3ra-294/14 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-294/14 Judecător: L.Andriaş Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.manole, L.Traciuc, E.Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Ghenadie Nicolaev, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de Ţigănaş Gabriel şi Ministerul Afacerilor Interne al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ţigănaş Gabriel împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Inspectoartului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La 12.12.2012, Ţiganaş Gabriel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, prin care a solicitat de a considera raportul din 21 septembrie 2012 retras şi drept nul la compartimentul „cu ulterioara concediere din cadrul organelor afacerilor interne şi desfacerea contractului individual de muncă” (în baza cererii anterior depuse nr. Ţ-2560/12 din 28.09.2012 în acest sens); abrogarea exhaustivă al ordinului 471 efectiv emis de Ministerul Afacerilor Interne la 21 septembrie 2012, „în corespundere cu art. 119 alin.(2) al Codului muncii, a acorda concediu de odihnă pentru un an de activitate,

din contul restanţelor la concediu pentru anii 2011 -15 zile calendaristice (13 zile lucrătoare) şi 2012 - 32 zile calendaristice (27 zile lucrătoare), începînd cu data de 21 septembrie 2012 pînă la 06 noiembrie 2012: locotenent colonelului de poliţie Ţigănaş Gabriel Ion (R - 037766), Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr. 1 „mun. Chişinău” cu ulterioara desfacere a contractului individual de muncă de la data expirării concediului de odihnă, în conformitate cu articolul 21 alin. (14) (conform cererii personale) al Legii cu privire la poliţie, cu achitarea compensaţiei băneşti pentru concediile neutilizate (760906)”; restabilirea lui Ţigănaş Gabriel Ion în funcţie de Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr. 1 „mun.

Chişinău” a Direcţiei Investigare a Fraudelor a Departamentului Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne; de a percepe de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul reclamantului salariu lunar cu toate adaosurile pentru perioada absenţei forţate de la lucru; de a percepe de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul reclamantului prejudiciu moral în sumă de 30 000 lei, pentru lezarea onoarei, demnităţii, cinstei, prestigiului şi reputaţiei profesionale şi cheltuielile de judecată. 1 În motivarea cererii, reclamantul a invocat faptul că a activate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne începînd cu anul 1995. La 16 mai 2011, prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne a fost numit în funcţie de Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr. 1 „mun.

Chişinău” a Direcţiei Investigare a Fraudelor a Departamentului Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne. La 21 septembrie 2012 a fost emis ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 471 efectiv, cu următorul conţinut „în corespundere cu art. 119 alin.(2) al Codului muncii, a acorda concediu de odihnă pentru un an de activitate, din contul restanţelor la concediu pentru anii 2011 - 15 zile calendaristice (13 zile lucrătoare) şi 2012 - 32 zile calendaristice (27 zile lucrătoare), începînd cu data de 21 septembrie 2012 pînă la 06 noiembrie 2012: locotenent colonelului de poliţie Tigănaş Gabriel Ion (R - 037766), Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr. 1 „mun. Chişinău” cu ulterioara desfacere a contractului individual de muncă de la data expirării concediului de odihnă, în conformitate cu articolul 21 alin. (14) (conform cererii personale) al Legii cu privire la poliţie, cu achitarea compensaţiei băneşti pentru concediile neutilizate (760906)”.

Reclamantul consideră ilegal Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 471 efectiv din 21 septembrie 2012, fiind invocat faptul că a fost impus la data de 19.09.2012 să scrie cerere de demisie din propria iniţiativă, iar în Raportul depus la 21.09.2012 pe numele conducerii Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat să-i fie acordate restanţele concediilor nefolosite începînd cu anul 2002 -2012, exprimînd o posibilă intenţie de a demisiona din cadrul organelor afacerilor interne, după folosirea integrală a concediilor. Menţionează reclamantul că în urma studierii Ordinului 471 efectiv din 21 septembrie 2012, a constatat că raportul său a fost satisfăcut parţial, Ministerul Afacerilor Intene nu i-a acordat restanţele concediilor nefolosite începînd cu anul 2002-2012, ci a decis unilateral înlocuirea acestora cu achitarea compensaţiilor băneşti.

Reclamantul susţine că în acest caz au fost încălcate prevederile art. 119 al Codului muncii, în care legislatorul indică, că în perioada valabilităţii contractului individual de muncă, concediile nefolosite pot fi alipite la concediul de odihnă anual sau pot fi folosite aparte (în întregime sau fracţionat, conform art. 115 alin.(5) CM) de către salariat în perioadele stabilite prin acordul scris al părţilor. La fel, reclamantul consideră că Ministerul Afacerilor Interne incorect a calculat restanţele concediilor din anii 2011 şi 2012, în total 47 zile calendaristice sau 40 zile lucrătoare, deoarece doar zilele de duminică au fost considerate nelucrătoare, iar cele de sîmbătă au fost puse ca zile de lucru, ceea ce contravine art. 20 alin. (2) al Legii cu privire la poliţie.

Referitor la menţiunea în Ordinul nr.471EF „cu ulterioara desfacere a contractului individual de muncă de la data expirării concediului de odihnă”, reclamantul menţionează că în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (4) al Codului muncii, la 28 septembrie 2012 a depus o cerere-raport, nr. Ţ - 2560/12 la Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat abrogarea parţială a Ordinului nr. 471 efectiv din 21 septembrie 2012, precum şi retragerea şi considerarea raportului din 21 septembrie 2012 nul la compartimentul „cu ulterioara concediere din cadrul organelor afacerilor interne şi desfacerea contractului individual de muncă” în legătură cu refuzul acestuia de a demisiona, însă nici la acest raport, nici la cererea prealabilă din 19.10.2012, pîrîtul nu s-a expus în nici un mod.

Pe parcursul examinării cauzei, la 08 aprilie 2013, Ţigănaş Gabriel a depus o cerere suplimentară în care a menţionat că, la 05 martie 2012, a intrat în vigoare 2 Legea nr. 320 din27 decembrie 2012 „cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului”, astfel fiind abrogată Legea „cu privire la poliţe” din 18 decembrie 1990. Potrivit art. 13 lit. g) al legii sus-indicate, şeful Inspectoratului General al Poliţiei numeşte şi eliberează din funcţie personalul Inspectoratului General al Poliţiei, şefii şi personalul subdiviziunilor, cu excepţia celor specificaţi la art. 7 lit. d) şi e). Conform noilor prevederi, funcţia în care a activat reclamantul se află în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei.

A mai indicat eclamantul că, potrivit normelor legale ale noii legi, Ministrul Afacerilor Interne este agajatorul care numeşte şi eliberează din funcţie poliţiştii din cadrul subdiviziunilor subordonate Ministerului Afacerilor Interne, care nu întră în componenţa Inspectoratului General al Poliţiei şi a subdiviziunilor subordonate acestuia. Consideră reclamantul că, ordinul nr. 471 efectiv al Ministerului Afacerilor Interne din 21 septembrie 2012 este ilegal. Solicită Ţigănaş Gabriel, de a considera nul raportul din 21 septembrie 2012 la compartimentul: „Cu ulterioara desfacere a contractului individual de muncă de la data expirării concediului de odihnă”, a abroga integral ordinul nr. 471 efectiv din 21 eptembrie 2012 emis de către Ministerul Afacerilor Interne, a obliga Ministerul Afacerilor Interne de a-l restabili în funcţia de Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr. 1 mun.

Chişinău a Direcţiei Investigare a Fraudelor a Departamentului Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, începînd cu 06 noiembrie 2012 (ziua concedierii) pînă la 05 martie 2013 (ziua reorganizării), a încasa din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu în perioada 06 noiembrie 2012 pînă la 15 martie 2013, în sumă de 22 116,43 lei şi 30000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a obliga Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne de a încheia un contract idividual de muncă cu Ţigănaş Gabriel, a obliga Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne de a-l numi în funcţie de şef al Secţiei investigare fraude conomice a Direcţiei Poliţie mun.

Chişinău al Inspectoratul General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, începînd cu 05 martie 2013, a încasa din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul său salariul mediu lunar în sumă de 5 573,45 ei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 18 mai 2013, acţiunea a fost admisă integral, fiind dispusă: considerarea Raportului din 21 septembrie 2012 retras şi drept nul la compartimentul „cu ulterioara concediere din cadrul organelor afacerilor interne şi desfacerea contractului individual de muncă”, în baza cererii anterior depuse nr. T-2560/12 din 28.09.2012; abrogarea integrală a Ordinului 471 efectiv emis de Ministerul Afacerilor Interne la 21 septembrie 2012, „în corespundere cu art.119 alin.(2) al Codului muncii, a acorda concediu de odihnă pentru un an de activitate, din contul restanţelor la concediu pentru anii 2011 - 15 zile calendaristice (13 zile lucrătoare) şi 2012 - 32 zile calendaristice (27 zile lucrătoare), începînd cu data de 21 septembrie 2012 pînă la 06 noiembrie 2012: locotenent colonelului de poliţie Tigănaş Gabriel Ion (R - 037766), Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr. 1 „mun.

Chişinău” cu ulterioara desfacere a contractului individual de muncă de la data expirării concediului de odihnă, în conformitate cu articolul 21 aliniatul 14 (conform cererii personale) al Legii cu privire la poliţie, cu achitarea compensaţiei băneşti pentru concediile neutilizate (760906)”; obligarea Ministerului Afacerilor Interne de al restabili pe Tigănaş Gabriel în funcţia de Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr.l mun.Chişinău a Direcţiei Investigare a Fraudelor a Departamentului Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, începînd cu 6 noiembrie 2012 (ziua concedierii) pînă la 5 martie 2013, (ziua reorganizării); 3 încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne în favoarea lui Tigănaş Gabriel salariul pentru absenţa forţată de la serviciu în perioada 6 noiembrie 2012 pînă la 5martie 2013 în mărime de 22 116,43 lei şi prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei; obligarea Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne de a încheia contract individual de muncă cu Tigănaş Gabriel; obligarea Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne de al numi pe Tigănaş Gabriel Ion în funcţia de Şef al Secţiei investigare fraude economice a Direcţiei poliţie mun.Chişinău al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, începînd cu 05 martie 2013;

încasarea de la Ministerul Afacerilor Intene în beneficiul lui Tigănaş Gabriel un salariu mediu lunar de 5 573,45 lei. Hotărîrea în privinţa restabilirii la serviciu a lui Tigănaş Gabriel Ion şi a încasării unui salariul mediu lunar de 5 573,45 lei a fost dispusă executării imediate. Nefiind de acord cu hotărîrea în cauză, la 20.05.2013, Ministerul Afacerilor Interne a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 mai 2013 cu adoptarea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii ca find tardivă. Inspectoartul General al Poliţiei al MAI la fel a depus cerere de apel, solicitînd admiterea apelului, casarea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 18 mai 2013 în partea obligării Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne de a încheia contract individual de muncă cu Tigănaş Gabriel şi a obligării Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne de al numi pe Tigănaş Gabriel Ion în funcţia de Şef al Secţiei investigare fraude economice a Direcţiei poliţie mun.Chişinău al Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, începînd cu 05 martie 2013 şi emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii în această parte. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Inspectoratul General al Poliţiei al MAI, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 18 mai 2013, în partea obligării Ministerului Afacerilor Interne al RM de a-l restabili pe Ţigănaş Gabriel în funcţia de Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr. 1 mun. Chişinău a Direcţiei Investigare a Fraudelor a Departamentului Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne pînă la 05 martie 2013 (ziua organizării), obligării IGP de a încheia contract individual de muncă cu Ţigănaş Gabriel, obligării IGP de al numi pe Ţigănaş Gabriel în funcţia de Şef al Secţiei investigare fraude economice a Direcţiei poliţiei mun. Chişinău al Inspectoratului General al poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, începînd cu 05 martie 2013, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care se obligă Ministerul Afacerilor Interne al RM de a-l restabili pe Ţigănaş Gabriel în funţia de Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr. 1 mun.

Chişinău a Direcţiei Investigare a Fraudelor a Departamentului Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, începînd cu 06.11.2012. Se respinge acţiunea în partea obligării Inspectoratului General al Poliţiei şi Ministerul Afacerilor Interne de a-l numi pe Ţigănaş Gabriel în funcţia de Şef al Secţiei investigare fraude economice a Direcţiei poliţiei mun. Chişinău al Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, începînd cu 05 martie 2013. În rest, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 mai 2013, a fost menţinută. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 17.01.2014, Ţigănaş Gabriel a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 în partea respingerii acţiunii de a obliga Inspectoratul General al Poliţiei şi Ministerul Afacerilor Interne de a-l numi 4 pe Ţigănaş Gabriel în funcţia de Şef al Secţiei investigare fraude economice a Direcţiei poliţiei mun.

Chişinău al Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, începînd cu 05 martie 2013 şi menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 mai 2013 în această parte. În argumentarea recursului recurentul a invocat că, potrivit prevederilor art. 2, 8 alin. (1) şi 11 alin. (2) al Legii nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, Inspectoratul General al Poliţiei este o subdivizine din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi nu o instituţie separată. Mai indică că funcţia deţinută anterior nu a fost redusă sau supusă reorganizării, ea a suferit doar schimbări în denumire, fapt dovedit prin fişele de post. Consideră că prima instanţă nu şi-a atribuit împuternciri de unitate administrativă, deoarece de facto are loc restabilirea în aceeaşi funcţie, iar instanţa doar a specificat acţiunile concrete care trebuie să le urmeze Inspectoratul General al Poliţiei.

La 25.02.2014, Ministerul Afacerilor Interne al RM la fel a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 mai 2013 şi emiterea unein noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a menţionat că atît în instanţa de fond, cît şi în cea de apel, a invocat faptul omiterii de către reclamant a termenului de prescripţie, însă instanţele neîntemeiat au considerat acţiunea depusă în termenul legal stabilit. În acest sens, recurentul a susţinut că ordinul contestat din 21.09.2012, a fost adus la cunoştinţa intimatului chiar în aceeaşi zi.

Mai mult, indică că la 28.09.2012 s-a adresta către MAI privind anularea ordinului contestat, iar la 19.10.2012 şi 05.11.2012 a depus cereri prealabile în acest sens, fapt ce denotă că Ţigănaş Gabriel a cunoscut despre ordinul 471EF emis de Ministerul Afacerilor Interne la 21 septembrie 2012 cu mult înainte decît invocă şi, respectiv, termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ este omis. Inspectoratul General al Poliţiei al MAI a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Ţigănaş Gabriel, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. Ţigănaş Gabriel a depus referinţă la recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil şi neîntemeiat.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Ţigănaş Gabriel au fost considerate admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recursuri şi în baza referinţelor depuse de intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lor, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC al RM, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

5 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit reţine că la adoptarea deciziei contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele ce ţin de termenul de adresare în instaţa de contencios administrativ, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd aspectele importante au fost cercetat superficial.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, reclamantul Ţigănaş Gabriel contestă ordinul 471EF emis de Ministerul Afacerilor Interne la 21 septembrie 2012, prin care, în corespundere cu art. 119 alin.(2) al Codului muncii, a fost acordat concediu de odihnă pentru un an de activitate, din contul restanţelor la concediu pentru anii 2011 - 15 zile calendaristice (13 zile lucrătoare) şi 2012 - 32 zile calendaristice (27 zile lucrătoare), începînd cu data de 21 septembrie 2012 pînă la 06 noiembrie 2012: locotenent colonelului de poliţie Ţigănaş Gabriel Ion (R - 037766), Şef al Secţiei Investigare a Fraudelor nr. 1 „mun.

Chişinău” cu ulterioara desfacere a contractului individual de muncă de la data expirării concediului de odihnă, în conformitate cu articolul 21 alin. (14) (conform cererii personale) al Legii cu privire la poliţie, cu achitarea compensaţiei băneşti pentru concediile neutilizate (760906). Astfel, ordinul în cauză a fost emis la 21.09.2012. Potrivit art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

(2) Acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate. Potrivit art. 17 alin. (1) al aceleaşi legi, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. (4) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripţie. (5) Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă.

Astfel, pentru justa apreciere a termenului de adresare în judecată, este primordial a stabili dacă actul administrativ referitor la relaţiile de muncă ale angajatului cu o autoritate publică, se contestă direct în instanţa de contencios administrativ sau urmează a fi respectată calea prealabilă de soluţionare a litigiului. În conformitate cu prevederile art. 355 Codul muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată.

6 În acest sens, potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 03.10.2005, nr.12 “Cu privire la practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă”), se explică că în conformitate cu art. 16 din Legea contenciosului administrativ, funcţionarul public se va adresa cu acţiune privind litigiile despre modificarea, încetarea contractului de muncă în instanţele de contencios administrativ, fără a fi necesară procedura prealabilă extrajudiciară de soluţionare a litigiului, în termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ - 30 zile de la data comunicării actului administrativ despre modificarea sau încetarea relaţiilor de muncă cu autoritatea publică.

Reglementări similare se regăsesc şi în Hotărîrea Plenului CSJ nr. 10 din 30.10.2009 cu privire la practica aplicării de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi a Legii contenciosului administrativ (pct. 43). Pornind de la cele menţionate, Colegiul constată cu certitudine că Ţigănaş Gabriel urma să se adreseze cu cerere de contestare a ordinului de concediere direct în instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 zile de la data comunicării ordinului. La caz, acţiunea a fost înaintată în instanţa de contencios administrativ la 12.12.2012. În cererea suplimentară de chemare în judecată, reclamantul invocă că ordinul MAI nr. 471EF din 21.09.2012, i-a fost adus la cunoştinţă la data de 12.11.2012.

Însă, materialele dosarului denotă faptul că Ţigănaş Gabriel a cunoscut mai înainte despre ordinul în cauză, cît şi despre conţinutul lui. Astfel, la 28.09.2012, reclamantul înaintează ministrului D.Recean o cerere- raport de abrogare parţială a ordinului MAI nr. 471EF din 21.09.2012 la compartimentul „cu ulterioara desfacere a contractului individual de muncă de la data expirării concediului de odihnă” (f.d. 7). Ulterior, la 19.10.2012 şi 05.11.2012, Ţigănaş Gabriel înaintează cereri prealabile privind abrogarea parţială a ordinului în cauză (f.d. 8-10). În această ordine de idei, Colegiul conchide că, încă la 28.09.2012, reclamantul a cunoscut conţinutul ordinului MAI nr. 471EF din 21.09.2012, deoarece solicită anularea unui compartiment din acesta, exact în forma în care cel din urmă a fost redactat.

Mai mult ca atît, în cererile prealabile înaintate, Ţigănaş Gabriel invocă atît emiterea ordinului litigios, cît şi conţinutul lui. Prin urmare, instanţa de recurs concluzionează că reclamantul Ţigănaş Gabriel a fost cunoscut la 28.09.2012 cu ordinul MAI nr. 471EF din 21.09.2012, însă acţiunea de contestare a acestuia a fost depusă în instanţa de contencios administrativ abia la 12.12.2012. Adresarea în acest caz cu o cerere prealabilă nu suspendă curgerea şi nu justifică omiterea acestui termen, care curge în favoarea angajatorului MAI, reprezentantul căruia a invocat omiterea termenului de prescripţie fără motive justificate. În acest sens, instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare eronat au constatat depunerea acţiunii în termen, deoarece actele cauzei probează cu certitudine momentul cînd reclamantul a cunoscut despre ordinul de concediere.

Însă, deşi Colegiul reţine că la adoptarea deciziei contestate nu au fost corect constatate şi elucidate circumstanţele ce ţin de termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ, totuşi instanţa de recurs nu poate emite o soluţie nouă, 7 deoarece examinarea recursului are loc fără participarea părţilor şi astfel s-ar încălca dreptul reclamantului la apărare, situaţie ce impune rejudecarea cauzei. Astfel, prevederile alin. (5) art. 17 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, stipulează că persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă. Prin urmare, legea materială care reglementează termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ, prevede posibilitatea repunerii în termen.

La caz, întru evitarea încălcării dreptului lui Ţigănaş Gabriel de a solicita repunerea în termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ, Colegiul consideră necesar de restituit cauza la examinare în instanţa de apel, pentru a acorda posibilitate reclamantului de aşi valorifica dreptul în cauză. Or, necesitatea acestei soluţii derivă şi din faptul că, înaintînd cererea în instanţa de contencios administrativ, reclamantul a considerat-o înaintată în termen, motiv din care nu a solicitat anterior repunerea în termenul de adresare în judecată. Astfel, întru evitarea încălcării dreptului la apărare şi în ansamblu a dreptului la un proces echitabil, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit v- a admite recursurile declarate, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Ţinînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECI DE: Se admit recursurile declarate de Ţigănaş Gabriel şi Ministerul Afacerilor Interne al RM.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ţigănaş Gabriel împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM şi Inspectoartului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului administrativ şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău într-un alt complet. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ghenadie Nicolaev Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 8