3ra-1139/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: N. Sandu dosarul nr. 3ra-1139/15 Instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna. ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Valentin Cucoş, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Cucoş, împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Valentin Cucoş şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 18 decembrie 2014, c o n s t a t ă La 08 iulie 2014, reclamantul Valentin Cucoş, a depus cerere de chemare în judecată împotriva I.G.P.

al M.A.I. al Republicii Moldova, cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în baza ordinului I.G.P. nr. 45 ef. din 24 ianuarie 2014 a fost restabilit în funcţia de şef al I.P. Râşcani al Direcţiei de Poliţie a mun. Chişinău. Menţionează reclamantul că, prin ordinul I.G.P.nr. 45 ef. din 24 ianuarie 2014, pct. 2, a fost trimis în deplasare în interes de serviciu, în calitate de şef al Secţiei investigaţii infracţiuni al I.P. Ocniţa al I.G.P. pe o perioadă de 60 zile calendaristice, până la data de 24 martie 2014. Ulterior, la 26 martie 2014, prin ordinul I.G.P. nr. 167 ef. Valentin Cucoş a fost trimis repetat, în deplasare în interes de serviciu, în calitate de şef al Secţiei investigaţii infracţiuni al I.P.

Ocniţa al I.G.P. pe o perioadă de 60 zile calendaristice. Afirmă reclamantul că, la 26 mai 2014 s-a prezentat la I.P. Râşcani pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, însă a constatat că, conform ordinului I.G.P. nr. 45 ef. din 24 ianuarie 2014, Lilian Pascaru exercită funcţia de şef al I.P. Râşcani al Direcţiei de Poliţie a mun. Chişinău. Precizează reclamantul că, fiind în imposibilitate de a exercita atribuţiile de serviciu, la 26 mai 2014 a depus un raport către I.G.P. al M.A.I. prin care a solicitat să întreprindă măsurile cerute de lege pentru a exercita atribuţiile ce îi revin. Ulterior, la 09 iunie 2014, prin ordinul I.G.P. nr. 342 ef. emis de către şeful I.G.P. al M.A.I., reclamantul, Valentin Cucoş a fost suspendat din funcţia de şef al I.P.

Râşcani al Direcţiei de Poliţie a mun. Chişinău. Cere reclamantul anularea ordinului I.G.P. nr. 342 ef. din 09 iunie 2014 cu privire la suspendarea sa din funcţia de şef al I.P. Râşcani al Direcţiei de Poliţie a mun. Chişinău, repararea prejudiciului material în mărime de 3 salarii lunare şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 09 septembrie 2014, reclamantul şi-a completat cerinţele cerând astfel, anularea ordinului I.G.P. nr. 519 ef. din 25 august 2014 cu privire la sancţionarea sa disciplinară, restabilirea în funcţie de şef al I.P. Râşcani al Direcţiei de Poliţie a mun. Chişinău, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu începînd cu 25 august 2014, repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3000 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 decembrie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015 a fost respins apelul declarat de către Valentin Cucoş şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18decembrie 2014. La 07 iulie 2015, recurentul Valentin Cucoş,a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Valentin Cucoş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Valentin Cucoş ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Valentin Cucoş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Liliana Catan