2rc-338/13 — Aplicarea măsurilor de asigurare

prima instanţă: T. Pelin dosarul nr.2rc-338/13 DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Spînu Sergiu şi Spînu Veronica, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Ialciscom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Globaltranzit” Societate cu Răspundere Limitată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2013, prin care a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii Societatea Comercială „Globaltranzit” Societate cu Răspundere Limitată, Nemţanu Victor cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare, c o n s t a t ă: La 19 martie 2012, SRL „Ialciscom” a depus cerere dintroductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Globaltranzit” SRL.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2011, s-a dispus intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Globaltranzit” SRL. Pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate administratorul insolvabilităţii SC „Globaltranzit” SRL, Nemţanu Victor a depus o cerere prin care a solicitat atragerea la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere ai SC „Globaltranzit” SRL şi anume Spînu Sergiu – administrator şi fondator al SRL „Globaltranzit” şi Spînu Veronica – Contabil al SRL „Globaltranzit”, cît şi încasarea din contul pîrîţilor a sumelor creanţelor conform tabelului de validare 65272,57 lei, 3203,11 euro, 2298, dolari SUA, 230000 BYR(ruble beloruse), remunerarea administratorului procesului de insolvabilitate în cuantum de 4200 lei, inclusiv remuneraţia administratorului provizoriu şi a cheltuielilor aferente în mărime de 5200 lei şi 410 lei.

Tot atunci, prin cererea separată, administratorul insolvabilităţii SC „Globaltranzit”, Nemţanu Victor a solicitat asigurarea acţiunii prin aplicarea sechestrului pe bunurile mobile, imobile şi pe sumele băneşti ale pîrîţilor, inclusiv pe cele care se află la alte persoane, iar în temeiul art. 93 alin.(1) şi (2) a Legii insolvabilităţii a interzice pîrîţilor de a părăsi teritoriul Republicii Moldova. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2013, a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii SC „Globaltranzit” Nemţanu Victor cu privire la asigurarea acţiunii şi aplicat sechestru pe bunurile mobile, imobile şi pe sume de bani care aparţin lui Spînu Sergiu şi Spînu Veronica, inclusiv pe cele care se află la alte persoane.

La 12 iunie 2013, Spînu Sergiu şi Spînu Veronica au declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi emiterea unei noi încheieri de respingerea cererii administratorului insolvabilităţii SC „Globaltranzit” Nemţanu Victor cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare ca neîntemeiată. În motivarea recursului mau invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Susţin că prima instanţă şi-a întemeiat soluţia doar pe faptul că membrii organelor de conducere a SRL „Globaltranzit” se eschivează de la transmiterea actelor de contabilitate, argumentele care în opinia lor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova pentru aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii.

Menţionează că potrivit art. 174 CPC RM, asigurarea acţiunii se admite în orice fază a procesului pînă la etapa în care hotărîrea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti. Cu referire la norma citată, afirmă , legiuitorul permite instanţei de judecată a aplica măsuri de asigurare a acţiunii doar dacă există suficiente argumente şi probe care demonstrează că neaplicare acestor măsuri ar face imposibilă executarea unei eventuale hotărîri judecătoreşti. Consideră, însă că instanţa de judecată a aplicat eronat legea deoarece motivul aplicării măsurilor de asigurare a acţiunii a servit singurul fapt că organele de conducere a SRL „Globaltranzit” s-ar eschiva de la transmiterea actelor de contabilitate.

Mai mult ca atît, pe lîngă lipsa suportului juridic, acest argument al primei instanţe nu are nici suport probatoriu de fapt, la materialele cauzei nefiind anexate careva înscrisuri în acest sens. Mai indică că instanţa a admis cererea administratorului insolvabilităţii SC „Globaltranzit” SRL, Nemţanu Victor, însă această cerere nu conţine careva argumente în susţinerea poziţiei sale. Astfel, prin încălcare principiului de egalitate în faţa legii şi a justiţiei, Curtea de Apel Chişinău a privilegiat neîntemeiat reclamantul şi a admis, de fapt, o cerere nemotivată, iar art. 118 alin. (1) CPC RM, prevede că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel, pe cînd în speţa dată, instanţa a preluat rolul avocatului reclamantului şi a inventa argument pentru admiterea cererii de asigurare a acţiunii.

Totodată, cu referire la art. 248, alin. (1) al Legii insolvabilităţii, susţin că la materialele cauzei lipsesc şi probe care ar demonstra că apariţia stării de insolvabilitate a debitorului poate fi imputabilă recurenţilor, or, unicul înscris, pe care se bazează intimaţii este Ordonanţa privind începerea urmăririi penale, emisă de Procuratura Generală la 11 februarie 2013, însă remarcă că procesul penal nu a fost finisat şi vinovăţia lor nu a fost demonstrată, mai mult că art. 21 al Constituţiei RM statuează expres că orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

În acelaşi timp indică că art. 248, alin. (1) al Legii insolvabilităţii, prevede că instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea, pe cînd prin încheierea contestată, instanţa a aplicat sechestru pe toate bunurile mobile, imobile şi pe sume de bani care-i aparţin, inclusiv pe cele care se află la alte persoane, fără a ţine cont de valoarea acţiunii sau de prevederile legislaţiei în acest sens.

Consideră că în asemenea circumstanţe sunt grav lezate drepturile la proprietatea privată şi protecţia acesteia, garantat prin Constituţia RM art. 46 alin. (2), cît şi prin art. 1. al Primului protocol adiţional din 20 martie 1952, al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care stipulează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Insistă că la caz au fost încălcate prevederile art.1 al Primului Protocol Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiindcă admiterea, în lipsa oricăror motive convingătoare, a acţiunii intimaţilor privind declararea nulităţii actelor de dobîndire a dreptului de proprietate încheiate cu acordul autorităţilor statului constituie în sine un temei separat pentru constatarea violării dreptului la proprietate privată. Menţionează că aceeaşi Convenţie la art. 6 prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

În concluzie invocă că aplicare măsurilor de asigurare a acţiunii nu au suport de fapt şi de drept iar încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2012, este ilegală şi neîntemeiată urmînd a fi casată necondiţionat, mai mult că la şedinţa din 02 mai 2013 nu au participat, iar încheierea nu a fost expediată la adresa lor , despre aceasta aflînd prin intermediul executorului judecătoresc şi avocatului Viorel Slabu, care la data de 11 iunie 2013, în interesele recurentului Spînu Sergiu, a făcut cunoştinţă, contra semnătură, cu materialele dosarului respectiv. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Materialele cauzei nu conţin date care ar confirma expedierea încheierii contestate în adresa recurenţilor, pe cînd ultimii atestă că au făcut cunoştinţă cu încheierea Curţii di Apel Chişinău din 02 mai 2013 la data de 11 iunie 2013. Alte date care ar atesta contrar la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-a conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 12 iunie 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind recursul în raport cu materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum denotă actele cauzei la 03 februarie 2011, La 19 martie 2012, SRL „Ialciscom” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Globaltranzit” SRL. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2011, s-a dispus intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Globaltranzit” SRL.

Tot actele cauzei atestă că, în cadrul derulării procesului de insolvabilitate administratorul insolvabilităţii SC „Globaltranzit” SRL, Nemţanu Victor a depus o cerere prin care a solicitat atragerea la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere ai SC „Globaltranzit” SRL şi anume Spînu Sergiu – administrator şi fondator al SRL „Globaltranzit” şi Spînu Veronica – Contabil al SRL „Globaltranzit”, cît şi încasarea din contul pîrîţilor a sumelor creanţelor conform tabelului de validare 65272,57 lei, 3203,11 euro, 2298, dolari SUA, 230000 BYR(ruble beloruse), remunerarea administratorului procesului de insolvabilitate în cuantum de 4200 lei, inclusiv remuneraţia administratorului provizoriu şi a cheltuielilor aferente în mărime de 5200 lei şi 410 lei.

Tot atunci, prin cererea separată, administratorul insolvabilităţii SC „Globaltranzit”, Nemţanu Victor a solicitat asigurarea acţiunii prin aplicarea sechestrului pe bunurile mobile, imobile şi pe sumele băneşti ale pîrîţilor, inclusiv pe cele care se află la alte persoane, iar în temeiul art. 93 alin.(1) şi (2) a Legii insolvabilităţii a interzice pîrîţilor de a părăsi teritoriul Republicii Moldova. Conform art. 249 al Legii insolvabilităţii, odată cu cererea formulată conform art.248, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor urmărite conform art.248.

Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată şi ulterior introducerii acţiunii prevăzute la art.248. Sumele încasate potrivit dispoziţiilor art.248 vor intra în masa debitoare şi vor fi destinate, în cazul procedurii de restructurare, completării fondurilor necesare în continuarea activităţii debitorului, iar în caz de faliment, în acoperirea pasivului. Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.247 şi art.248 alin.(1) o efectuează executorul judecătoresc conform Codului de executare. După închiderea procedurii falimentului sau a procedurii de restructurare a debitorului, sumele obţinute din executarea silită se repartizează de către administratorul insolvabilităţii/lichidator, în conformitate cu prezenta lege, în temeiul tabelului definitiv consolidat şi al planului de distribuire finală.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţă întemeiat, prin încheierea contestată, a dispus aplicarea sechestrului pe bunurile mobile, imobile şi pe sume de bani care aparţin lui Spînu Sergiu şi Spînu Veronica, inclusiv pe cele care se află la alte persoane. Totodată, instanţa de recurs consideră că corect prima instanţă la emiterea încheierii a luat ca bază şi prevederile art. 174 şi art. 175 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate şi contrar afirmaţiilor invocate de recurenţi, instanţa de recurs menţionează că în cadrul derulării procesului de insolvabilitate a fost depusă cererea de a atrage la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere ale SRL „Globaltranzit”, fapt ce acordă dreptul administratorului insolvabilităţii, în temeiul art. 249 a Legii insolvabilităţii, de a solicita instanţei de insolvabilitate instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor din patrimoniul a membrilor organelor de conducere ale SRL „Globaltranzit”, mai mult că ultimii se eschivează de la transmiterea actelor de contabilitate şi a da explicaţii în cadrul procesului de insolvabilitate. Or, în cazul dat neluarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face imposibilă executarea unei eventuale hotărâri judecătoreşti.

Sub acest aspect urmează a fi respinse şi criticele recurenţilor, precum că prima instanţă, şi-a întemeiat soluţia de luarea măsurilor de asigurare, doar pe faptul că membrii organelor de conducere a SRL „Globaltranzit” se eschivează de la transmiterea actelor de contabilitate, deoarece aceste afirmaţii sunt declarative, or, din conţinutul încheierii contestate rezultă incontestabil că aplicarea măsurilor de asigurare a fost întemeiată pe prevederile art. 249 a Legii insolvabilităţii, şi anume pe faptul depunerii cererii de către administratorul insolvabilităţii de atragere la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere ale SRL „Globaltranzit”.

De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de către recurenţi precum că prima instanţă a emis încheierea în lipsa lor, deoarece în conformitate cu art. 177 CPC, cererea de asigurare a acţiunii se soluţionează de judecător sau de instanţa care examinează pricina chiar în ziua depunerii ei, fără a-l înştiinţa pe pârât şi pe ceilalţi participanţi la proces. Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că încheierea primei instanţe este legală, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea primei instanţe. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Spînu Sergiu şi Spînu Veronica.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2013 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Ialciscom” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea Comercială „Globaltranzit” Societate cu Răspundere Limitată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva