2rc-876/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: E. Clim 2rc-876/15 DECIZIE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ialciscom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Globaltranzit” împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2015 prin care a fost respinsă cererea creditorului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi cu privire la repunerea în termen şi validarea creanţei suplimentare faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Globaltranzit” constată: La 19 martie 2012, SRL „Ialciscom” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Globaltranzit”.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2012 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Globaltranzit”, desemnat ÎI „Victor Neamţu” în calitate de administrator al insolvabilităţii. La 25 iunie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi a depus cerere de admitere şi validare a creanţelor suplimentare cu rectificarea tabelului creanţelor. În motivarea cererii a invocat că deoarece la momentul intentării procedurii de insolvabilitate, documentele necesare efectuării controlului fiscal nu au fost prezentate nici de conducătorul întreprinderii, nici de administratorul provizoriu, verificarea activității întreprinderii pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 12 noiembrie 2012, nu a putut fi efectuată.

Relatează că la 19 mai 2015, conform actului de control nr. 3-534084 a fost efectuat controlul fiscal prin metoda verificării totale la SRL „Globaltranzit” în procedura de insolvabilitate, care a cuprins perioada de activitate a agentului economic 01 ianuarie 2009 – 30 aprilie 2015, fiind efectuat cu acordul administratorului insolvabilităţii Victor Neamţu. Afirmă că în urma controlului a fost stabilit că pe contul bancar al SRL „Globaltranzit” au fost transferate mijloace băneşti la contul de card personal al conducătorului Sergiu Spînu, în sumă de 12440 lei în luna septembrie anul 2009, 16661 lei în luna octombrie anul 2009, 40000 lei în luna noiembrie anul 2009, în total fiind transferată suma de 181061 lei, care nu a fost restituită după expirarea termenului de prezentare a raportului de utilizare a numeralului de 30 zile calendaristice de la primirea acestora.

Susţine că pentru încălcarea comisă, în urma controlului efectuat a fost aplicată amenda conform prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, în mărime de 10 % din suma nerestituită în valoare de 18106 lei. Indică că suma de 18106 lei a fost calculată suplimentar conform deciziei IFS Călăraşi nr. 286 din 03 iunie 2015, fiind considerată ca datorie istorică apărută anterior intentării procesului de insolvabilitate. Remarcă că administratorul a fost de acord cu aplicarea amenzii menţionate şi nu a contestat decizia organului fiscal. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 143, 145 Legea insolvabilităţii. Solicită repunerea în termen a cererii de admitere a creanţelor suplimentare, validarea suplimentară a creanţelor chirografare de rang inferior de rangul VI în mărime de 18106 lei, cu rectificarea tabelului creanţelor.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2015 a fost respinsă cererea reprezentantului creditorului Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi, Maia Tverdohleb cu privire la repunerea în termen şi validarea creanţei suplimentare faţă de SRL „Globaltranzit”. La 19 octombrie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2015, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii recurate, soluţionarea problemei în fond cu repunerea în termen şi admiterea cererii de validare a creanţelor suplimentare. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că până la înaintarea creanţelor spre validare şi întocmirea tabelului definitiv al creanţelor, IFS Călăraşi în calitate de creditor a înaintat pretenţiile sale, fiind admis în calitate de creditor cu creanţele chirografare de rangul III în sumă de 1697,23 lei şi creanţe chirografare de rang inferior de rangul VI în sumă de 1226,59 lei. Menţionează că, deoarece la momentul intentării procedurii de insolvabilitate, documentele necesare efectuării controlului fiscal nu au fost prezentate nici de conducătorul întreprinderii, nici de administratorul provizoriu, verificarea activității întreprinderii pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 12 noiembrie 2012, nu a putut fi efectuată.

Indică că pe parcursul perioadei de după intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „Globaltranzit”, conform citaţiilor ISF Călăraşi nr. 023261 din 04 iulie 2013 şi nr. 023463 din 14 aprilie 2015, pentru efectuarea controlului au fost invitaţi atât conducătorul SRL „Globaltranzit” Sergiu Spînu, cât şi administratorul insolvabilităţii Victor Neamţu, însă citaţiile expediate se întorceau înapoi cu inscripţia că adresatul nu poate fi găsit, iar alte date despre schimbarea sediului debitorului nu au fost înregistrate la organul fiscal. Susţine că administratorul insolvabilităţii Victor Neamţu nu s-a prezentat pentru efectuarea controlului fiscal, motivând că nu dispune de careva documente de evidenţă a întreprinderii, deoarece ele nu au fost transmise de către conducerea SRL „Globaltranzit”, deşi art. 27 alin. (3) din Legea insolvabilităţii, impune debitorului această obligaţie.

Remarcă că urmare a acestor inacţiuni ale conducerii debitorului, administratorul insolvabilităţii al SRL „Globaltranzit”, Victor Neamţu s-a adresat la organele de drept pentru atragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere. Afirmă că la 19 mai 2015, administratorul insolvabilităţii Victor Neamţu s-a prezentat la IFS Călăraşi, menţionând că din numele membrilor de conducere a debitorului SRL „Globaltranzit”, la 11 martie 2015 la Inspectoratul de Poliţie Botanica a fost înaintată cererea cu privire la furtul documentelor contabile.

Menţionează că reieşind din informaţia primită şi cu acordul administratorului insolvabilităţii Victor Neamţu, ISF Călăraşi a efectuat controlul fiscal prin metoda verificării totale la SRL „Globaltranzit”, în urma căruia a fost stabilit că pe contul bancar al debitorului au fost transferate mijloace băneşti la contul de card personal al conducătorului debitorului Sergiu Spînu, în suma totală de 181061 lei, care însă nu au fost restituiţi după expirarea termenului de prezentare a raportului de utilizare a numeralului de 30 zile calendaristice de la primirea acestora. Indică că pentru încălcarea comisă de către conducătorul debitorului, a fost aplicată amenda conform prevederilor art. 10 alin. (5) din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, în mărime de 10 % din suma nerestituită şi anume, în mărime de 18106 lei.

Menţionează că suma de 18106 lei a fost calculată suplimentar conform deciziei IFS Călăraşi nr. 286 din 03 iunie 2015, fiind considerată ca datorie istorică apărută anterior intentării procesului de insolvabilitate. Remarcă că administratorul a fost de acord cu aplicarea amenzii menţionate şi nu a contestat decizia organului fiscal. Consideră recurentul că termenul de înaintare a creanţelor suplimentare nu a fost respectat din motive întemeiate şi anume, din imposibilitatea efectuării controlului fără prezenţa administratorului şi fără prezentarea documentelor contabile. În conformitate cu art. 8 din Legea insolvabilităţii, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, prin intermediul oficiului poştal la 15 octombrie 2015, în termenul legal. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept sa respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din materialele pricinii rezultă că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2012 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Globaltranzit”, desemnat ÎI „Victor Neamţu” în calitate de administrator al insolvabilităţii, prima adunare pentru audierea raportului administratorului de validare a creanţelor fiind convocată pentru data de 21 ianuarie 2013, ora 10.00, în incinta Curţii de Apel Chişinău, mun.

Chişinău, str. Teilor, 4, sala nr. 3. Tot materialul probator atestă că la 25 iunie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi a depus cerere de admitere şi validare a creanţelor suplimentare faţă de SRL „Globaltranzit”, prin care a solicitat repunerea în termen a cererii de admitere a creanţelor suplimentare, validarea suplimentară a creanţelor chirografare de rang inferior de rangul VI în mărime de 18106 lei, cu rectificarea tabelului creanţelor, totodată indicând că termenul de înaintare a creanţelor nu a fost respectat din cauza unor circumstanţe legate de obiectul creanţei (f. d. 6). Examinând cererea menţionată, instanţa de insolvabilitate, prin încheierea din 01 octombrie 2015, a respins-o ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că soluţia adoptată de instanţa de insolvabilitate este una întemeiată, bazată pe prevederile legale aplicabile la caz. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs va reţine că potrivit prevederilor art. 76 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procedura de insolvabilitate. Iar conform art. 140 alin. (1) din Legea menţionată, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului.

Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă. Potrivit art. 145 alin. (2) din Legea menţionată, la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor.

Instanţa de recurs, cu referire la norma de drept citată şi în coraport cu materialele cauzei, constată că instanţa de insolvabilitate întemeiat a dispus respingerea cererii IFS pe raionul Călăraşi cu privire la repunerea în termenul de înaintare suplimentară a creanţelor chirografare de rang inferior de rangul VI în mărime de 18106 lei şi validare a acestora, dat fiind faptul că în cererea formulată nu se regăsesc motive întemeiate de omitere a termenului de înaintare a creanţelor date. Or, actele cauzei atestă cu certitudine că Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi a fost înştiinţat legal despre mersul procesului în cauză, fiind admis în calitate de creditor cu creanţe chirografare de rangul III şi creanţe chirografare de rang inferior de rangul VI până la întocmirea tabelului definitiv al creanţelor.

Prin urmare, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi era obligat să se folosească cu bună – credinţă de drepturile sale procedurale şi să depună în termen, inclusiv şi cererea de validare a creanţei suplimentare.

Instanţa de recurs reţine că neîntemeiat argumentul IFS pe raionul Călăraşi precum că la momentul intentării procedurii de insolvabilitate nu au fost prezentate, de conducătorul întreprinderii şi de administratorul provizoriu, documentele necesare efectuării controlului fiscal, prin urmare a fost imposibil de verificat activitatea întreprinderii pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 12 noiembrie 2012. Asta deoarece, după cum corect a reţinut şi instanţa de insolvabilitate, la caz, au relevanţă prevederile art. 189 alin. (2) Cod fiscal, care statuează că, dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor şi taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din lipsă de evidenţă contabilă ori din cauza ţinerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcţie de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidenţă şi/sau dările de seamă fiscale, organul fiscal calculează impozitele şi taxele prin metode şi din surse indirecte, efectuând ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenţei, în conformitate cu legislaţia, sau după prezentarea documentelor respective.

Având în vedere aceste prevederi legale, este indubitabil că, în cazul neprezentării de către conducătorul întreprinderii sau administratorul provizoriu a documentelor necesare efectuării controlului fiscal, având în vedere că pentru prezentarea creanţelor era necesar, în cazul dat, de respectat termenul stabilit de instanţa de insolvabilitate, organul fiscal urma să purceadă imediat la efectuarea controlului prin alte metode, fapt ce direct rezultă din dispoziţiile normei suscitate. Pe când, recurentul, în aceleaşi condiţii, adică în lipsa documentelor contabile, a efectuat controlul fiscal prin metoda verificării totale la SRL „Globaltranzit”, fapt ce rezultă chiar din cererea de recurs, şi a depus cererea de validare a creanţelor numai peste 2 ani şi patru luni de la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Globaltranzit”.

Distinct de cele menţionate mai sus se constată a fi neîntemeiat şi argumentul recurentului IFS pe raionul Călăraşi precum că în pricina dată nu au incidenţă prevederile art. 189 alin. (2) Cod fiscal. Ca consecinţă, instanţa de recurs conchide că argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă ilegalitatea încheierii recurate, fapt ce dictează respingerea lui şi menţinerii Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ialciscom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Globaltranzit”.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî