3ra-1355/15 — Anularea ordinului

Dosarul nr. 3ra-1355/15 Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău (jud. M. Negru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. A. Panov, A. Minciună, M. Moraru) ÎNCHEIERE 28 octombrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Dumitraşciuc Dumitru împotriva deciziei din 10 iunie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dumitru Dumitraşciuc împotriva Inspectoratului General al Poliției a MAI privind anularea ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la serviciu, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La 18 august 2014 Dumitraşciuc Dumitru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne privind anularea pct. l al ordinului nr. 36 ef din 23.01.2014 emis de șeful Inspectoratului General al Poliției privind sancționarea disciplinară cu concediere, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că prin pct. l al ordinul nr. 36 ef din 23.01.2014 emis de șeful Inspectoratului General al Poliției, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu concediere. Cu ordinul dat a făcut cunoștință la data de 29.07.2014.

Menționează reclamantul că în motivarea ordinului emis, pîrîtul a indicat că la 23.12.2013 în adresa Serviciului securitate internă şi combatere a corupției al MAI spre examinare a parvenit comunicatul special precum că angajații serviciului menționat de comun cu organul Procuraturii anticorupție, în perioada 14.12.2013 - 17.12.2013, au documentat acțiunile de corupere pasivă a angajaților Secției “Nord” a INI al IGP al MAI, ofițer principal de investigații, colonel de poliție Dumitru 1 Dumitraşciuc şi a ofițerilor superiori de investigații, maior de poliție Şuba Oleg şi Cheptea Ihtiandr, exprimate prin nedocumentare calitativă şi atragerea la răspundere conform legislației în vigoare a lui Bunescu Roman, suspectat pentru păstrarea ilegală a substanțelor narcotice, în schimbul primirii a sumei de 5000 euro.

Afirmă reclamantul că în cadrul anchetei de serviciu s-a constatat că la 14 decembrie 2013 de către Procuratura anticorupție a fost pornită cauza penală nr. 2013978219, în baza prevederilor art. 324 alin. (2) lit. lit. b), c) Cod penal, privind acțiunile pretins ilegale ale ofițerilor de investigații din cadrul Secției „Nord” al INI al IGP, exprimate prin acceptarea sumei de 5000 euro pentru neatragerea la răspunderea penală a lui Bunescu Roman Anatol, suspectat pentru păstrarea ilegală a substanțelor narcotice. Relevă că în cadrul desfășurării anchetei de serviciu, angajații Poliției - Dumitraşciuc Dumitru, Cheptea Ihtiandr şi Şuba Oleg au refuzat de a oferi explicații pe marginea abaterilor disciplinare comise.

Precizează reclamantul că pînă în prezent Inspectoratul General al Poliției nu l-a înștiințat despre pornirea şi finalizarea anchetei de serviciu, nu i-а propus să dea explicații şi nici nu i-а oferit posibilitatea de a prezenta probe necesare în apărarea sa, fapt ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. art. 208, 342 Codul muncii şi art. 55 al Legii cu privire la poliție şi statutul polițistului. Consideră că constatările privind comiterea de către colonelul de poliție Dumitraşciuc Dumitru a acțiunilor de corupere, invocate în ordinul contestat, sunt neîntemeiate şi ilegale, deoarece aceste fapte, chiar dacă au fost comise, constituie componența infracțiunii prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod Penal şi respectiv, constatarea comiterii unor astfel de fapte este de competența instanței de judecată.

La fel, consideră reclamantul că prin ordinul contestat, angajatorul ignorînd prevederile normelor legale, a admis constatarea vinovăției sale în comiterea unor fapte ce constituie infracțiune, în lipsa unei sentințe de judecată, fapt prin care încalcă dreptul său la apărare şi prezumția nevinovăției, principii garantate prin lege. Suplimentar a mai invocat reclamantul că angajatorul a încălcat şi prevederile pct. 4 al ordinului nr. 36 ef din 23.01.2014, deoarece nu i-a fost adus la cunoștință ordinul sub semnătură.

Solicită reclamantul anularea ordinului șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 36 ef din 23.01.2014; restabilirea sa în funcția deținută şi încasarea de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul său a despăgubirilor pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în mărimea salariului mediu pe întreaga perioadă din momentul concedierii şi pînă la momentul restabilirii în funcție; a prejudiciului moral în legătură cu concedierea ilegală în sumă de 20000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea din 11 noiembrie 2014 a judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a respins acțiunea înaintată de Dumitraşciuc Dumitru. Prin decizia din 10 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de Dumitrașciuc Dumitru şi s-a menținut hotărârea primei instanțe.

2 La data de 12 august 2015 Dumitraşciuc Dumitru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea hotărârilor instanțelor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată, ilegală şi pasibilă de a fi casată. Conform art. 434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia recurată la data de 10.06.2015, care a fost expediată în adresa recurentului la data de 26.06.2015. Recursul a fost depus la data de 12.08.2015, adică în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Dumitraşciuc Dumitru, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dumitraşciuc Dumitru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel şi nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 În această ordine de idei, Completul Colegiului reţine că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficientă probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dumitraşciuc Dumitru, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Dumitraşciuc Dumitru împotriva deciziei din 10 iunie 2015 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Petru Moraru Oleg Sternioală 4