3ra-1097/16 — Contestarea actului administrativ

Prima instanță: judecătoria Centru mun.Chișinău Dosarul nr.3ra-1097/16

judecător: O.Tănase

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: V.Pruteanu, A.Gavrilița, L.Popova

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță, Nicolae Craiu

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cucoș

Valentin,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016 prin care a fost

menăinută hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chișinău din 05 noiembrie 2015

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cucoș Valentin

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Inspectoratul General al Poliției privind încasarea drepturilor salariale,

c o n s t a t ă :

La data de 01 septembrie 2015, reclamantul Cucoș Valentin, a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Inspectoratul General al Poliției, solicitînd încasarea drepturilor

salariale.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr.388ef. din 12 noiembrie 2013, a fost repus

în funcția de comisar la Comisariatul de Poliție sector Rîșcani al Comisariatului

General de Poliție mun.Chișinău.

Prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne al R.M. nr.179ef. din 25 noiembrie

2014, ordinul nr.388ef. din 12 noiembrie 2013 a fost revocat.

Susține reclamantul că, după repunerea sa în funcția de comisar la Comisariatul

de Poliție sector Rîșcani al Inspectoratului General de Poliție mun.Chișinău, din 12

noiembrie 2013 și pînă la revocarea din funcția deținută la 25 noiembrie 2014, a

beneficiat de un salariu lunar de 7209,89 lei, care i-a fost achitat parțial pentru

perioada de activitate 12.11.2013 - 24.01.2014. Însă, pentru perioada 24.01.2014 -

25.11.2014, salariul nu i-a fost achitat.

1

Invocă că, de nenumărate ori a solicitat achitarea salariului, însă nemotivat i-a

fost refuzat.

La data de 18 iunie 2015, reclamantul a adresat ministrului afacerilor interne о

cerere, înregistrată cu nr.C-1543/15, în care a expus circumstanțele invocate și a

solicitat calcularea și achitarea salariului pentru perioada de activitate în funcția de

comisar la Comisariatul de Poliție sector Rîșcani al Inspectoratului General de Poliție

mun.Chișinău pentru perioada 24.01.2014 - 25.11.2014, însă nu a primit careva

răspuns.

Ulterior, la data de 27 iulie 2015, reclamantul s-a adresat cu о cerere prealabilă

în acest sens, iar prin răspunsul din 27 iulie 2015, i s-a comunicat că Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu are temei legal pentru satisfacerea

pretențiilor, iar cererea prealabilă nu conține argumente legale și a fost lăsată fără

examinare.

Consideră reclamantul că, răspunsul Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, primit la cererea prealabilă susmenționată, este unul nefondat și

ilegal.

Solicită reclamantul încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova a sumei de 72 098,09 lei cu titlul de salariu neachitat, a plăților suplimentare

în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere din suma salariului neachitat, a

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, cît și cheltuielile de judecată în sumă de

11,15 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chișinău din 05 noiembrie 2015,

acțiunea a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

Prima instanță și-a motivat soluția prin faptul că reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii efective a muncii față de pîrît, că a executat anumite obligații puse în

sarcina acestuia. Or, pentru a fi îndreptățit la salariu, persoana urmează să facă dovada

îndeplinirii muncii și prestării muncii față de angajator, executării sarcinilor primite de

la angajator, că a existat о îndeplinire a obligațiilor de muncă: prezentarea la serviciu,

respectarea ordinii și disciplinei muncii, existența tuturor indicilor care identifică о

prestație a muncii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de Cucoș Valentin cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Centru mun.Chișinău

din 05 noiembrie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 30 mai 2016, Cucoș Valentin

a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărîrii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii integral, în

sensul invocat.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța

de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și au aplicat eronat normele de drept.

Menționează că, partea motivată a deciziei, reflectă doar poziția invocată de

Ministerul Afacerilor Interne fără a fi luate în calcul circumstanțele indicate de

2

Valentin Cucoș și reprezentantul acestuia în cererea de chemare în judecată, cît și în

apelul motivat. Totodată, în decizia instanței de apel și hotărîrea instanței de fond

lipsește trimiterea la norma de drept material din care rezultă concluzia instanței

privind respingerea acțiunii.

Susține recurentul că, în instanța de apel, dînsul a relevat о serie de circumstanțe

de drept definitorii pentru soluționarea litigiului dedus judecății, care au fost neglijate

în totalitate de instanța de apel și nici nu au fost combătute. Prin urmare, consideră că

în lipsa unui răspuns clar și explicit referitor la unul din argumentele esențiale ale

cererii, hotărîrea judecătorească se consideră nemotivată. Or, nemotivarea hotărîrii

constituie о încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil prevăzut de

art.6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, care obligă judecătorii naționali să motiveze deciziile pentru a nu lăsa

părțile într-o stare de incertitudine și a nu le crea impresia că nu au fost auziți.

A mai menționat recurentul că, instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat

prevederile art.24 din Legea contenciosului administrativ. Astfel, în actele

judecătorești contestate, instanța de judecată a invocat precum că Valentin Cucoș nu a

îndeplinit sarcina probațiunii prevăzută de art.118 Cod de procedură civilă. În speță

însă, sarcina probațiunii urma să fie pusă pe seama Ministerului Afacerilor Interne,

care de fapt nu a adus nici un argument plauzibil care ar demonstra legalitatea

refuzului de a efectua achitările salariale sau stingerea totală ori parțială a creanțelor

pecuniare avute de Valentin Cucoș.

Prin urmare, neaplicarea prevederilor legale care au menirea de a determina

obiectul probațiunii, constituie un viciu de esență procedurală gravă care impune о

concluzie certă că hotărîrea contestată suferă din punct de vedere al legalității și aduce

atingere nemijlocită dreptului la un proces echitabil, principiului egalității armelor și

contradictorialității procesului civil.

În final atenționează recurentul că, în partea motivată a hotărîrii contestate,

instanța de fond și-a atribuit sarcinile Comisiei Naționale de Integritate menționînd

despre existența unei stări de incompatibilitate, iar instanța de apel nu a corectat

această eroare judiciară.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Colegiul reține că la materialele cauzei este anexată scrisoarea de însoțire

privind expedierea în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel

(f.d.182). Însă, la materialele cauzei nu se regăsesc careva probe ce ar confirma

recepționarea de către părți a copiei deciziei. Avînd în vedere circumstanțele date,

recursul se consideră declarat în termen.

La data de 17 iunie 2016, în adresa intimaților Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției, au fost expediate spre

cunoștință copia recursului declarat de Cucoș Valentin, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței la recurs (f.d.78).

La data de 28 iunie 2016, intimatul Ispectoratul General al Poliției a depus în

cancelaria Curții Supreme de Justiție referința la cererea de recurs declarată de Cucoș

3

Valentin, solicitînd a fi considerat recursul ca inadmisibil, iar în eventualitatea

acestuia, solicită să fie respins ca neîntemeiat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de către Cucoș Valentin este inadmisibil, din urmatoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin.

(4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

În conformitate cu art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cucoș Valentin nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or, recurentul nu a invocat

nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat

critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul lui Cucoș

Valentin precum că intimatul urmează să-i achite cu titlul de salariu suma de 72098,09

lei, or, în perioada pretinsă 24.01.2014 – 25.11.2014, V.Cucoș a fost angajatul

Inspectoratului General al Poliției și a fost salarizat conform funcției deținute și muncii

prestate. Prin urmare, reclamantul nu mai poate pretinde la suma menționată supra, cu

titlul de salariu pentru aceiași perioadă, cît și repararea prejudiciului moral.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie

să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Cucoș Valentin ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Cucoș Valentin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

5