3ra-1730/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Gafton dosarul nr. 3ra-1730/16

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

lui Jomir Sergiu, avocatul Trofimov Igor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Jomir Sergiu

împotriva Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne cu privire

la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului și a

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 31 iulie 2014 Jomir Sergiu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne (în

continuare – IGP al MAI) cu privire la contestarea actului administrativ restabilirea în

funcție, încasarea salariului și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a menționat că, deținînd funcția de șef Secție investigație

infracțiuni a Inspectoratului de poliție Leova al IGP al MAI, în gradul special de

locotenent-colonel de poliție, prin ordinul nr.463 ef din 03 iulie 2015 i s-a aplicat

sancțiune disciplinară – concediere.

Susține că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea procedurii, fiindu-i încălcat

dreptul la apărare în cadrul efectuării anchetei de serviciu.

Solicită anularea ordinului nr.463 ef din 03 iulie 2015, restabilirea în funcția

deținută, achitarea unui salariu de funcție cu toate suplimentele pentru perioada absenței

forțate de la muncă din momentul concedierii pînă la restabilirea în funcția deținută,

încasarea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii lunare, în sumă de 41920 de lei și a

cheltuielilor pentru asistența juridică.

Prin cererea de concretizare solicită încasarea sumei de 67073,30 lei pentru lipsa

forțată de la serviciu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 martie 2016 s-a admis

acțiunea, s-a anulat ordinul nr.463 ef din 03 iulie 2015 „cu privire la sancționarea

disciplinară a unor angajați ai poliției din cadrul IP Leova al IGP al MAI”, prin care

reclamantul Jomir Sergiu a fost sancționat disciplinar cu concediere din Poliție, s-a

restabilit Jomir Sergiu în funcția anterior deținută de șef de Secție investigație

infracțiuni a Inspectoratului de poliție Leova al IGP al MAI, s-a obligat IGP al MAI să

1

calculeze și să achite în beneficiul lui Jomir Sergiu salariul și alte drepturi ce decurg din

raportul de muncă pentru lipsa forțată de la serviciu, cu mențiunea că hotărîrea în partea

reintegrării în serviciu și încasarea drepturilor salariale, în mărimea unui salariu mediu

se execută imediat, s-a admis parțial cererea cu privire la încasarea prejudiciului moral

în mărime de cinci salarii medii, s-a încasat de la IGP al MAI în beneficiul lui Jomir

Sergiu două salarii medii cu titlu de prejudiciu moral pentru privarea ilegală de

posibilitatea de a munci, în rest cererea s-a respins ca neîntemeiată.

În susținerea poziției prima instanță a constatat că, explicațiile oferite de Jomir

Sergiu, Gospodinov Grigore, Beleuță Sergiu, Stanciu Ștefan, Novac Vadim au fost

depuse la data de 22 iunie 2015, însă ancheta de serviciu a fost dispusă la data de 23

iunie 2015, rezultă că aceste explicații au fost administrate în afara anchetei de serviciu

și doar Jomir Sergiu a dat explicații la data de 29 iunie 2016 în vederea constatării

circumstanțelor de fapt ceea ce constituie realizarea doar a subpct.1) și 2) al pct.54 din

Statutul disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.502 din 09 iulie

2013 (în continuare – Statutul disciplinar al polițistului), însă celelalte sarcini care

urmau a fi realizate de persoana împuternicită pentru efectuarea anchetei de serviciu, nu

au fost îndeplinite.

Prima instanță a reținut că, ancheta de serviciu realizată în privința lui Jomir Sergiu

este contrară procedurii stabilite, ineficientă cu încălcarea drepturilor și intereselor

legitime ale polițiștilor.

La fel, prima instanță a mai reținut că angajatorul nu a constatat fapta care

constituie abatere disciplinară, or aceasta nu este prevăzută de lege. Cu atît mai mult că

circumstanțele indicate în ordin care au fost calificate drept abatere disciplinară sunt

foarte generale, or reclamantul a indicat cu exactitate toate acțiunile întreprinse în

timpul ambuscadei, însă angajatorul în ordinul de sancționare disciplinară nu a indicat

cu certitudine care acțiuni au fost realizate de Jomir Sergiu, mai mult ca atît,

circumstanțele descrise în ordinul nr.463 ef din 03 iulie 2015 nu se regăsesc în pct.10

din Statutul disciplinar al polițistului, drept abatere disciplinară.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2016 s-a admis apelul declarat de

Inspectoratul General al Poliției al MAI, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 10 martie 2016 și s-a adoptat o nouă hotărîre prin care s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Jomir Sergiu împotriva

Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

contestarea actului administrativ, restabilirea în funcție, încasarea salariului și a

prejudiciului moral.

În susținerea poziției instanța de apel a conchis, că Jomir Sergiu fiind responsabil

de organizarea și asigurarea elaborării planurilor speciale, precum și avînd în calitatea

de conducător al operațiunilor speciale și a combinațiilor operative, nu a efectuat

integral controlul îndeplinirii depline și calitative a măsurilor speciale de investigații,

care urma să favorizeze descoperirea infracțiunii, normă prevăzută în fișa postului,

capitolul II, compartimentul atribuții de serviciu pct.12). Prin acțiunile sale, acesta a

ignorat prevederile sarcinilor de bază expuse în fișa postului în capitolul II pct.2), 6),

fiind persoana responsabilă de exercitarea activității de supraveghere și control în

vederea reținerii infractorilor, administrarea probelor și atragerea lor la răspundere

penală.

Instanța de apel a reținut, că avînd la bază un suport probatoriu factologic

pertinent, angajatorul just a concluzionat că intimatul-reclamant a încălcat prevederile

2

legale menționate.

Totodată, instanța de apel a relevat că art.36 pct.10) al Hotărîrii Guvernului nr.502

din 09 iulie 2013 prevede expres că abateri disciplinare sunt considerate inclusiv și alte

fapte (acțiuni sau inacțiuni) care rezultă din prezentul statut și din alte acte normative.

Astfel, legiuitorul nu a prevăzut în mod exhaustiv abaterile disciplinare, acestea putînd

fi calificate ca atare în fiecare caz în parte, după finalizarea anchetei de serviciu.

Acțiunile lui Jomir Sergiu pot fi calificate ca abateri disciplinare, prin neîndeplinirea

obligațiilor impuse și a indicațiilor date de șeful ierarhic superior privind organizarea

ambuscadei, inclusiv prin neverificarea subalternilor la îndeplinirea indicațiilor, ceea ce

a dus la imposibilitatea descoperirii neîntârziate a infractorilor.

La data de 21 octombrie 2016, reprezentantul lui Jomir Sergiu, avocatul Trofimov

Igor a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iulie

2016 solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt ale pricinii, invocînd că instanța

de apel a aplicat eronat normele de drept material și nu a aplicat legea care trebuia

aplicată.

Susține, că instanța de apel nu a aplicat prevederile art.55 din Legea cu privire la

activitatea Poliței și statutul polițistului și urma să constate încălcarea procedurii de

efectuare a anchetei de serviciu, deoarece nu a cunoscut despre faptul finalizării

acesteia, fiindu-i îngrădit dreptul la apărare în cadrul desfășurării ei.

Menționează, că instanța de apel nu a respectat dispozițiile art.86 alin.(2) din Codul

muncii, deoarece în carnetul de muncă este indicată data eliberării din serviciu 03 iulie

2015, însă a ieșit din concediu medical la data 08 iulie 2015.

Consideră, că instanța de apel a ignorat dispozițiile art.24 din Legea contenciosului

administrativ, confirmând legalitatea actului administrativ contestat.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

3

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen reieșind din faptul că

decizia recurată a fot recepționată de recurent la data de 22 august 2016 (f.d.208), iar

cererea de recurs fiind depusă la data de 21 octombrie 2016 (f.d. 200-207), prin urmare

calea de atac a fost exercitată în termen.

Alegațiile recurentului precum că, instanța de apel nu a aplicat prevederile art.55

din Legea cu privire la activitatea Poliței și statutul polițistului și urma să constate

încălcarea procedurii de efectuare a anchetei de serviciu, deoarece nu a cunoscut despre

faptul finalizării acesteia, fiindu-i îngrădit dreptul la apărare în cadrul desfășurării ei, nu

pot fi reținute, reieșind din faptul că art.55 alin. (4) din aceeași lege care prevede că,

polițistul în privința căruia se desfășoară ancheta de serviciu are dreptul să cunoască

integral materialele anchetei, să solicite și/sau să prezinte probe în apărare, nu instituie o

obligație, ci doar un drept care poate fi valorificat doar la discreția polițistului în

privința căruia se desfășoară o anchetă de serviciu, or la materialele anchetei de serviciu

există două explicații date de recurent.

Nu poate fi reținută nici afirmația din cererea de recurs precum că, instanța de apel

nu a respectat dispozițiile art.86 alin.(2) din Codul muncii, deoarece în carnetul de

muncă este indicată data eliberării din serviciu 03 iulie 2015, însă a ieșit din concediu

medical la data 08 iulie 2015, deoarece inscripția în carnetul de muncă se efectuează în

baza actului administrativ, or potrivit pct.14 al Regulamentului privind completarea,

păstrarea și evidența carnetului de muncă, aprobat prin Hotărîrea guvernului nr.1449 din

24 decembrie 2009, toate înscrierile referitoare la angajare, transfer, stimulări și

recompense se efectuează în corespundere cu ordinele (dispozițiile, deciziile, hotărîrile)

angajatorului, în termen de cel mult șapte zile calendaristice de la emiterea acestora.

Înscrierile referitoare la încetarea contractului individual de muncă se efectuează în ziua

eliberării, în strictă conformitate cu ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului.

Completul constată că instanța de apel a examinat și a apreciat just toate

circumstanțele importante ale pricinii prin prisma art. 130 din Codul de procedură

4

civilă în raport cu dispozițiile art. 24 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ,

fiindu-le oferite concluziile de rigoare, iar actele normative vizate au fost interpretate și

aplicate elocvent de instanța de apel prin prisma circumstanțelor importante ale

pricinilor.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de recurent în

cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de reprezentantul lui Jomir Sergiu, avocatul Trofimov Igor,

în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Jomir Sergiu, avocatul Trofimov Igor se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

5