3ra-1460/15 — Contestarea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: I. Potîngă dosarul nr. 3ra-1460/15 instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, I. Muruianu ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cojocari Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cojocari Nicolae împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la anularea rezultatelor reevaluării performanțelor profesionale, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție anterior deținută, încasarea salariului pentru absenţa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Cojocari Nicolae și menținută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 03 martie 2015, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 28 februarie 2014, Cojocari Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat cu privire la anularea rezultatelor reevaluării performanțelor profesionale, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție anterior deținută, încasarea salariului pentru absenţa forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul nr.40-p, emis la data de 12 februarie 2014 de către șeful Inspectoratului Ecologic de Stat - Vitalie Curarari, a fost destituit din funcția publică de execuție, inspector principal Inspecția ecologică Rîşcani, din data de 14 februarie 2014, în conformitate cu prevederile art.64 alin.(1) lit. d) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în legătură cu incompetența profesională stabilită în urma obținerii calificativului „nesatisfacător”, la luarea performanțelor profesionale pentru perioada anului 2013. Consideră că a fost destituit din funcție ilegal și calificativul de reevaluare „nesatisfăcător” i-a fost atribuit neîntemeiat.

Menționează că la data de 16 ianuarie 2014, a fost efectuată evaluarea performanțelor sale profesionale pentru perioada anului 2013, unde a obținut media aritmetică 1,75 și calificativul „satisfăcător”, după care nefiind de acord cu rezultatele evaluării, le-a contestat și la 18 ianuarie 2014 a fost petrecută reevaluarea, unde a obținut media aritmetică 1,50 și calificativul „nesatisfăcător”.

Invocă că, atât evaluarea, cît și reevaluarea, au fost petrecute cu încălcarea principiilor de bază stipulate în Regulamentul cu privire la evaluarea performanțelor profesionale ale funcţionarului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009, care în pct. 4 prevede, că evaluarea se realizează în conformitate cu următoarele principii de bază și anume obiectivitate cooperare și comunicare continuă, respectarea demnității, astfel, rezultă că factorii implicați în procesul de evaluare trebuie să ia decizii, în mod imparțial, în baza argumentelor și faptelor concrete, astfel încât să redea cât se poate de exact atât meritele, performanțele, cât şi deficiențele și nerealizările din activitatea celui evaluat.

Însă, la caz, rezultatele evaluării au fost apreciate subiectiv, din motiv că din analiza fișelor de evaluare din 16 ianuarie 2014 și reevaluare din 18 octombrie 2014, rezultă că pentru același nivel de îndeplinire a obiectivelor individuale de activitate au fost stabilite punctaje diferite, astfel încît suma medie obținută la reevaluare să nu depășească 1,50. La fel, indică că la data de 18 ianuarie 2014, a contestat la Inspectoratul Ecologic de Stat rezultatele evaluării, iar prin scrisoarea din 28 ianuarie 2014 nr.143 a fost informat că conducerea Inspectoratului a ajuns la concluzia că procedura de reevaluare a fost petrecută în concordanță cu legislația în vigoare în baza obiectivelor stabilite pentru anul 2013 și prevederilor Regulamentului, însă, nefiind de acord cu acest răspuns, s-a adresat în instanța de jucată cu acțiunea în cauză.

Solicită anularea rezultatelor reevaluării performanțelor sale profesionale, în calitate de inspector principal al Inspecției Ecologice Rîşcani, anularea ordinului nr.40-p din 12 decembrie 2014, privind concedierea sa din funcţie, repunerea în funcția de inspector principal al Inspecției Ecologice Rîşcani şi încasarea de la Inspectoratul Ecologic de Stat în beneficiul său a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, în mărime nu mai mică decât salariul mediu pentru această perioadă, compensarea cheltuielilor aferente judecării pricinii și încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

La 19 noiembrie 2014, Cojocari Nicolae a depus o cerere suplimentară, prin care a solicitat anularea rezultatelor reevaluării performanțelor, anularea ordinului nr.40-p din 12 februarie 2014, repunerea sa în funcția de inspector principal al Inspecției Ecologice Râșcani, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, cheltuieli de transport în sumă de 672 lei, salariul pentru perioada absenței forțate de la muncă în mărime de 1 679,58 lei și prejudiciu moral în mărime de 50 000 lei.

În motivarea cererii suplimentare a indicat că de către evaluator și contrasemnatar nu s-au respectat criteriile și obiectivele de evaluare a funcţionarului public, cât și termenii stabiliți pentru reevaluare indicați în Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009. La 26 ianuarie 2015, Cojocari Nicolae a mai depus o cerere suplimentară, prin care a solicitat anularea ordinului nr.40-p din 12 februarie 2014, repunerea în funcția de inspector principal al Inspecției Ecologice Rîșcani, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, ce constituie cheltuieli de asistență juridică, cheltuieli de transport în sumă de 842 lei, salariul pentru perioada absenței forțate de la muncă în mărime de 1679,58 lei şi prejudiciu moral în mărime de 50 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 03 martie 2015, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către Cojocari Nicolae și menținută hotărârea primei instanțe.

Petru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că concluzia primei instanțe privind netemeinicia pretențiilor lui Cojocari Nicolae privind anularea ordinului de concediere și încasarea plăților este corectă, or, potrivit pct. 1 al ordinului Inspectoratului ecologic de Stat nr. 154 din 12 decembrie 2013 „Cu privire la desfășurarea procedurii de evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici din cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat” s-a stabilit perioada de evaluare a performanțelor profesionale ale funcționarilor publici pentru anul 2013, începând cu 16 decembrie 2013 până la 14 februarie 2014, iar potrivit pct. 2 s-a aprobat lista evaluatorilor și contrasemnatarilor pentru fiecare funcționar public evaluat din cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat, fiind anexat la ordin.

La 22 septembrie 2015, Cojocari Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea integrală a cerințelor. În motivarea acţiunii a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susține că drept temei de respingere a acţiunii, instanța de apel a indicat faptul, precum că la examinarea pricinii în prima instanță a fost dovedit faptul că datele din obiectivele anului 2013, cât și raportul de activitate, nu corespunde cu datele indicate din fișele de evaluare și reevaluare, astfel, consideră că atât prima instanță cât și instanța de apel la emiterea hotărârilor nu au intrat în esența și sensul cererii depuse în instanță, bazându-se doar de referința depusă de Inspectoratul Ecologic de Stat.

Menționează că instanțele inferioare la emiterea hotărârii eronat au concluzionat precum că datele din obiective cât şi din raportul de activitate corespund datelor din evaluarea din 16 ianuarie 2014 cât și reevaluarea din 18 ianuarie 2015, deoarece, la evaluarea indicată intimatul nu a reținut conflictul de interes dintre el și șeful Inspecției Ecologice Râșcani, Grozavu Vasile, care anterior a ocupat funcţia de şef al Inspecţiei Ecologice Rîşcani în locul său. La 22 octombrie 2015, Inspectoratul Ecologic de Stat a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia solicitând respingerea lui ca fiind neîntemeiat. Indică că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 23 iunie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cojocari Nicolae este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Cojocari Nicolae nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Cojocari Nicolae asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către, Cojocari Nicolae ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Cojocari Nicolae se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva