- Dosarul nr.
- 3ra-545/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 6 mai 2015
- Părțile
- Morarescu Eugeniu vs IGP al MAI
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-545/15 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: N. Mazur dosarul nr. 3ra-545/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Nogai ÎNCHEIERE 06 mai 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Morărescu Eugeniu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al Poliţie cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.
Chişinău din 02 decembrie 2013, c o n s t a t ă : La 06 august 2013, Morărescu Eugeniu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Inspectoratului General al Poliţie cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a activat 7 ani în calitate de agent al INP în cadrul IGP al MAI, perioada în care nu a avut nici o sancţiune disciplinară. Susţine că la 18 iulie 2013 i-a fost adus la cunoştinţă ordinul de suspendare a contratului individual de muncă nr. 247ef.
din 12 iulie 2013, iar la data de 24 iulie 2013 i-a fost adus la cunoştinţă şi ordinul cu privire la sancţiunea disciplinară nr. 268ef. din 18 iulie 2013, prin care a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din funcţie, pe motiv că verificîndu-l pe cet. Prunici Dumitru şi stabilind cu testul de alcoolemie un grad de ebrietate în mărime de 0,005 mg/l, ar fi solicitat şi primit de la acesta suma de 600 lei pentru a nu-l atrage la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. Menţionează că ordinul nr. 268ef. din 18 iulie 2013 este ilegal, deoarece în urma anchetei de serviciu a fost eliberat din funcţie, pe motiv că a comis o abatere (infracțiune) în privinţa căreia vinovăţia lui nu a fost demonstrată şi pînă în prezent nu există un act judecătoresc definitiv şi irevocabil, care ar combate această prezumţie.
Astfel, la 06 iulie 2013 fiind la serviciu cu colegul său Barbulat Sergiu pe str. Petricani mun. Chişinău în jurul orelor 13.00, a stopat autoturismul de model „Vaz-2107” cu numerele de înmatriculare K VD 808, la volanul căruia se afla Prunici Dumitru. În procesul verificării actelor a depistat că în certificatul de înmatriculare a autoturismului lipseşte înscrierea instalației de gaz, fapt pentru care a fost întocmit proces-verbal contravenţional, iar alte măsuri în privinţa lui Prunici Dumitru nu au fost întreprinse. Relevă reclamantul că în ordinul de sancţionare este indicat faptul că a solicitat şi a primit de la Prunici Dumitru bani în sumă de 600 lei pentru a nu fi supus examinării la aprecierea stării de ebrietate alcoolică, fapt care nu corespunde realităţii şi nu este probat în vreun mod, or la materialele anchetei de serviciu nu există o dovadă a faptului că asemenea măsură a fost întreprinsă.
Insistă că suma de 600 lei nu a fost solicitată de către el de la Prunici Dumitru şi chiar din conţinutul ordinului contestat rezultă că Prunici Dumitru i-a propus suma de 1000 lei, circumstanţă care în plus atestă faptul că careva sume de bani de către reclamant nu au fost solicitate. Astfel, menţionează că pîrîtul fără a verifica circumstanţele importante ale cauzei a emis un ordin ilegal, prin ce i-a încălcat grav drepturile prevăzute de legislaţia naţională şi internaţională, precum şi i-a cauzat un prejudiciu moral considerabil. Cere Morărescu Eugeniu anularea ordinului nr. 268ef. din 18 iulie 2013 cu privire la sancţionarea disciplinară, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă din data concedierii ilegale şi pînă la data pronunţării hotărârii, încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei şi a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind recunoscut ilegal şi anulat ordinul Inspectoratului General de Poliţie nr. 2683ef. din 18 iulie 2013 „Cu privire la sancţionarea disciplinară a angajatului INP al Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM”, restabilit Morărescu Eugeniu în funcţia deţinută de comandant de grupă al companiei Rîşcani a batalionului nr.2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a INP al Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM, începând cu 18 iulie 2013, obligat Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM să achite lui Morărescu Eugeniu salariului pentru lipsa forţată de la serviciu începînd cu 18 iulie 2013 şi pînă la 02 decembrie 2013 şi încasat de la Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM în beneficiul lui Morărescu Eugeniu prejudiciul moral în mărime de un salariu, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Totodată, Ministerul Afacerilor Interne al RM a fost eliberat de răspundere pe cazul dat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, a fost admis apelul declarat de Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 octombrie 2014, a fost admis recursul declarat de Morărescu Eugeniu, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, cu restituirea pricini pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău de un alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.
Chişinău din 02 decembrie 2013. La 25 februarie 2015 Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 decembrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care sa fie respinsă acţiunea lui Morărescu Eugeniu împotriva Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului Inspectoratul General de Poliţie al MAI al RM a indicat că instanţa nu a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei şi nu a luat în consideraţie argumentul potrivit căruia intimatul nu a fost concediat pentru fapte de corupţie sau urmărirea penală, ci pentru abaterile disciplinare admise de către intimat conform în art.47 alin.(1) lit. k) (pentru comiterea unei încălcări grave) a Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012. Menţionează recurentul că potrivit art.55 alin.(8) a Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, şi drept urmare excluderea răspunderii penale nu constituie temei de anulare a actului administrativ de sancţionare disciplinară sau de neatragere la răspundere disciplinară.
La fel, susţine că conform pct. 63 lit. f) a Statutului disciplinar al poliţistului, poliţiştilor pentru comiterea de abateri disciplinare, în funcţie de gravitatea lor şi de gradul de vinovăţiei, li se aplică sancţiunii disciplinare, inclusiv concedierea. Totodată afirmă că prin acţiunile sale, reclamantul Morărescu Eugeniu a încălcat prevederile art. 440 Cod Contravenţional al RM, care prevede că, constatarea faptei contravenţionale înseamnă activitatea desfăşurată de agentul constatator, de colectare şi de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, de încheiere a procesului-verbal cu privire la contravenţie, de aplicare a sancţiunii contravenţionale sau de trimitere, după caz, a dosarului în instanţa de judecată sau în alt organ spre soluţionare.
Insistă recurentul că din normele enunţate în contextul cererii, este necesar de hotărît că emiterea ordinului de sancţionare contestat a avut loc cu respectarea tuturor prevederilor actelor normative cu referire la acţiune, fiind respectate termenele de desfăşurare a acesteia, chestionate reclamantului. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către prima instanţă a circumstanţelor de fapt a cauzei.
Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele anexate la materialele cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.
Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Recursul declarat de către Inspectoratul General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat