2rc-383/15 — Derularea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-383/15 Judecător: E.clim Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Spînu Sergiu şi Spînu Veronica, în cauza privind derularea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Globaltranzit”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, prin care a fost respinsă cererea recurenţilor de acordare a permisiunii de a ieşi de pe teritoriul RM, CONSTATĂ: La data de 19.03.2012, SRL „Ialciscom” a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate a faţă de debitorul SC „Globaltranzit” SRL.

Prin hotărîrea Curţii de Apel din 12 noiembrie 2012, s-a dispus intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Globaltranzit” SRL, cu desemnarea ÎI „Nemţanu Victor” în persoana lui Nemţanu Victor, ca administrator al insolvabilităţii.

Ulterior, în legătură cu imposibilitatea contactării administratorului SRL „Globaltranzit” - Spînu Sergiu şi a contabilului Spînu Veronica pentru a fi elucidată complet componenţa masei debitoare, şi în legătură cu faptul că de către aceştia nu au fost prezentate actele de evidenţă contabilă a întreprinderii, nu a fost transmisă ştampila întreprinderii, nu au fost prezentate informaţii şi explicaţii asupra raporturilor relevante pentru procedura de insolvabilitate, iar la notificările expediate în adresa debitorului nu a parvenit nici un răspuns, mai mult ca atît fiind stabilit că membrii organului de conducere al SRL „Globaltranzit” cunosc despre intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de întreprinderea pe care o administrau, însă informaţii şi explicaţii asupra raporturilor relevante pentru procedura de insolvabilitate nu au prezentat, administratorul insolvabilităţii a înaintat o cerere cu privire la atragerea administratorului SRL „Globaltranzit” - Spînu Sergiu şi a contabilului Spînu Veronica la răspundere procesuală şi totodată de a institui interdicţia de părăsire a RM.

Astfel, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2014, a fost instituită interdicţia de părăsire a teritoriului Republicii Moldova a membrilor organelor de conducerea al SC „Globaltranzit” SRL - Spînu Sergiu IDNO 2000016029714 şi Spînu Veronica IDNO 2001042127955. 1 La data de 15.12.2014, membrii organelor de conducerea al SC „Globaltranzit” SRL - Spînu Sergiu şi Spînu Veronica, au înaintat o cerere cu privire la acordarea permisiunii de a ieşi de pe teritoriul RM. În motivarea cererii, solicitanţii au indicat că necesitatea ieşirii de pe teritoriul RM, este generată de urmarea unui curs de tratament medical peste hotarele RM. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, a fost respinsă cererea înaintată de Spînu Sergiu şi Spînu Veronica privind acordarea permisiunii de a ieşi de pe teritoriul RM.

În motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 84 alin. (1) şi (2) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, menţionînd că argumentele solicitanţilor sunt neîntemeiate, deoarece trimiterile-extras eliberate de Centru de Sănătate a or. Vadul lui Vodă, care au fost anexate la cerere, nu pot fi considerate ca probe concludente şi pertinente referitor la imposibilitatea tratării bolilor acuzate pe teritoriul RM şi respectiv necesitatea de a ieşi de pe teritoriul RM.

Totodată, instanţa a considerat drept eronate referirile solicitanţilor la prevederile art. 27 şi 36 din Constituţia RM şi la prevederile art. 2 a Protocolului nr. a CEDO, în sensul apărării dreptului lor la circularea liberă şi dreptului la ocrotirea sănătăţii, deoarece interdicţia de părăsire a teritoriului Republicii Moldova a fost instituită din motiv că de către aceştia nu au fost prezentate actele de evidenţă contabilă a întreprinderii, nu a fost transmisă ştampila întreprinderii, nu au fost prezentate informaţii şi explicaţii asupra raporturilor relevante pentru procedura de insolvabilitate, iar la notificările expediate în adresa debitorului nu a parvenit nici un răspuns.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 09.03.2015, Spînu Sergiu şi Spînu Veronica au contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23.02.2015 şi emitetrea unei noi încheieri de admitere a cererii privind permisiunea de a ieşi de pe teritoriul RM pentru tratament. În motivarea recursului, recurenţii au invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionînd că prin aceasta, instanţa le încalcă grav drepturile constituţionale la sănătate şi la libera circulaţie, deoarece motivele ieşirii peste hotare au ost justificate prin prezentarea de probe. La 18.05.2015, administratorul procesului de insolvabilitate al SRL „Globaltranzit”, Nemţanu Victor, a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea.

Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor ce vizează instituirea şi menţinerea interdicţiei de părăsire a ţării – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Reglementări similare se regăsesc şi în dispoziţiile art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, potrivit cărora procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

După cum rezultă din materialele cauzei, recurenţii îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de insolvabilitate prin care le-a fost refuzată permisiunea de a ieşi de pe teritoriul RM pentru tratament. Potrivit art. 84 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, după intentarea procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate, din oficiu sau la cererea administratorului/lichidatorului, poate obliga debitorul sau reprezentantul organelor lui de conducere să nu părăsească teritoriul Republicii Moldova fără permisiunea sa expresă în cazul în care există dovezi că acesta ar putea să se ascundă ori să se eschiveze de la participarea la procedură.

(2) În caz de eschivare a debitorului de la îndeplinirea obligaţiilor, conform prezentei legi, instanţa de insolvabilitate, la cererea administratorului, a adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor ori din oficiu, poate ridica debitorului dreptul de administrare a patrimoniului, dacă acesta dispune de el, îi poate interzice să părăsească localitatea de reşedinţă fără permisiunea sa expresă ori poate aplica alte măsuri de asigurare în conformitate cu legislaţia în vigoare. (3) Interdicţiile specificate la alin.(1) şi (2) sînt valabile pe întregul proces de insolvabilitate dacă instanţa de insolvabilitate nu stabileşte altfel.

Pornind de la prevederile legale evocate supra, Colegiul constată că interdicţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova fără permisiunea expresă a instanţei de insolvabilitate, poate fi instituită de către aceasta în cazul în care există dovezi că reprezentanţii organelor de conducere al debitorului ar putea să se ascundă ori să se eschiveze de la participarea la procedură. Or, din sensul normei legale, rezultă că părăsirea teritoriului, în situaţia cînd a fost aplicată o asemenea interdicţie, poate avea loc doar cu permisiunea instanţei de insolvabilitate şi doar în situaţia justificării motivelor care ar prevala asupra motivelor care au stat la baza aplicării interdicţiei.

La caz, instanţa de insolvabilitate, prin încheierea din 09 iunie 2014, a instituit interdicţia de părăsire a teritoriului Republicii Moldova a membrilor organelor de conducerea al SC „Globaltranzit” SRL - Spînu Sergiu IDNO 2000016029714 şi Spînu Veronica IDNO 2001042127955, din motiv că de către aceştia nu au fost prezentate actele de evidenţă contabilă a întreprinderii, nu a fost transmisă ştampila întreprinderii, nu au fost prezentate informaţii şi explicaţii 3 asupra raporturilor relevante pentru procedura de insolvabilitate, iar la notificările expediate în adresa debitorului nu a parvenit nici un răspuns. Colegiul reţine că drept temei pentru acordarea permisiunii de a părăsi ţara, solicitanţii au invocat necesitatea urmării unor tratamente în afara ţării, probîndu- le cu trimiterile-extras eliberate de Centrul de Sănătate a or.

Vadul lui Vodă. În acest sens, instanţa de recurs consideră că instanţa de insolvabilitate just a conchis că înscrisurile probatoare vizate nu pot fi considerate ca probe concludente şi pertinente referitor la imposibilitatea tratării bolilor acuzate pe teritoriul RM şi respectiv necesitatea de a ieşi de pe teritoriul RM. Or, recurenţii-solicitanţi nu au anexate careva înscrisuri probatoare care să ateste într-adevăr imposibilitatea tratării maladiilor de care suferă pe teritoriul R.Moldova. Mai mult ca atît, deşi invocă lipsa tehnicii medicale performante necesare pentru tratarea maladiilor lor la noi în ţară, nu probează aceste afirmaţii. În speţă, fiind instituită o măsură asiguratorie în privinţa organelor de conducere a debitorului, din motivul conduitei lor, care între altele nu a fost contestată, probarea motivelor de a întrerupe temporar aplicarea acestei măsuri, este de o importanţă determinantă pentru soluţionarea justă a solicitării în cauză.

În acelaşi timp, instanţa de recurs constată că, solicitanţii nu au indicat expres unde anume doresc să petreacă tratamentul, generalizînd doar că peste hotare, ceea ce induce asupra concluziei că scopul acestora este doar de a obţine o suspendare de la aplicarea măsurii de interdicţie şi în final, diminuarea importanţei menţinerii acestei măsuri. În contextul dat, Colegiul menţionează că recurenţii nu sunt limitaţi în posibilitatea solicitării repetate de a obţine permisiunea de a părăsi ţara, în situaţia în care vor justifica prin probe incontestabile necesitatea unei asemenea tratament doar în afara ţării. În ceea ce ţine de pretinsa încălcare gravă a drepturilor constituţionale la sănătate şi la libera circulaţie prin încheierea recurată, Colegiul reţine următoarele.

Într-adevăr prevederile art. 27 şi 36 din Constituţia RM, precum şi art. 2 a Protocolului nr. 4 la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor Omului, garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii şi la libera circulaţie. Însă, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, limitarea sau ingerinţa în aceste drepturi este justificată atunci cînd sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să fie prevăzut de lege, să îndelinească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul urmărit. Prin urmare, interdicţia de a părăsi teritoriul este prevăzută de lege, îndeplineşte sopul de evita ascunderea sau eschivarea de la participarea la procedură, este necesară această măsură în vederea menţinerii echilibrului între drepturile recurenţilor şi ale creditoilor, precum şi este proporţională scopului urmărit, adică asigură prezenţa acestora la desfăşurarea procedurii.

Astfel, prin refuzul de a permite recurenţilor să iasă din ţară, nu a avut loc o încălcarea crasă a drepturilor acestora la ocrotirea sănătăţii şi la libera circulaţie, or, aceste drepturi nu sunt absolute. 4 Mai mult ca atît, încheierea recurată nu a lezat în nici un fel dreptul recurenţilor la ocrotirea sănătăţii, nefiind aduse probe în susţinerea faptului că tratamentul se poate efectua exclusiv în afara ţării. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurenţi în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Spînu Sergiu şi Spînu Veronica.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2015, prin care a fost respinsă cererea recurenţilor de acordare a permisiunii de a ieşi de pe teritoriul RM, adoptată în cauza privind derularea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Globaltranzit”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5