3ra-1559/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Efros nr. 3ra-1559/15 instanţa de apel: N. Craiu, N. Simciuc, L. Popova ÎNCHEIERE 02 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor Becciv, reprezentat de avocatul Adrian Lebedinschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Becciv, reprezentat de avocatul Adrian Lebedinschi împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Victor Becciv şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 24 februarie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 10 octombrie 2014, Victor Becciv, reprezentat de avocatul Adrian Lebedinschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că până la emiterea ordinului IGP al MAI nr. 3C ef. din 19 septembrie 2014 cu privire la sancţionarea disciplinară a angajatului IP Hînceşti al IGP al MAI, locotenent – colonel de poliţie Victor Becciv, care a activat în funcţia de Şef al Serviciului investigare fraude economice al Secţiei investigaţii infracţiuni a IP Hînceşti al IGP al MAI. Susţine că ordinul menţionat a dus la retrogradarea lui din funcţie, precum şi numirea lui în funcţia de Şef de Post, ofiţer superior de sector al Postului de Poliţie Pogăneşti al sectorului de poliţie nr. 6 (Leuşeni) al IP Hînceşti.

Menţionează că temei de sancţionare au fost invocate o serie de pretinse încălcări ale prevederilor art. 26 alin. (1) lit. b), c), d) şi h), art. 30 alin. (1), alin. (5) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, pct. 20 subpct. 9, 10, 11 din Statutul disciplinar al poliţistului, precum şi pct. 6 lit. d), g) şi pct. 13 Codul de etică şi deontologie al poliţistului.

Afirmă reclamantul că motivul sancţionării lui a fost formulat ca fiind organizarea insuficientă a activităţii Serviciului de investigare a fraudelor 1 economice ale SII al IP Hînceşti al IGP a MAI, neîntocmirea planurilor de activitate a serviciului pe trimestrul I şi II, neînregistrarea tuturor materialelor în registrul R – 2, introducerea datelor denaturate în nota informativă întocmită în baza dispoziţiei INI nr. 3-855 din 10 februarie 2014, neorganizarea şi desfăşurarea orelor de pregătire profesională cu angajaţii din subordine, neîntocmirea planurilor de organizare a activităţii speciale şi atitudine iresponsabilă în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Remarcă că cele puse la baza sancţionării lui disciplinare reprezintă motive declarative, nefiind probate prin materiale probante pertinente şi concludente.

Indică reclamantul valoarea pur declarativă şi formală a motivului pus la baza sancţiunii disciplinare şi anume, organizarea insuficientă a activităţii Serviciului de investigare a fraudelor economice ale SII al IP Hînceşti, deoarece angajatorul nu a argumentat esenţa organizării insuficiente prin careva parametri valorici, calitativi şi cantitativi care ar stabili delimitarea dintre activitatea suficientă şi cea insuficientă, ceea ce relevă caracterul absolut subiectiv al pretinsei organizări insuficiente, precum şi lipsa unei argumentări juridice elocvente.

Consideră că nu pot fi reţinute nici argumentele pârâtului precum că dânsul este vinovat de neîntocmirea planurilor de activitate a serviciului pe trimestrul I şi II, neînregistrarea tuturor materialelor în registrul R – 2, introducerea datelor denaturate în nota informativă întocmită în baza dispoziţiei INI nr. 3-855 din 10 februarie 2014, neorganizarea şi desfăşurarea orelor de pregătire profesională cu angajaţii din subordine, deoarece potrivit Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, dar şi potrivit fişei de post, atribuţiile menţionate intră în obligaţiunile funcţionale ale şefului, după caz, a şefului adjunct al IP Hînceşti. Menţionează că pârâtul a emis ordinul nr. 3C ef.

din 19 septembrie 2014 cu încălcarea procedurii, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea contenciosului administrativ, constituie temei de anulare a actului administrativ dacă acesta a fost emis contrar legii sau contrar procedurii stabilite de lege, întrucât sancţiunea a fost aplicată prin omiterea unui element principal al răspunderii disciplinare, prevăzut de legislaţia muncii a RM şi anume, a vinovăţiei. Consideră că nu-i poate fi imputată răspunderea disciplinară pentru delictul disciplinar comis de o altă persoană, deoarece este o formă de răspundere strict personală. Remarcă că ordinul contestat a fost emis în perioada în care dânsul se afla în concediu medical, iar angajatorul, încercând să se sustragă de la răspunderea civilă, a emis la 24 septembrie 2014 ordinul IGP al MAI nr. 4C, prin care a indicat că sancţiunea urmează a-i fi aplicată la data revenirii din concediul medical.

Cu referire la prevederile art. 209 alin. (2) Codul muncii, consideră reclamantul că ordinul contestat este unui ilegal, deoarece o primă pretinsă abatere disciplinară pusă la baza sancţionării disciplinară a fost comisă la 10 februarie 2014, iar la 10 august 2014, termenul legal de aplicare a sancţiunii disciplinare a fost scurs, prin urmare pârâtul nu a avut nici un temei juridic pentru a o aplica. 2 Afirmă că un alt element care decade pârâtul din justificarea juridică de a aplica sancţiunea disciplinară, se rezumă la faptul că în partea descriptivă a ordinului de sancţionare, pârâtul recunoaşte că încălcările procedurii contravenţionale au fost comise de alte persoane, ceea ce denotă că dânsul nu poate fi supus răspunderii disciplinare datorită lipsei calităţii de subiect al abaterii disciplinare şi a vinovăţiei.

Susţine că contrar prevederilor art. 208 Codul muncii, prin neaducerea la cunoştinţă a anchetei de serviciu, pârâtul IGP al MAI a încălcat ordinea şi procedura de aplicare a sancţiunilor disciplinare. Având în vedere prevederile art. 206 alin. (5) Codul muncii, menţionează reclamantul că angajatorul trebuia să ţină cont de vinovăţia salariatului, gravitatea abaterii şi alte elemente faptice obiective, fapt ce însă nu a fost realizat de pârât. Indică că ordinul IGP al MAI nr. 4C ef. din 24 septembrie 2014 nu a înlăturat abaterile ilegale care se cuprind în ordinul IGP al MAI nr. 3C ef. din 19 septembrie 2014, ci le-a reiterat. Menţionează că la etapele premergătoare ale emiterii ordinul IGP al MAI nr. 3C ef.

din 19 septembrie 2014 au fost comise erori procedurale şi anume, încălcarea prevederilor art. 54 din Legea nr. 320/2012, art. 206, 209 şi 210 Codul muncii. Cu referire la prevederile art. 24 din Constituția RM şi art. 1423 Cod civil, remarcă că prin retrogradarea ilegală şi neachitarea plăţilor salariale cuvenite, i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil, fiind grav afectat sub aspect moral şi al conştiinţei, care poate fi evaluat la suma de 10000 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 54, 55 Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, art. 5, 6, 16, 17, 19, 26 Legea contenciosului administrativ, art. 10, 206, 208, 209, 329, 330, 332 Codul muncii, art. 166, 167 CPC, art. 1422, 1423 Cod civil.

Solicită admiterea acţiunii, anularea integrală a ordinului IGP al MAI nr. 3C ef. din 19 septembrie 2014 şi nr. 4C ef. din 24 septembrie 2014, restabilirea în funcţia de Şef al Serviciului investigare fraude economice al Secţiei investigaţii infracţiuni a IP Hînceşti al IGP al MAI, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a diferenţei de salariu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la serviciu în funcţia iniţială, repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 10000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 februarie 2015 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Victor Becciv şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 06 octombrie 2015, Victor Becciv, reprezentat de avocatul Adrian Lebedinschi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. 3 Susţine că deoarece materialele anchetei de serviciu sunt cu parafă secretă, contrar prevederilor pct. 58 al Statutului disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, nu a avut acces la materialele anchetei de serviciu. Afirmă că la finalizarea anchetei de serviciu nu i s-a oferit posibilitatea să facă cunoştinţă cu ordinul şi materialele anchetei, iar cu titlul de excepţie, i s-a permis să facă cunoştinţă vizual cu ordinul contestat.

Remarcă că nici în prima instanţă, nici în instanţa de apel dânsul nu a avut acces la materialele dosarului, motivându-se prin faptul că nu are acces la informaţia cu caracter secret. Susţine că instanţa de fond a constatat că la materialele anchetei de serviciu sunt cu parafă secretă doar ordinile IGP contestate şi o notă informativă, în rest, materialele nu sunt secrete. Indică că ordinul de sancţionare disciplinară contestat a fost emis în temeiul Notei informative cu privire la desfăşurarea controlului inopinat al activităţii lui de serviciu, iar abateri disciplinare imputate recurentului au fost constatate reieşind din materialele acestuia realizate în virtutea funcţiei deţinute. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au încălcat prevederile art. 6 CEDO, ca urmare a neaplicării prevederilor art. 23 alin. (6), (7) şi art. 56 alin. (1) CPC.

Susţine că instanţele de judecată inferioare trebuiau doar să-l someze de răspundere în cazul divulgării informaţiilor secrete, dar să nu-l lezeze în dreptul lui de a face cunoştinţă cu materialele dosarului. Cu referire la prevederile pct. 86 din Regulamentul cu privire la asigurarea regimului secret în cadrul autorităţilor publice şi a altor persoane juridice, după cum instanţa a interpretat că judecătorul are acces la materialele cu parafă secretă în virtutea funcţiei, consideră recurentul că aşa urma a fi interpretată legea şi în cazul lui, deoarece dânsul fiind parte în proces, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (6), (7) şi art. 56 alin. (1) CPC, poate avea acces la materialele dosarului şi a participa la şedinţele închise în virtutea faptului că este parte pe dosar şi sunt puse în discuţie drepturile şi interesele lui apărate prin legea naţională şi internaţională.

Totodată, consideră recurentul că instanţele ierarhic inferioare au încălcat şi prevederile art. 13 CEDO şi anume, încălcându-i dreptul la un recurs efectiv. Invocă neaplicarea de către instanţele de judecată a prevederilor art. 209 alin. (2) Codul muncii şi art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, care urmau a fi aplicate. Referitor la argumentul instanţei de judecată precum că dânsul nu a prezentat planurile trimestriale de activitate pentru trimestrul I şi II ale anului 2014, indică recurentul că în cazul obligaţiei de întocmire a planului pentru trimestrul I al anului, acesta urmează a fi întocmit la începutul anului, adică în luna ianuarie. Prin urmare, remarcă că a fost sancţionat pentru neîntocmirea unui plan în luna ianuarie, deci pentru o abatere disciplinară admisă mai mult de 6 luni în urmă.

4 Menţionează recurentul că instanţa de apel, contrar prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, a pus probaţiunea în sarcina lui, or dânsul a declarat că a petrecut orele de pregătire profesională. Afirmă că instanţele ierarhic inferioare au examinat arbitrar probele cauzei, întrucât examinarea a avut loc unilateral, fără a fi respectat principiul contradictorialităţii. La 09 noiembrie 2015, IGP al MAI a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 octombrie 2015, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Victor Becciv, reprezentat de avocatul Adrian Lebedinschi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 5 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Victor Becciv, reprezentat de avocatul Adrian Lebedinschi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victor Becciv, reprezentat de avocatul Adrian Lebedinschi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Victor Becciv, reprezentat de avocatul Adrian Lebedinschi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6