2r-870/15 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosar nr.2r-870/15 Judecător –V. Hadîrcă Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători – N. Traciuc A. Doga I. Cotruţă DECIZIE 02 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu, judecătorii Iurie Bejenaru şi Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Reva Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” în procedura falimentului împotriva lui Victor Reva, Valentina Reva și Vitalii Reva privind încasarea datoriei și a cheltuielilor cu titlu de taxă de stat, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015, prin care s-a respins cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs acesteia cu acordarea unui termen pentru înlăturarea neajunsurilor, c o n s t a t ă: La 09 iulie 2014 ÎMGFL 14 s-a adresat judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Reva, Valentina Reva, Vitalii Reva prin care a solicitat încasarea de la pîrîţi în mod solidar în folosul ÎMGFL-14 cu titlu de datorie suma de 18259,91 lei, precum şi a cheltuielilor de judecare a pricinii. În motivarea cererii reclamantul menţionează că în baza contului personal deschis la ÎMGFL- 14 pe numele pîrîţilor, SA „Termocom” în procedura falimentului a livrat în adresa acestora energie termică. Menţionează că odată cu deschiderea contului personal, locatarii respectivi au acceptat prestarea serviciilor de către ÎMGFL-14, fapt confirmat prin achitarea bonurilor de plată, inclusiv a celor de utilizare a energiei termice.

Susţine de asemenea că locatarul nu a contestat bonurile de plată pentru serviciile prestate, fapt ce indică asupra acordului 1 tacit la calitatea serviciilor prestate. Indică că pîrîţii nu au achitat serviciile prestate, iar astfel au acumulat la data de 31.03.2014 o datorie la plata energiei termice consumate în valoare de 18259,91 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din18 noiembrie 2014, s-a admis acţiunea înaintată de către ÎMGFL-14, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura falimentului împotriva lui Victor Reva, Valentina Reva, Vitalii Reva cu privire la încasarea datoriei şi taxei de stat.

S-a încasat în mod solidar de la Victor Reva (a.n.1962), Valentina Reva (a.n.31.01.1963), Vitalii Reva (a.n.25.03.1988) (mun.Chişinău, str.I.Creangă 6B, ap.l) în beneficiul ÎMGFL-14 (mun.Chişinău, str.M.Dosoftei 142, c.fl 002600004177) datoria în mărime de 18259,91 (optsprezece mii două sute cincizeci şi nouă lei şi nouăzeci şi unu bani) lei, cu titlu de taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată suma bănească de 547,80 lei (cinci sute patruzeci şi şapte lei şi optzeci bani) lei. La data de 16 decembrie 2014, Reva Victor a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea cererii şi casarea integrală a hotărîrii. Totodată, a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat, avînd în vedere starea materială grea.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2015, nu a dat curs cererii de apel declarate de Reva Victor împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din18 noiembrie 2014. S-a oferit apelantului un termen rezonabil pînă la data de 15 octombrie 2015, orele 12.00 pentru depunerea apelului motivat şi pentru achitarea taxei de stat în valoare de 5669 lei. Invocînd ilegalitatea acesteia, la data de 02 octombrie 2015, Reva Victor a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2015 și cu repunerea în termenul de atac a cererii. În motivarea recursului, recurentul Reva Victor a invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

Totodată, consideră recurentul că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii. Conform prevederilor art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia încheierii recurate a fost expediată recurentului la 17 iunie 2015. Conform avizului de recepție anexat la materialele cauzei se contată că recurentul Reva Victor a recepționat încheierea instanței de apel la data de 04 iulie 2015, iar cererea de recurs a fost depusă la 02 octombrie 2015. (f.d.116 a). Astfel, prin prisma art. 425 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în afara termenului de prescripție.

La data de 22 octombrie 2015, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a expediat în adresa ÎMGFL nr. 14 și 2 SA „Termocom” copia cererii de recurs depuse de către Reva Victor, cu comunicarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării recursului, ÎMGFL nr. 14 și SA „Termocom” nu au depus referinţa în vederea exprimării opiniei vis-à-vis de circumstanţele enunţate, fapt din care considerente, instanţa de recurs dispune examinarea recursului în lipsa acesteia. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Suprem de Justiție consideră că recursul declarat de Reva Victor este depus în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheirii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 28 mai 2015 a dispus respingerea cererii privind scutirea de plata taxei de stat, nu a dat curs acesteia și a stabilit recurentului/apelant un termen rezonabil în vederea înlăturării neajunsurilor.(f.d.112-115). Cererea de recurs a fost depusă de către recurentul Reva Victor la 02 octombrie 2015, adică peste 89 de zile de la data recepționării încheierii.

Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul a omis termenul de atac. În acest sens, Colegiul ţine să menţioneze că prevederile legale (art. 425 CPC) indică expres şi fără drept de interpretare că termenul de atac cu recurs este de 15 zile şi acest termen începe să curgă din ziua pronunţării încheierii. Avînd în vedere faptul că recurentul din motive necunoscute instanței nu a fost prezent la pronunțarea încheierii instanței de apel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că termenul de ataca începe să curgă din momentul recepționării acesteia, mai bine zis, de la 04 iulie 2015, dată confirmată prin semnătura recurentului aplicată pe avizul de recepție anexat la materialele cauzei.(f.f.116a).

În conformitate cu art. 116, al. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Iar conform prevederilor al (3) ale aceluiași articol, se menționează cert că la cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

3 În acest sens, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Suptreme de Justiție i-a act de faptul că recurentul Reva Victor a solicitat instanței repunerea în termenul de atac a cererii de recurs, dar avînd în vederea că ultimul nu a anexat probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului în termenul prevăzut de lege, prin prisma normelor legale menționate supra conchide, că recursul declarat de Reva Victor este depus în afara termenului de atac.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat 4 de Reva Victor este depus în afara termenului de atac şi acesta urmează a fi respins ca tardiv. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Reva Victor. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 28 mai 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 14, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni Termocom în procedura falimentului împotriva lui Victor Reva, Valentina Reva și Vitalii Reva privind încasarea datoriei și a cheltuielilor cu titlu de taxă de stat, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5