3ra-181/15 — Contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral

Prima instanţă: G. Bivol dosarul nr: 3ra-181/15 Instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantin Tofan împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 iunie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 24 mai 2013, Constantin Tofan a depus cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, Inspectoratului General al Poliţiei al MAI al RM cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că în baza ordinului nr. 510 EF din 04 noiembrie 2011, la 04 noiembrie 2011 a fost reîncadrat în organele afacerilor interne ale RM în funcţia de ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Lozova al sectorului de poliţie Nr. 1 „Lozova” al CPR Străşeni.

Menţionează că anterior reangajării a fost membru al PLDM, iar odată cu iniţierea procedurii de reangajare, a renunţat la calitatea de membru al partidului dat, fapt confirmat prin cererea depusă la 07 octombrie 2011 şi semnată la 10 octombrie 2011 de către preşedintele OP. Vorniceni PLDM - Ion Luchian. Afirmă că în baza ordinului nr. 140 ef din 26 aprilie 2013 cu privire la rezilierea contractului individual de muncă cu angajatul Inspectoratului General al 1 Poliţiei al MAI, căpitan de poliţie Constantin Tofan, s-a ordonat rezilierea contractului individual de muncă pentru încălcarea prevederilor lit. i) art. 26, lit. a) art. 28 şi lit. 1) art. 47 ale Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, manifestate prin nedeclararea faptului că este membru de partid politic cât şi nerespectarea restricţiilor şi interdicţiilor pentru funcţia de poliţist prevăzute de prezenta lege.

Consideră că concedierea este contrară prevederilor legislaţiei RM, deoarece invocarea atât în cadrul anchetei de serviciu cât şi în ordin a unor fapte ce nu corespund adevărului şi invocarea unor motive formale de genul „nesinceritate”, au dus la prejudicierea lui, ca colaborator de poliţie care pe întreaga perioadă de activitate nu a avut nici o încălcare şi nici o anchetă de serviciu efectuată în privinţa lui. Susţine că careva încălcare disciplinară din partea lui nu a avut loc, toate acţiunile angajatorului şi a persoanelor responsabile, fiind îndreptate nemijlocit asupra faptului concedierii lui. Invocă că în virtutea circumstanţelor create i s-a cauzat şi un prejudiciu material şi moral considerabil, prin prisma faptului că a fost lipsit de salariu fiind impus de situaţie să apeleze la asistenţă juridică, la soluţionarea litigiului apărut prin intermediul instanţei de judecată.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. art. 45, 90, 207, 208, 210, 355 Codul muncii. Solicită anularea ordinului nr. 140 ef din 26 aprilie 2013 cu privire la rezilierea contractului individual de muncă cu angajatul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, căpitan de poliţie Constantin Tofan, restabilirea în funcţia de ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Lozova al sectorului de poliţie Nr. 1 „Lozova” al CPR Străşeni şi încasarea din contul pârâtului a salariului pentru absenţa forţată în suma cuvenită în conformitate cu perioada absentă, cheltuielile de judecată estimate în cadrul şedinţei în baza cecurilor ce vor fi prezentate şi prejudiciul moral în sumă de 5000 lei.

La 23 ianuarie 2014 Constantin Tofan a depus cererea de concretizare împotriva Inspectoratului General al Poliţiei, solicitând atragerea în calitate de pârât pe prezenta cauză a Inspectoratului General al Poliţiei, iar în calitate de intervenient accesoriu - Ministerul Afacerilor Interne al RM, anularea ordinului nr. 140 ef din 26 aprilie 2013, semnat de şeful IGP a MAI RM, colonel Ion Bodrug, cu privire la concedierea din cadrul organelor afacerilor interne cu repunerea în funcţie, încasarea din contul Inspectoratului General de Poliţie în beneficiul lui Constantin Tofan a salariului pentru absenţa forţată în sumă cuvenită în perioada absentă, începând cu 26 aprilie 2013 până la ziua repunerii în funcţie de facto, salariu de funcţie constituind - 4362,50 lei/lunar, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliţiei în beneficiul lui Constantin Tofan a cheltuielilor de judecată în sumă de 5600 lei şi repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, în total 10600 lei.

În motivarea cererii a menţionat că susţine argumentele invocate în cererea de chemare în judecată iniţială, intervenind cu cererea de concretizare întru ajustarea acţiunii la circumstanţele de fapt şi de drept existente. 2 Afirmă că reieşind din faptul că la 05 martie 2013, a intrat în vigoare Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, iar conform art. 12 alin. (1) Inspectoratul General al Poliţiei reprezintă unitatea centrală de administrare şi control a Poliţiei, cu statut de persoană juridică şi cu competenţă pe tot teritoriul Republicii Moldova, calitatea de pârât pe această cauză urmează a i se atribui Inspectorului General al Poliţiei.

Consideră că prejudiciul moral pretins în sumă de 5000 lei este argumentat şi întemeiat, deoarece în rezultatul concedierii i-a fost lezată demnitatea şi onoare, la fel şi surplusul de emoţii negative care au apărut în rezultatul rămânerii fără un loc de muncă şi sursă de venit pentru a-şi întreţine familia. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 iunie 2014 a fost admisă parţial acţiunea, anulat ordinul Şefului Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne nr. 140 ef din 26 aprilie 2013 privind rezilierea contractului individual de muncă cu Constantin Tofan, restabilit Constantin Tofan în funcţia de şef de post, ofiţer operativ superior de sector al postului de poliţie Micăuţi, al Sectorului de Poliţie nr. 4 „Codreanca” al IP Străşeni al IGP al MAI, încasat de la IGP al MAI în beneficiul lui Constantin Tofan salariu pentru absenţa forţată de la serviciu în mărime de 56712 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 5600 lei, iar cerinţa privind încasarea prejudiciului moral a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 23 decembrie 2014 Inspectoratul General al Poliţiei al MAI RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Afirmă că decizia integrală a instanţei de apel a fost comunicată reprezentantului recurentului la 03 noiembrie 2014, fapt demonstrat prin înscrisul anexat la cererea de recurs. În motivarea recursului a invocat că contrar prevederilor art. 241 alin. (5) şi art. 390 CPC, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au admis şi au aplicat greşit normele de drept material, care s-a manifestat prin aplicarea unei legi care nu urma a fi aplicată şi neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată.

Consideră că instanţele au aplicat în mod eronat legea şi aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară.

Menţionează că instanţele au concluzionat că ordinul de reziliere a contractului individual de muncă cu angajatul Constantin Tofan este emis contrar legii deşi, au constatat că prin acţiunile sale şeful de post ofiţer operativ superior de sector al postului de poliţie Micăuţi al Sectorului de poliţie nr. 4 „Codreanca” al IP Străşeni al IGP al MAI, căpitan de poliţie Constantin Tofan, a încălcat prevederile lit. i) art. 26, lit. a) art. 28 şi lit. l) art. 47 ale Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, prin nedeclararea faptului că este membru de partid politic cât şi nerespectarea restricţiilor şi interdicţiilor pentru funcţia de poliţist prevăzute de prezenta lege ultima participare fiind în luna octombrie 2012. 3 Remarcă că la materialele dosarului a fost prezentată ancheta de serviciu cu toate materialele confirmatoare privind încălcarea disciplinei de serviciu de către Constantin Tofan, care nu a fost investită cu putere probantă de către instanţă.

Consideră că au fost încălcate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) CPC, instanţele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat prevederile lit. i) art. 26; lit. a) art. 28 şi lit. l) art. 47 ale Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului. Susţine că instanţa eronat a interpretat alegaţiile anterior menţionate din materialele anchetei de serviciu invocând precum că, anterior reangajării Constantin Tofan a fost membru PLDM, iar odată cu iniţierea procedurii de reangajare la data de 07 octombrie 2011 a depus cerere către PLDM Străşeni, prin care a solicitat să fie eliberat din rândurile PLDM Vorniceni circumstanţe care chipurile au fost confirmate de martorul Ion Luchian (f. d. 7, 115-116).

Instanţa însă, nu a luat în calcul că aceste declaraţii au fost total deplasate şi contradictorii, şi anume faptul precum a declarat martorul Ion Luchian că la acel moment când Constantin Tofan a depus cererea de părăsire a PLDM, nu se ducea o careva evidenţă de înregistrare a cererilor de intrare sau ieşire din partid şi că nu exista o procedură anumită de eliberare din partid. Invocă că instanţele nu au luat drept probă din materialele anchetei de serviciu declaraţiile lui Vasile Budu, secretarul organizaţiei teritoriale Străşeni a PLDM la acel moment, care a confirmat că Constantin Tofan nu a înaintat careva cerere prin care să solicite părăsirea partidului la 10 octombrie 2011 şi în general niciodată.

Care la gel a explicat procedura de ieşire din partid ce constă mai întâi în depunerea cererii care este înregistrată, apoi convocarea biroului unde se examinează cererea, apoi se pune la vot, şi numai după aceasta se ia decizia de eliberare din partid, acţiune ce nu a fost întreprinsă, dar şi mai mult membrul de partid Constantin Tofan participa la şedinţele de partid care se petreceau în sat. Vorniceni în stare de ebrietate în momentul în care era colaborator al poliţiei. Insistă că instanţele de judecată au concluzionat greşit că intimatul ar fi depus o atare cerere de părăsire a PLDM, deoarece această cerere a fost prezentată în prima instanţă ca o simplă xerocopie nefiind înregistrată, ştampilată, o simplă cerere care poate fi scrisă la moment actual ci nicidecum în acea perioada de timp la care se face referire anterior în materialele anchetei de serviciu.

Indică că declaraţiile lui Vasile Budu secretarul organizaţiei teritoriale Străşeni a PLDM din materialele anchetei de serviciu la acel moment, nici nu au fost puse la baza soluţionării cauzei de către instanţele ierarhic inferioare. Menţionează că instanţele au interpretat eronat art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, punând probaţiunea pe seama Inspectoratului General al Poliţiei, apreciind probele în favoarea intimatului, invocând că Inspectoratul nu a prezentat probe care ar confirma încălcarea de către Constantin Tofan a restricţiilor prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, care ar demonstra legalitatea ordinului.

Cu referire la prevederile art. 96 CPC, relevă că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză 4 cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 27 octombrie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 165), iar recurentul susţine că a recepţionat-o la 03 noiembrie 2014 (f. d. 172). Astfel, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a depus cererea de recurs la 23 decembrie 2014, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al MAI RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de 5 lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al MAI RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al MAI RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6