3ra-1530/15 — Restabilirea în funcție

Prima instanţă: Valeriu Efros 3ra -1530/15 Instanţa de apel:Nina Traciuc, Marina Anton, Iurie Cotruţă. ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Valeriu Dumitru, reprezentantul recurentului Şaptefraţi Dumitru , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Şaptefraţi Dumitru împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind anularea parţială a ordinului, procesului-verbal şi restabilirea în funcţie cît şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din data de 09 iunie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Şaptefraţi Dumitru şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 02 martie 2015, c o n s t a t ă: La 07.05.2013, Şaptefraţi Dumitru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Inspectoratul General de Poliţie prin care a solicitat anularea punctului din ordinul MAI nr. 206ef din 29.03.2013 şi restabilirea în funcţia deţinută anterior. La 12 decembrie 2013 şi 26 mai 2014 Şaptefraţi Dumitru a depus cerere privind modificarea şi concretizarea cererii de chemare în judecată, indicînd ca pîrît Ministerul Afacerilor Interne.

În motivarea acţiunii a indicat că prin punctul ordinului ministerului afacerilor interne nr. 206ef din 29 martie 2013, în legătură cu lichidarea subdiviziunii poliţiei sau la reducerea statelor de personal, angajatorul unilateral a întrerupt raportul de muncă şi a reziliat contractul individual de muncă cu colonelul de poliţie Şaptefraţi Dumitru, care deţinea gradul de colonelul de poliţie şi funcţia de comisar al CPR Taraclia, cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI şi achitarea compensaţiei băneşti pentru concediile neutilizate şi indemnizaţiei unice de concediere, invocând prevederile articolului 47 alin.(l) lit. f) şi articolul 65 alin. (2) ale Legii cu privire la activitatea Poliţiei.

Indică reclamantul că extrasul din ordinul contestat de concediere i-a fost adus la cunoştinţă la 11.04.2013, fapt confirmat prin menţiunea efectuată în acesta. Şi că în ordinul MAI nr.206 ef. din 29.03.2013 nu sînt invocate temeiurile de drept privind întreruperea raportului de muncă, declarând că la emiterea ordinului de concediere pârâtul a încălcat prevederile legale prevăzute de art.88 Codul muncii şi anume, prin faptul că la 05.01.2013 prin ordinul MAI nr.5 din 04.01.2013, acesta a fost preavizat despre faptul că funcţia poate fi redusă, iar la 29.03.2013, angajatorul a emis ordinul, nr.206 ef potrivit căruia unilateral a întrerupt raportul de muncă cu peste două luni şi 24 zile.

Mai indică că deoarece a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în calitate de comisar al CPR Taraclia, iar începând cu 11.03.2010 este membru al organizaţiei sindicale primare „Demnitate”, CPR Taraclia, angajatorul, contrar prevederilor art.87 alin.(l) Codul muncii l-a concediat în lipsa acordului preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate Menţionează reclamantul că drept urmare a reformei instituţionale şi organizatorice a Ministerului Afacerilor Interne şi emiterii hotărârilor Guvernului, statele de personal ale Ministerului Afacerilor Interne au fost reorganizate prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.70 din 28.02.2013 şi respectiv, a fost modificat şi ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.420 din 19.12.2009, prin excluderea la pct.l, a subpunctelor 1.1 şi 1.2, şi la pct.2 a subpunctelor 2.1, 2.2, 2.28, 2.29, 2.3, 2.34, 2.36, 2.4, 2.41, 2.5, 2.7, 2.8, 2.10, 2.11, iar prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.71 din 28-02-2013 cu privire la statele de organizare ale Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 420 din 19.12.2009 a fot modificat prin excluderea la pct.l a subpunctului 1.3 şi la pct. 2 a subpunctelor 2.25, 2.27, 2.29, 2.32, 2.33, 2.35, 2.37-2.40 şi 2.42.

Mai indică reclamantul că potrivit procesului-verbal nr.34/602 din 29.03.2013 cu privire la propunerea unor funcţii în legătură cu reducerea statului de personal, i-a fost propusă funcţia de şef al secţiei securitate publică al IP Rîşcani a DP mun.Chişinău, considerând că acest proces-verbal este unul de dispoziţie, emis şi întocmit contrar Legii, nu este semnat de un reprezentant al salariatului şi nu este semnat de angajator sau de un reprezentant împuternicit de angajator, nu este aprobat de angajator şi nu a fost înregistrat în conformitate cu hotărârea Guvernului nr.618 din 05 10.1993 pentru aprobarea Regulilor de întocmire a documentelor organizatorice şi de dispoziţie şi Instrucţiunii-tip cu privire la ţinerea lucrărilor de secretariat în organele administraţiei publice centrale de specialitate şi ale autoadministrării locale ale Republicii Moldova.

Susţine reclamantul că reieşind din Registrul de stat al unităţilor de drept nr.267147 din 21 martie 2013, Inspectoratul General de Poliţie este o persoană juridică nou creată, respectiv, în opinia reprezentantului procesul-verbal din 29.03.2013 nu putea fi întocmit şi semnat de persoane angajate în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, dar urma a fi emis de angajator sau de persoane angajate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, întrucât la acel moment raporturile de muncă cu reclamantul erau guvernate de contractul individual de muncă încheiat între ultimul şi Ministerul Afacerilor Interne, respectiv şi procedura rezilierii contractului individual de muncă putea fi dispusă doar de angajator şi anume de MAI.

Afirmă reclamantul că funcţia propusă potrivit procesului-verbal nr.34/602 din 29.03.2013 de şef al secţiei securitate publică al IP Rîşcani a DP mun.Chişinău, nu se regăsea în componenţa MAI, ci în componenţa Inspectoratului General al Poliţiei şi al subdiviziunilor subordonate acestuia, respectiv, angajatorul i-a propus reclamantului o funcţie ce nu făcea parte din componenţa MAI.

În baza celor indicate solicită reclamantul anularea punctului din ordinul MAI nr. 206ef din 29.03.2013, în partea întreruperii raportului de muncă, în legătură cu lichidarea subdiviziunii poliţiei sau la reducerea statelor de personal; anularea procesului-verbal nr. 34/602 din 29 martie 2013, cu privire la propunerea unor funcţii în legătură cu reducerea statului de personal; restabilirea în funcţia deţinută anterior; încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său, plata pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; încasarea compensaţiei suplimentare la sumele indicate la art.90 alin. (2) Codul Muncii, în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare ale salariatului; încasarea cheltuielilor de judecată, inclusiv pentru asistenţa juridică care va fi calculată suplimentar; încasarea prejudiciului moral în o sumă stabilită de instanţa de judecată dar nu mai puţin de un salariu mediu lunar.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 martie 2015 cererea de chemare în judecată înaintată de Şaptefraţi Dumitru împotriva Ministerului Afacerilor Interne privind anularea parţială a ordinului, procesului-verbal şi restabilire în funcţie cît şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, şi încasarea prejudiciului moral, a fost respinsă(f.d.128-136). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, apelul declarat de Şaptefraţi Dumitru a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 martie 2015(f.d.158-166). La data de 29 septembrie 2015 avocatul Valeriu Dumitru, reprezentantul recurentului Şaptefraţi Dumitru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09.07.2015 şi hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din data de 02 martie 2015, cu pronunţarea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă (f.d.169-174). În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că la emiterea deciziei instanţa de apel n-a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplicat eronat analogia legii sau analogia dreptului, a interpretat în mod eronat legea şi a apreciat arbitrar probele . Pe data de 30 octombrie 2015, Ministerul Afacerilor Interne RM, a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului înaintat de către avocatul Valeriu Dumitru, reprezentantul recurentului Şaptefraţi Dumitru, ca neîntemeiat, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015(f.d.180-181).

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Valeriu Dumitru, reprezentantul recurentului Şaptefraţi Dumitru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Aliniatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Valeriu Dumitru, reprezentantul recurentului Şaptefraţi Dumitru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Valeriu Dumitru, reprezentantul recurentului Şaptefraţi Dumitru, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Valeriu Dumitru, reprezentantul recurentului Şaptefraţi Dumitru . Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Dumitru Mardari Maria Ghervas