2ra-2927/15 — Încasarea despăgubirii

prima instanţă: Al.Gafton (Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău) dosarul nr. 2ra-2927/15 instanţa de apel: A.Panov, M.Moraru, A.Minciuna (Curte de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Izverschi Vladimir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Izverschi Vladimir către „Moldasig” SA cu privire la încasarea despăgubirii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Izverschi Vladimir, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 27 ianuarie 2012 reclamantul Izverschi Vladimir a depus cerere de chemare în judecată către „Moldasig” SA cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 4269,95 euro şi dobînda de întîrziere în mărime de 2267,11 lei. În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 25.10.2011, a încheiat cu „Moldasig” SA un contract de asigurare medicală internaţională, în baza căruia reclamantul a benefeciat de poliţa internaţională de asigurare medicală nr. B259548, cu perioada de asigurare de la 25.10.2011 pînă la 13.11.2011, suma asigurării constituind 30000 euro. La 28.10.2011, reclamantul Izverschi Vladimir, în timp ce se afla în Franţa, a simţit o durere acută în piept în regiunea inimii.

S-a adresat la centrul medical din localitatea vizată în Franţa la clinica Saint Hilaire, iar în urma investigaţiilor efectuate i-au comunicat că a suportat un atac de cord şi necesită tratament chirurgical urgent. Pentru evitarea complicaţiilor ulterioare şi agravării stării generale a sănătăţii, la data de 03.11.2011 reclamantul a fost supus unei intervenţii chirurgicale cu diagnosticul angioplastie coronară cu implantarea unui sten. După ce a revenit în ţară, la 15 noiembrie 2011 s-a adresat la „Moldasig” SA pentru restituirea cheltuielilor suportate în mărime de 4269,95 euro sau echivalentul a 67659,26 lei. Conform scrisorii nr. 3544 din 22.11.2011, „Moldasig” SA a refuzat în achitarea despăgubirii de asigurare, pe motiv că nu a fost un caz de urgenţă medicală, nu a fost coordonat cu compania de asistenţă şi Asigurător precum şi că starea de sănătate permitea reclamantului să se deplaseze pentru tratament în ţara traiului permanent.

1 Astfel, reclamantul a depus prezenta acţiune solicitînd încasarea din contul SIA „Moldasig” a prejudiciului material în mărime de 4269,95 euro şi dobînzii de întîrziere în mărime de 2267,11 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 30 aprilie, 2014 s-a respins acţiunea înaintată de Izverschi Vladimir către SIA „Moldasig” cu privire la încasarea despăgubirii. La 29.05.2014 Izverschi Vladimir, a depus apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de Vladimir Izverschi, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 aprilie 2014. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a invocat că, potrivit pct. 9.3.3 a contractului asiguratul are dreptul de a da consimţământul pentru transportarea sa şi tratamentul ulterior în ţara traiului permanent, dacă în opinia medicului care efectuează tratamentul şi Companiei de asistenţă, repatrierea Persoanei asigurate este necesară şi posibilă. Refuzul Persoanei asigurate de a-şi da consimţământul pentru repatriere (la indicaţia medicului curator) are drept consecinţă pierderea de către persoana asigurată a dreptului de acoperire de către Asigurător a cheltuielilor ulterioare pentru tratament şi aflarea în instituţia medicală în ţara de aflare. Conform pct. 4.2.2.2.

al contractului de asigurare, compania de asigurări achită cheltuielile legate de repatrierea persoanei asigurate la care se raportă cheltuieli pentru transportarea, necesară sub aspect medical şi prescrisă de medic, a Persoanei asigurate din ţara de aflare până la aeroportul (portul, gara) internaţional cel mai apropiat al ţării traiului permanent pentru tratamentul ulterior în cazul în care nu poate fi garantată acordarea unei asistenţe medicale adecvate în apropiere rezonabilă de locul de aflare a lui în ţara de aflare. în fiecare caz concret decizia privind selectarea mijlocului de transport este adoptată în comun de către Compania de asistenţă / asigurător şi medicul, care efectuează tratamentul în ţara de aflare.

Prin urmare, starea pacientului conform diagnosticului permitea de a fi transportat pentru tratament ulterior în ţara traiului permanent. Totodată, intervenţia chirurgicală ce urma să aibă loc pe 03.11.2011 nu a fost coordonată cu compania de asigurări, iar d-ul Izverschi Vladimir de sine stătător a întreprins măsurile în acest sens şi a fost supus operaţiei. Instanţa de apel a invocat că, conform raportului de expertiză medicală nr.368 din 11.07.2012 efectuat de către Centrul de Medicină Legală numit în baza încheierii instanţei de fond, s-a stabilit că intervenţia chirurgicală ce a avut loc nu a fost o stare de urgenţă, iar operaţia a fost efectuată planic fără careva complicaţii. Comisia medico- legală a indicat că, nu dispune de material în care s-ar constata starea generală şi careva pericol pentru viaţa pacientului la momentul aflării lui peste hotare, din care motiv de evoluat starea de sănătate a lui Izverschi Vladimir în perioada indicată, este imposibil.

Din raport mai rezultă că, în caz de infarct miocardic acut pe electrocardiogramă se înregistrează semne dependente de localizarea vastitatea (întinderea), profunzimea 2 afecţiunii, dinamica modificărilor coerente de cauzele apariţiei ischemiei, caracterul recidivant. S-a indicat în raport că, pe electrocardiograma din 28.X.2011 (Franţa) se înregistrează semne de Q-infarct miocardic a peretelui posterior al ventriculului stîng, durata (vechimea) căruia nu poate fi interpretată în lipsa electrocardiogramelor precedente şi a celor în dinamică imediată ulterioară. Pe aceeaşi electrocardiogramă sunt prezente semne a sechelelor extinse de necroză profundă în regiunea anterior-septală şi anterior-apicală a ventriculului stîng, adică infarct miocardic vechi.

S-a mai indicat că, în documentele medicale prezentate lipsesc date ca: acuze, anamneză, antecedente, istoricul bolii, simptoame clinice obiective, rezultatul examinărilor instrumentale în dinamică şi de laborator. Instanţa de apel a notat în acest sens, că prin încheierea din 14 ianuarie 2015 s-a dispus efectuarea unei expertize repetate. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 23 (f.d.127-134) Comisia de experţi a prezentat concluzii contrare celor indicate în raportul de expertiză medicală nr.368 din 11.07.2012 efectuat de către Centrul de Medicină Legală. Astfel, indică instanţa de apel că nu poate pune la baza emiterii deciziei, exclusiv concluzile Comisiei de experţi exprimate în raportul de expertiză medico-legală nr. 23, ci urmează să analizeze rapoartele prezentate, prin prisma circumstanţelor cauzei.

Astfel, instanţa de apel a menţionat că, din actele cauzei cu certitudine rezultă faptul că, reclamantul Izverschi Vladimir putea să se deplaseze de sine stătător nefiind necesară intervenţia chirurgicală. Izverschi Vladimir avea posibilitatea de a se deplasa în ţara traiului permanent pentru a-şi continua tratamentul necesar. La 14 august 2015 Izverschi Vladimir a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material, instanţele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, iar aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară, aceasta adoptînd o hotărîre nemotivată.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Izverschi Vladimir, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

3 Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Izverschi Vladimir, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Izverschi Vladimir ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Izverschi Vladimir se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4