3ra-1560/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Suşchevici nr. 3ra-1560/15 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, S. Arnăut ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Guvernul Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Untilă împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015 prin care a fost admis apelul declarat de Veaceslav Untilă, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 24 noiembrie 2014 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 19 iunie 2013, Veaceslav Untilă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului RM şi Ministerului Mediului al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că potrivit Hotărârii Guvernului nr. 708 din 26 septembrie 2012 cu privire la numirea în funcţie a lui Veaceslav Untilă, în temeiul art. 22 din Legea cu privire la Guvern şi pct. 12 din Regulamentul Inspectoratului Ecologic de Stat, dânsul a fost numit în funcţia de Şef al Inspectoratului Ecologic de Stat.

Susţine că potrivit Ordinului Ministerului Mediului al RM nr. 386-p din 28 septembrie 2012, întru executarea Hotărârii Guvernului menţionate şi în conformitate cu prevederile Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, art. 3 din Legea pentru aprobarea clasificatorului unic al funcţionarilor publici şi Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, a fost emis actul de numirea lui în funcţie începând cu 28 septembrie 2012, cu stabilirea salariului de funcţie corespunzător funcţiei ocupate de 7800 lei, deţinând gradul de calificare a funcţionarului public, consilier de stat al RM de clasa I. 1 Afirmă că prin Hotărârea Guvernului nr. 329 din 05 iunie 2013 cu privire la eliberarea din funcţie a lui Veaceslav Untilă, în temeiul art. 22 din Legea cu privire la Guvern şi pct. 12 din Regulamentul Inspectoratului Ecologic de Stat şi Ordinului Ministerului Mediului al RM nr. 226-p din 10 iunie 2013, dânsul a fost eliberat din funcţia de Şef al Inspectoratului Ecologic de Stat.

Menţionează că potrivit art. 61 lit. b) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, raporturile de serviciu încetează în cazul eliberării din funcţie, iar art. 63 din Legea menţionată, stabileşte cazurile în care persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie va dispune eliberarea din funcţia publică printr-un act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei de eliberare din funcţia publică. Remarcă că în Hotărârea Guvernului nr. 329 din 05 iunie 2013 nu a fost indicat niciun caz prevăzut de art. 63 din Legea menţionată, care justifică eliberarea lui din funcţie, nefiind respectată nici procedura de preavizare şi reducere a programului de muncă în perioada respectivă.

Consideră că Hotărârea Guvernului nr. 329 din 05 iunie 2013 şi Ordinul Ministerului Mediului al RM nr. 226-p din 10 iunie 2013 sunt emise contrar prevederilor legislaţiei naţionale, cât şi contrar prevederilor art. 24 din Carta Socială Europeană şi art. 4 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Susţine că prin acţiunile ilicite ale pârâţilor, i-a fost cauzat prejudiciul moral, mărimea căruia urmează a fi stabilită de către instanţa de judecată, ţinând cont de acţiunile pârâţilor. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a), art. 5 lit. a), art. 6, 16 alin. (2), 17 alin. (1) lit. c), 19 alin. (1), 21, 25, 26 Legea contenciosului administrativ, art. 5, 32, 33, 38, 166, 167, 269, 277, 278 CPC, art. 68 Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, art. 89, 90 Codul muncii, art. 11, 1422, 1423 Cod civil.

Solicită admiterea acţiunii, anularea Hotărârii Guvernului nr. 329 din 05 iunie 2013 şi Ordinului Ministerului Mediului al RM nr. 226-p din 10 iunie 2013, restabilirea lui în funcţia de Şef al Inspectoratului Ecologic de Stat, încasarea salariului mediu pentru perioada de absenţă forţată de la locul de muncă, precum şi repararea prejudiciului moral.

La 07 octombrie 2013, Veaceslav Untilă, reprezentat de avocatul Andrei Lozinschi a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea Hotărârii Guvernului nr. 329 din 05 iunie 2013 şi Ordinului Ministerului Mediului al RM nr. 226-p din 10 iunie 2013, restabilirea lui în funcţia de Şef al Inspectoratului Ecologic de Stat, încasarea în mod solidar de la pârâţi a salariului mediu pentru perioada de absenţă forţată de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat în acest proces în sumă de 3000 lei.

Prin cererea de concretizare a acțiunii, Veaceslav Untilă, reprezentat de avocatul Andrei Lozinschi a solicitat admiterea acesteia, anularea Hotărârii Guvernului nr. 329 din 05 iunie 2013 şi Ordinului Ministerului Mediului al RM 2 nr. 226-p din 10 iunie 2013, restabilirea lui în funcţia de Şef al Inspectoratului Ecologic de Stat, încasarea în mod solidar de la pârâţi a salariului mediu pentru perioada de absenţă forţată de la locul de muncă în sumă de 132287 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat în acest proces în sumă de 3000 lei.

În motivarea cererii a invocat că potrivit Certificatului nr. 238 din 13 februarie 2014 cu privire la salariul mediu lunar şi pentru o zi calendaristică pentru perioada aprilie – iunie anul 2013, fost şef al Inspectoratului Ecologic de Stat, în care este indicat că salariul mediu pe o zi calendaristică va constitui 281,22 lei, iar salariul mediu lunar va constitui 8267,94 lei. Remarcă că suma finală ce constituie salariul pentru perioada de absenţă forţată de la locul de muncă constituie 132287 lei (8267,94 lei x 16 luni). Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 noiembrie 2014 a fost refuzată în admiterea acţiunii lui Veaceslav Untilă, ca fiind nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015 a fost admis apelul declarat de Veaceslav Untilă, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă, anulată Hotărârea Guvernului nr. 329 din 05 iunie 2013 „Cu privire la eliberarea din funcţie a lui Veaceslav Untilă” şi Ordinul Ministerului Mediului al RM nr. 226-p din 10 iunie 2013 „Cu privire la eliberarea din funcţie a lui Veaceslav Untilă”. A fost restabilit Veaceslav Untilă în funcţia de şef al Inspectoratului Ecologic de Stat din 05 iunie 2013. A fost încasat de la Ministerul Mediului al RM în beneficiul lui Veaceslav Untilă salariul mediu pentru absenţa forţată de la locul de muncă pentru perioada 05 iunie 2013 – 16 iunie 2015, în mărime de 132287 lei, prejudiciul moral în mărime de 9000 lei, cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2015 a fost corectată eroarea admisă în dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2015, prin înlocuirea sintagmei „16 iunie 2015” cu sintagma „30 iunie 2015”. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 30 septembrie 2015 a fost încetată procedura în recurs la cererea de recurs a Ministerului Mediului al RM în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Untilă împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, explicat Ministerului Mediului al RM că nu se admite o nouă adresare în judecată cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

La 08 octombrie 2015, Guvernul Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că potrivit Hotărârii Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2004 cu privire la aprobarea structurii şi Regulamentului Inspectoratului Ecologic de Stat, 3 intimatul exercita conducerea Inspectoratului Ecologic de Stat, fiind responsabil pentru realizarea sarcinilor şi funcţiilor atribuite Inspectoratului, executarea legilor, decretelor Preşedintelui RM, hotărârilor, dispoziţiilor Guvernului RM şi ordinelor ministrului, aprobarea planurile de activitate anuale şi de perspectivă ale Inspectoratului în domeniul controlului ecologic de stat, inclusiv a celor finanţate din diverse surse speciale şi extrabugetare, reprezintă interesele Inspectoratului în relaţiile cu organele de stat, persoanele juridice şi fizice din ţară şi străinătate.

Afirmă că raporturile dintre Guvernul RM şi intimat nu au fost simple raporturi contractuale de muncă, guvernate de legislaţia muncii, relaţiile apărute după numirea de către Guvernul RM în funcţia de Şef al Inspectoratului Ecologic de Stat erau guvernate de alte principii, fiind relaţii de drept public. Consideră că intimatul, fiind numit de către Guvernul RM într-o funcţie publică de conducere, dispunea de un statut special de funcţionar public, deoarece participa direct sau indirect la exercitarea puterii politice, având drept scop promovarea intereselor generale ale statului. Remarcă că Guvernul RM nu poate fi catalogat ca fiind un angajator ordinar, în sensul noţiunii expuse în art. 1 Codul muncii şi art. 2 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

Menţionează că Veaceslav Untilă a fost numit în funcţia de Şef al Inspectoratului Ecologic de Stat prin Hotărârea Guvernului nr. 708 din 26 septembrie 2012, drept temei de angajare au servit prevederile art. 22 din Legea cu privire la Guvern şi pct. 12 din Regulamentul Inspectoratului Ecologic de Stat. Susţine că la emiterea Hotărârii Guvernului nr. 329 din 05 iunie 2013 cu privire la eliberarea din funcţia de Şef al Inspectoratului Ecologic de Stat a lui Veaceslav Untilă, au fost utilizate aceleaşi temeiuri legale, fapt ce încă odată demonstrează că raportul de muncă cu intimatul este unul special. Remarcă că instanţa de apel nu a ţinut cont de natura specială a raportului de serviciu dintre Veaceslav Untilă şi Guvernul RM, fiind catalogat ca un raport de muncă simplu între un funcţionar public şi angajator.

Indică că instanţa de judecată nu a ţinut cont nici de prevederile art. 39 din Constituţia RM, care garantează tuturor cetăţenilor RM, conform legii, accesul la o funcţie publică. Afirmă că nu este clar cum instanţa de apel a calculat şi a stabilit suma de 132287 lei pentru perioada de 05 iunie 2013 – 30 iunie 2015, fiind aceeaşi sumă indicată de către intimat pentru perioada de 11 iunie 2013 – 10 octombrie 2014. Mai notează că în dispozitivul deciziei recurate, instanţa de apel obligă Ministerul Mediului al RM să achite lui Veaceslav Untilă aceeaşi sumă de 132287 lei, însă deja indicând o altă perioadă şi anume, 05 iunie 2013 – 16 iunie 2015, fiindu-i stabilit intimatului un salariu mediu lunar de 8267,94 lei.

Invocă dezacordul cu argumentul instanţei de apel precum că salariul intimatului urmează a fi achitat din contul Ministerului Mediului al RM, deşi Şeful Inspectoratului Ecologic de Stat nu activează în aparatul ministerului, Inspectoratul fiind o persoană juridică separată din subordinea ministerului cu buget separat, din contul căruia Şeful Inspectoratului este salarizat. 4 Afirmă că instanţa de apel nici nu a argumentat de ce din 100000 lei solicitaţi de intimat cu titlu de reparare a prejudiciului moral, a dispus încasarea doar a 9000 lei. Astfel fiind, consideră recurentul că în dispozitivul deciziei contestate cu recurs, instanţa de apel urma să indice că acţiunea a fost admisă parţial sau să indice că în rest cerinţele se resping.

La 23 noiembrie 2015, Veaceslav Untilă, reprezentat de avocatul Andrei Lozinschi a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 16 iulie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 189), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

5 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Guvernul Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6