2ra-2783/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S. Balmuş dosar nr. 2ra-2783/15 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnăut DECIZIE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul : Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Petru Moraru, Iurie Bejenaru, examinînd recursul declarat de Tripac Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tripac Valeriu împotriva Lidiei Berladean cu privire la încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Berladean Lidia, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 decembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă, c o n s t a t ă: La 25 iulie 2013 Valeriu Tripac a depus cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Berladean cu privire la încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reclamantul a indicat că la 30 septembrie 2008 a încheiat un acord cu Lidia Beladean, potrivit căreia a transmis ultimei suma de 27 000 euro, cu titlul de arvună, întru garantarea încheierii contractului de vînzare-cumpărare a imobilului – apartamentul nr. 46 din str. Nicolae Costin, 61/1, mun. Chişinău.

Întru confirmarea primirii sumei menţionate, pîrîta Lidia Berladean a întocmit o recipisă, iar întru executarea acesteia, urma ca încheierea tranzacţiei menţionate să se producă către data de 26 octombrie 2008. Deoarece benevol înţelegerea nu a fost executată, dînsul a fost nevoit să se adreseze în judecată cu solicitarea de a declara valabilitatea contractului de vînzare- cumpărare. Ca rezultat, în baza hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 octombrie 2011, care a devenit irevocabilă la 29 noiembrie 2012, i-a fost respinsă cererea sa împotriva Lidiei Berladean cu privire la declararea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare. Susţine că necătînd la îndeplinirea obligaţiilor sale, pîrîta nu a executat obligaţia asumată, or nu a încheiat contractul pentru care s-a achitat arvuna şi nici nu a returnat 1 suma primită.

În scopul soluţionării extrajudiciare a litigiului apărut, la multiplele solicitări invocate pârâtei de a restitui suma transmisă, nu s-au soldat cu succes. Invocînd ca temei executarea necorespunzătoare a obligaţiunilor asumate, şi anume, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare sau de a restitui suma luată în mărime de 27000 euro prevăzută în recipisa întocmită, reclamantul solicită încasarea sumei din contul pîrîtei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 decembrie 2014 acţiunea a fost admisă: s-a încasat din contul Lidiei Berladean în beneficiul lui Valeriu Tripac echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii a sumei datoriei de 27000 euro şi cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei – taxa de stat achitată la depunerea cererii; s-a încasat din contul Lidiei Berladean în bugetul de stat taxa de stat neachitată de reclamant la depunerea acţiunii în sumă de 13 866 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţa, la 10 martie 2015 Berladean Lidia a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015 a fost admis apelul declarat de Berladean Lidia, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 decembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. La 11 septembrie 2015 Tripac Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău la data de 21 iulie 2015 a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 11 septembrie 2015 se consideră a fi depus în termen. În motivarea recursului recurentul a invocat că aplicarea eronată de către instanţa de apel a prevederilor art. 271 şi art. 272 Cod civil. În acest sens, recurentul susţine că instanţa de apel nu a aplicat corect norma juridică cu privire la termenul de prescripţie, deoarece nu a identificat natura raportului obligaţional cu referire la care a început a curge termenul de prescripţie la data de 26 octombrie 2008. În opinia recurentului, termenul de prescripţie a început să curgă din data de 29 noiembrie 2012 – cînd hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 octombrie 2011, prin care a fost respinsă cerrea de chemare în judecată cu privire la declararea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare, a devenit irevocabilă. Din acest moment a apărut dreptul său de a pretinde restituirea sumei achitate pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare. 2 Consideră recurentul că executarea obligaţiei de restituire a sumei de 27 000 euro a fost condiţionată de faptul executării sau neexecutării condiţiilor acordului cu privire la vînzare-cumpărarare din 30 septembrie 2008. În corespundere cu prevederile art. 578 Cod civil, dacă efectele unui act juridic depind de îndeplinirea unei condiţiile, obligaţia devine scadentă în ziua survenirii acesteia.

În aşa fel, scadenţa obligaţiei de restituire a sumei de 27 000 euro urmează a fi calculată în raport cu data de 29 noiembrie 2012, cînd hotărîrea Judecătorei Buiucani mun. Chişinău din 31 octombrie 2011 a devenit irevocabilă. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Conform recipisei întocmită şi semnată de Berladean Lidia se atestă că aceasta a primit de la Valeriu Tripac suma de 27 000 euro, în contul achitării arvunei în vederea garantării încheierii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 46 din str. N. Costin 61/1 din mun. Chişinău. Conform condiţiilor stabilite în recipisă , contractul urma să fie încheiat către data de 26 octombrie 2008. Totodată, din materialele dosarului rezultă că iniţial Tripac Valeriu a depus acţiune împotriva Lidiei Berladean, prin care a solicitat declararea valabilităţii încheierii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 46 din str. N. Costin 61/1, mun. Chişinău şi încasarea de la Tripac Valeriu în Beneficiul Lidiei Berladean şi Berladean Serghei - a sumei de 3 000 euro – restul sumei din preţul apartamentului şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului.

Însă, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 octombrie 2011 acţiunea a fost respinsă, pe motiv că atîta timp cît reclamantul nu a dovedit în instanţă exteriorizarea voinţei de către coproprietari la încheierea contratului de vînzare- cumpărare a apartamentului, prin urmare acesta nu este justificat de a pretinde la recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare. Prin urmare, s-a constatat că reclamantul Tripac Valeriu a transmis pîrîtei Lidia Berladean suma de 27 000 euro, iar pîrîta nu a asigurat încheierea contractului de vînzare-cumpărare, nerestituind nici suma de 27 000 euro. În urma celor descrise, Tripac Valeriu s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată, prin care a cerut încasarea de la Berladean Lidia a sumei de 27 000 euro.

Prima instanţă a admis acţiunea, dispunînd încasarea din contul Lidiei Berladean în beneficiul lui Valeriu Tripac echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii a sumei (datoriei) de 27000 euro. 3 Curtea de Apel Chişinău însă, prin deciziei din 07 iulie 2015, a casat hotărîrea primei instanţe şi a pronunţat o nouă hotărîre de respingerea a acţiunii ca fiind tardivă. Colegiul consideră ca fiind eronate concluziile instanţei de apel din următoarele considerente. Conform art. 267 Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.

Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. Dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data cînd obligaţia devine exigibilă, iar în cazul obligaţiei de a nu face, de la data încălcării acesteia. În cazul în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului ori a realizării condiţiei. Instanţa de recurs menţionează ca pretenţiile reclamantului Valeriu Tripac către Lidia Berladean nu au fost prescrise. Recipisa din 30 septembrie 2008, prin care Berladean Lidia confirmă faptul primirii sumei de bani de la Tripac Valeriu, nu conţine termenul scadent pentru Tripac Valeriu.

Reieşind din conţinutul recipisei, părţile urmau să execute obligaţia asumată în termen de pînă la data de 26 octombrie 2008. Obligaţia asumată sau evenimentul era „încheierea contractului” şi nu restituirea sumei de 27 000 euro. Astfel, recurentul a transmis suma de 27 000 euro pentru executarea contractului de vînzare-cumpărare. Data de 26 octombrie 2008 a fost identificată drept moment al încheierii contractului, ci nu a neîncheierii lui. Prin urmare, părţile, indicînd în recipisă data de 26 octombrie 2008, au convenit la producerea efectelor – încheierea contractului şi nu restituirea sumei de 27 000 euro. Deci, data de 26 octombrie 2008 nu poate fi identificată drept dată de la care recurentul-reclamant putea pretinde restituirea sumei.

Reclamantul, constatînd că posibilitatea executării condiţiilor recipisei este exclusă (prin hotărîrea judecătorească din 31 octombrie 2011) prin urmare acesta poate pretinde doar la restituirea (încasarea) de la pîrît a sumei transmise acestuia în mărime de 27 000 euro. Astfel, dacă părţile au stabilit termen pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare, atunci termen pentru restituirea sumei ca rezultat al imposibilităţii încheierii contractului, nu a fost stabilit. În acest sens, instanţa de recurs invocă prevederile art. 575 Cod civil, conform cărora în cazul în care termenul de executare a obligaţiei nu este determinat şi nici nu rezultă din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricînd executarea ei, iar debitorul este îndreptăţit să o execute oricînd.

Dacă datoria de a executa imediat nu 4 rezultă din lege, contract sau din natura obligaţiei, debitorul trebuie să execute obligaţia în termen de 7 zile din momentul cererii creditorului. Prin urmare, instanţa de apel incorect a aplicat norma juridică cu privire la termenul de prescripţie şi incorect a dat apreciere momentului din care a început a fi calculat termenul de prescripţie extinctivă. Instanţa de recurs consideră că termenul de prescripţie a început să curgă în ce priveşte dreptul lui Tripac Valeriu de a pretinde încasarea sumei, din momentul în care a fost consumat obiectul producerii efectelor contractului de vînzare-cumpărare – declararea valabilităţii lui, avînd în vedere că instanţa a decis imposibilitatea considerării încheierii contractului de vînzare-cumpărare, operînd nulitatea acestuia.

Pînă la soluţionarea chestiunii cu privire la declararea valabilităţii contractului, recurentul Valeriu Tripac nu putea pretinde la restituirea (încasarea ) sumei, deoarece avea speranţa legitimă că va fi declarată valabilitatea contractului de vînzare- cumpărare. Ca urmare, doar din momentul cînd hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 octombrie 2011 a devenit irevocabilă, adică la data de 29 noiembrie 2012, a apărut dreptul recurentului de a pretinde restituirea (încasarea) sumei achitate pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare. În aceste circumstanţe, instanţa de recurs consideră juste constatările primei instanţe referitor la respingerea argumentelor pîrîtului privind respingerea acţiunii ca fiind tardiva.

Totodată, instanţa de recurs optează pentru temeinicia acţiunii şi apreciază ca fiind juste concluziile instanţei de fond în acest sens. În conformitate cu art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. În conformitate cu art. 572 alin. (1,2) Cod civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. (2) Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Astfel, după cum rezultă din materialele dosarului pîrîta Berladean Lidia nu a negat faptul primirii sumei de 27000 euro de la Tripca Valeriu, acest fapt fiind constatat prin recipisa din 30 septembrie 2008, întocmită şi semnată de Berladean Lidia şi prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 octombrie 2011. Prin declaraţiile pîrîtei se confirmă faptul intrării în posesie asupra sumei de bani solicitate. Or, in conformitate cu art. 123 din CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţa de judecată de drept comun sunt obligatorii pentru instanţa care judecă cina şi nu se cer a fi dovedite din nou. Faptele pe care instanţa le-a declarat unanim cunoscute nu se cer a fi dovedite. 5 S-a stabilit cu certitudine că pîrîta Berladean Lidia nu şi-a onorat obligaţiunile asumate, nefiind încheiat contractul de vînzare-cumpărare al imobilului, în vederea garantării încheierii căruia, conform recipisei, a si fost transmisa de către Tripac Valeriu suma de 27000 euro.

În conformitate cu art. 515 Cod civil, o obligaţie se poate naşte prin iniţierea şi desfăşurarea negocierilor de încheiere a contractului. (2) O parte negociatoare poate cere celeilalte părţi compensarea cheltuielilor făcute în baza îndreptăţitei încrederi în încheierea contractului dacă în urma vinovăţiei acesteia contractul nu a fost încheiat. Astfel, executarea obligației de restituire a sumei de 27 000 euro este condiționată de faptul executării sau neexecutării condițiilor cu privire la încheierea contractului de vînzare-cumpărare a imobilului. Prin urmare, în condițiile în care contractul de vînzare-cumpărare promis nu a fost încheiat din vina pîrîtei, astfel este îndreptățit reclamantul de a cere încasarea (restituirea) acestei sumei.

În astfel de circumstanţe instanţa de recurs consideră întemeiată solicitarea reclamantului cu privire la încasarea în contul lui a sumei de 27 000 euro şi juste concluziile primei instanţe in acest sens. Ca urmare a celor menţionate, în conexiunea celor relatate, se atestă temeinicia recursului declarat şi ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de Tripac Valeriu.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tripac Valeriu împotriva Lidiei Berladean cu privire la încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Petru Moraru Iurie Bejenaru 6