Supremă de Justiţie în decizia a invocat rea-credinţa în acţiunile SRL „Elio Design” (care nu a fost atrasă ca parte în proces), interpretând eronat aceste acţiuni ca fiind ale SRL „Arama R”. În acelaşi sens a respins argumentele invocate de SRL „Arama R” privind rea-credinţa a SRL „Ergolemn” în folosirea ilegală a mărcii „E” pentru clasa 20 „mobilă”. Mai invocă că la 28 septembrie 2011 SRL „Elio Design”, activând în temeiul împuternicirilor acordate de ÎI „Service Arama” prin contractului de licenţă asupra mărcii „E”, s-a adresat la Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei referitor la faptul acţiunilor de concurenţă neloială, realizată de către SRL „Ergolemn”, iar la 16 iunie 2015, Consiliul Concurenţei prin Decizia nr.CN-30 a constatat încălcarea art.8 alin.(1) al Legii nr.1103 din 30 iunie 2000 cu privire la protecţia concurenţei de către întreprinderea „Ergolemn” SRL.

Consideră că Decizia nr.CN-30 din 16 iunie 2015 al Consiliul Concurenţei este o probă esenţială pe dosarul supus revizuirii, probă ce confirmă acţiunile de concurenţă neloială, realizată de către SRL „Ergolemn” şi rea-credinţa lor la folosirea mărcii „E”, respectiv şi colectarea probelor lor pentru a fi prezentate instanţei.

Remarcă că această circumstanţă esenţială în soluţionarea cauzei a devenit cunoscută de SRL „Arama R” abia după emiterea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 30 octombrie 2013, fapt care nu i-a putut fi cunoscute la momentul examinării cauzei civile, cu toate că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii: adresarea către Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (reorganizată în Consiliul Concurenţei) a avut loc în timpul examinării cauzei (la 28 septembrie 2011), dar Decizia pe adresare a avut loc după finisarea cauzei (la 16 iunie 2015), ulterior fiind publicată pe situl oficial al Consiliului Concurenţei (www.competition.md).

Insistă că această probă combate argumentele invocate de SRL „Ergolemn” privind rea-credinţa SRL „Arama R” la folosirea mărcii „E” nr. 14501, titular ÎI „Service Arama” şi demonstrează veridicitatea argumentelor invocate de SRL „Arama R” privind rea-credinţa a SRL „Ergolemn” la folosirea mărcii „E Ergolemn” nr. 16826. Ca argument în necesitatea admiterii cererii de revizuire invocă şi hotărârea CEDO pe cauza Pravednaya vs Federaţia Rusă, din 18 noiembrie 2004, nr.69529/01, unde înalta Curte a decis în conformitate cu art.6, precum că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile poate fi făcută, fără violarea accesului la justiţie, doar atunci când apar elemente noi, necunoscute la data primei decizii, care pot să conducă la o altă soluţie a litigiului.

Aşa elemente noi, consideră că sunt şi în speţa dată, urmând a fi interpretate şi prin pizma hotărârii CEDO expuse. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. lit. b), a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia Deciziei Plenului Consiliului Concurenţei nr. CN-38 din 16 iunie 2015, prin care a fost constatată încălcarea art. 8 alin.(1) al Legii nr. 1103 din 30 iunie 2000 cu privire la protecţia concurenţei de către întreprinderea „Ergolemn” SRL şi care a fost adoptată în rezultatul examinării cererii nr. 1581 din 28 septembrie 2011, parvenită din partea întreprinderii „Elio Design” SRL. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere. Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul invocă circumstanţe noi descoperite după pronunţarea hotărârii, care nu existau la momentul judecării prezentei cauze, fapt ce se demonstrează prin înscrisul anexat la cererea de revizuire care este datat cu 16 iunie 2015, aspect ce direct indică la netemeinicia cererii de revizuire.

Mai mult că însăşi revizuentul în cererea de revizuire remarcă că circumstanţele stabilite nu existau la data emiterii hotărârii revizuirea cărei se solicită. Alte argumente invocate de către revizuent de asemenea nu pot constitui temei de admitere a cererii de revizuire, or acesta oferă împrejurări ce ţin de fondul cauzei şi indică la pretinsele încălcări, asupra căror instanţa de recurs s-a pronunţat dându-le apreciere corespunzătoare. Aici Colegiu ţine să menţioneze că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare, având în vedere că revizuentul SRL „Arama R”, succesor de drept ÎI „Service-Arama”, în cererea de revizuire nu a invocat niciun temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Pentru considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Arama R”, succesor de drept ÎI „Service-Arama”, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 30 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Ergolemn” împotriva Întreprinderii Individuale „Service-Aramă”, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea mărcii. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva