3ra-731/14 — Contestarea actului administrativ, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi a prejudiciului moral

prima instanţă: N. Mazur dosarul nr. 3ra-731/14 instanţa de apel: M. Anton, T. Pelin, A. Panov DECIZIE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de către Morărescu Eugeniu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Morărescu Eugeniu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratului General al Poliție cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 20 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General de Poliție, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 02 decembrie 2014 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 06 august 2013, Morărescu Eugeniu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratului General al Poliție cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a activat în calitate de agent al INP în cadrul IGP al MAI, căpitan de poliţie în decurs de 7 ani și în toată această perioadă de timp nu a fost sancţionat sub nici o formă.

Susţine că la 18 iulie 2013 i-a fost adus la cunoştinţă ordinul de suspendare a contratului individual de muncă nr. 247ef. din data de 12 iulie 2013, iar la data de 24 iulie 2013 i s-a adus la cunoştinţă şi ordinul cu privire la sancţiunea disciplinară nr. 268 ef. din data de 18 iulie 2013, prin care a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din funcție, pe motiv că verificîndu-1 pe cet. Prunici Dumitru şi stabilindu-i cu testul de alcoolemie un grad de ebrietate în mărime de 0,005 mg/l, ar fi solicitat şi primit de la acesta suma de 600 lei pentru a nu-l atrage la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. Menționează că ordinul din data de 18 iulie 2013 nr. 268 ef. este ilegal, deoarece în urma anchetei de serviciu a fost eliberat din funcţie încriminîndu-i-se o abatere 1 (infracţiune) în privinţa căreia vinovăţia lui nu a fost demonstrată şi pînă în prezent nu există un act judecătoresc definitiv şi irevocabil, care ar combate această prezumţie.

Astfel, la data de 06 iulie 2013, aflîndu-se la serviciu cu colegul său Barbulat Sergiu pe str. Perticani, mun. Chișinău, în jurul orelor 13.00 a stopat autoturismul de model „Vaz-2107” cu numerele de înmatriculare K VD 808, la volanul căruia se afla Prunici Dumitru. În procesul verificării actelor a depistat că în certificatul de înmatriculare a autoturismului lipsește înscrierea instalației de gaz, în consecință fiindu- i întocmit proces-verbal contravențional, iar alte măsuri în privința lui Prunici Dumitru nu au fost întreprinse. Relevă reclamantul că în ordinul de sancţionare este indicat faptul că dînsul a solicitat şi a primit de la Prunici Dumitru bani în sumă de 600 lei pentru a nu fi supus examinării la aprecierea stării de ebrietate alcoolică, fapt care nu corespunde realităţii, și nu este probat de nici o probă, sau la materialele anchetei de serviciu nu există o dovadă a faptului că asemenea măsură a fost întreprinsă.

Insistă că o asemenea sumă de bani nu a fost solicitată de către el şi transmisă de către Prunici Dumitru, şi chiar din conţinutul ordinului contestat rezultă, că Prunici Dumitru i-a propus suma de 1000 lei, circumstanţă care în plus atestă că careva sume de bani de către el nu au fost solicitate. Astfel, menționează că pîrîtul fără a verifica circumstanțele importante ale cauzei a emis un ordin ilegal, prin ce i-a încălcat grav drepturile prevăzute de legislația națională și internațională și i-a cauzat un prejudiciu moral considerabil. Solicită Morărescu Eugeniu declararea ilegalității și anularea ordinului nr. 268 ef. din 18 iulie 2013, cu privire la sancționarea disciplinară, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, din data concedierii ilegale şi pînă la data pronunţării hotărârii, prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind recunoscut drept ilegal şi anulat ordinul Inspectoratului General de Poliţie nr. 2683 ef. din 18 iulie 2013 „Cu privire la sancţionarea disciplinară a angajatului INP al IGP al MAI”, restabilit Morărescu Eugeniu în funcţia deţinută de comandant de grupă al companiei Rîşcani a batalionului nr.2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a INP al IGP al MAI, începând cu 18 iulie 2013, obligat IGP al MAI să achite lui Morărescu Eugeniu salariului pentru lipsa forţată de la serviciu începînd cu 18 iulie 2013 și pînă la 02 decembrie 2013 și încasat de la IGP al MAI în beneficiul lui Morărescu Eugeniu prejudiciul moral în mărime de un salariu, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată Ministerul Afacerilor Interne al RM a fost eliberat de răspundere pe cazul dat. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 20 martie 2014, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General de Poliție al MAI al RM, casată hotărârea primei instanţe şi emisă nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 23 aprilie 2014, Morărescu Eugeniu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului recurentul Morărescu Eugeniu a indică că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, deoarece ordinul cu privire la sancțiunea disciplinară nu corespunde realității și nu este probat de nici o probă, iar la materialele 2 anchetei de serviciu nu există o dovadă a faptului că l-a verificat pe Prunici Dumitru la testul de alcoolemie și i-a depistat grad de alcoolemie în volum de 0,0005 mg/l.

Menționează recurentul că instanța de apel în cadrul examinării cauzei nu a dat apreciere Ordonanței din 28 noiembrie 2013 a procurorului din procuratura anticorupţie Igor Negreanu privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală şi clasarea procesului penal în care este menţionat că: „Conform răspunsului parvenit de la Inspectoratul Naţional de Patrulare la 06 iulie 2013, echipajul mobil ce efectua patrularea cu automobilul de serviciu nr. MAI 9731, în componenţa lui Morărescu Eugeniu şi Barbulat Sergiu nu au avut în dotare careva aparate de testare a gradului de alcoolemie”, or aceste circumstanțe denotă faptul că el sub nici o formă nu a putut depista și stabili gradul de alcoolemie al lui Prunici Dumitru.

La fel, susține că instanța de apel eronat a reținut faptul că în privința sa a fost intentat dosar penal în cadrul căruia se examinează acțiunile sale sub aspect penal, deoarece prin Ordonanța sus menționată el a fost scos integral de sub urmărire penală din motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 324 al. (2) lit. c) CP și a fost clasată cauza penală în privința sa. Mai mult decît atît în Ordonanţa procurorului din procuratura anticorupţie Igor Negreanu din 28 noiembrie 2013 este expus că acţiunile încriminate nu pot fi demonstrate prin probe directe ce ar confirma sau adeveri afirmaţiile declarantului şi martorului interesat, constatînd dubii care nu au putut fi lichidate.

In acelaşi context, s-a constatat şi faptul inexistenţei obiectului material al infracţiunii, ceea ce în opinia sa demonstrează faptul că ancheta de serviciu efectuată de către Serviciu Securitate Internă al MAI nu au fost elucidate sub toate aspectele și circumstanţele cauzei existente care la rîndul său vădit, intenţionat şi ilegal i-au ponegrit numele, considerînd acțiunile sale ca fiind ilegale. Totodată afirmă că instanța de apel în decizia sa a indicat și transcris circumstanţele invocate și stabilite atît din ancheta de serviciu cît și din explicaţiile lui Prunici Dumitru şi Smochină Victor, fără a studia pe deplin și sub aspect legal probele anexate în susținerea legalității cerințelor înaintate denaturînd conţinutul acestora.

Insistă că intimatul fără a verifica circumstanţele importante ale cauzei și fără a aplica normele legislației muncii a emis un ordin care îi încalcă grav drepturile prevăzute de legislaţia naţională și internaţională, iar instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul că concedierea sa este ilegală, contravine legislaţiei în vigoare, nu este întemeiată pe normele de drept nu are la baza sa probe şi este pasibilă de a fi declarată nulă. La 26 mai 2014, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a depus referință în care a invocat că nu este de acord cu cerințele înaintate în cererea de recurs deoarece din ordinul de sancționare a lui Morărescu Eugeniu nr. 268 ef. din 18 iulie 2007 semnat de șeful IGP nu este clar care drept prevăzut de lege al recurentului i-a fost încălcat de către Ministerului Afacerilor Interne.

La 03 iunie 2014, Inspectoratul General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a depus referință în care a invocat că Morărescu Eugeniu, avînd drept obligaţii respectarea cu stricteţe a drepturilor omului, manifestarea unei atitudini ferme faţă de cei care încalcă legile, inclusiv menirea de a desfăşura activităţi în vederea menţinerii siguranţei proprietăţii private, prin acţiunile nechibzuite şi contrar procedurii legale, ignorînd restricţiile şi interdicţiile stabilite de actele normative care 3 reglementează statutul special al poliţistului, a admis încălcări disciplinare, precum şi compromiterea în activitatea de serviciu a prestigiului funcţiei poliţieneşti.

Drept urmare recurentul a fost concediat din poliție în temeiul art. 47 al. (1) lit. k) a Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, la emiterea ordinului de sancţionare fiind respectate prevederile tuturor actelor normative ce se referă la caz. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că deciziei instanţei de apel a fost emisă şi pronunţată la 20 martie 2014, astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 aprilie 2014 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratului General al Poliție, Morărescu Eugeniu a solicitat recunoașterea drept ilegal și anularea ordinului de sancționare, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a acţiunii, stabilind că ordinul cu privire la sancționarea disciplinară a angajatului INP al IGP al Mai nr. 2683 ef.

din 18 iulie 2013 este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, referindu-se în acest sens la faptul că prin ordonanța privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală și clasarea procesului penal din 28 noiembrie 2013, Morărescu Eugeniu a fost scos de sub urmărire penală, prin ce s-a demonstrat că ultimul nu a comis acțiuni de pretindere, acceptare sau primire a banilor. Judecând apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliţiei, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii.

În susţinerea soluţiei date instanţa de apel a constata că Morărescu Eugeniu a admis abatere disciplinară ce se încadrează în prevederile art. 47 alin. (1) lit. k) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, referindu-se în acest sens la ancheta de serviciu efectuată de angajator pe faptul neîndeplinirii corespunzătoare a obligaţiunilor de serviciu de către angajatorul Morărescu Eugeniu, cu toate că actele anchetei de serviciu la materialele cauzei lipsesc. La caz, independent de acest aspect, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare.

4 Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se doar la susţinerile Inspectoratului General de Poliţie, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. În acest context, instanţa de recurs remarcă că verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, instanţa de apel întru-un mod arbitrar a considerat drept ilegală şi neîntemeiată hotărârea primei instanţe, care a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, fără a verifica temeinicia argumentelor lui Morărescu Eugeniu în raport cu cele invocate în susţinerea poziţiei sale.

Aici, instanţa de recurs menţionează că prezentul litigiu urma a fi soluţionat şi în coroborare cu materialele acumulate în cadrul anchetei de serviciu, cît şi rezultatul acesteia, examinate şi întocmite de către Serviciul securitate internă şi combatere a corupţiei a MAI, subdiviziune specializată, prin care s-a constatat comiterea unei încălcări grave de către comandantul de grupă al companiei Rîşcani a batalionului nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a INP al IGP al MAI, căpitan de poliţie Morărescu Eugeniu, or anume desfăşurarea anchetei de serviciu a şi constituit drept temei pentru emiterea actului contestat în speţă.

Prin urmare, se constată că instanţa de apel nu a întreprins măsuri în vederea soluţionării litigiului apărut prin constatarea unor fapte necesare examinării la care instanţa urma să contribuie, or, prin prisma art. 118 alin. (5) CPC, în caz de necesitate instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise incontestabil indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu- şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. 5 În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Morărescu Eugeniu Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 20 martie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Morărescu Eugeniu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratului General al Poliție cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulie Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva 6