3ra-1442/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr.3ra-1442/15 instanţa de apel: N. Budăi, A. Gavriliţa, I. Muruianu ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, Ţurcanu Iancu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun.Chişinău, intervenient accesoriu Urîtu Vasile cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 c o n s t a t ă: La data de 03 septembrie 2014 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului General al mun.Chişinău, intervenient accesoriu Urîtu Vasile şi a solicitat anularea dispoziţiei nr. 363-dc din 02 iulie 2014 „Cu privire la numirea dlui Vasile Urîtu în funcţia de vicepretor interimar al sect.Centru”.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 11 decembrie 2014 acţiunea s-a admis şi s-a anulat dispoziţia Primarului General al mun.Chişinău nr. 363-dc din 02 iulie 2014 „Cu privire la numirea dlui Vasile Urîtu în funcţia de vicepretor interimar al sect.Centru”. Prima instanţă a constatat că, potrivit Legii nr. 431 din 19 aprilie 1995 privind statutul municipiului Chişinău competent să numească pretorii şi vicepretorii în mun. Chişinău este Consiliul mun. Chişinău la propunerea Primarului mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015 s-a admis apelul declarat de reprezentantul Primarului General al mun.Chişinău, Golban Anatolie, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a adoptat o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea din lipsă de temei.

Instanţa de apel în motivarea soluţiei a conchis că aplicabilă în speţă este Legea nr. 436 privind administraţia publică deoarece este o lege organică care cuprinde norme juridice speciale şi este adoptată ulterior Legii nr. 431 din 19 aprilie 1995 privind statutul municipiului Chişinău. În acest sens, instanţa a considerat că Primarul mun. Chişinău a avut competenţa să-l numească pe Vasile Urîtu în funcţia de vicepretor interimar al sect. Centru. La data de 16 iulie 2015 reprezentantul Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, Ţurcanu Iancu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 1 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material nu pot fi reţinute avînd în vedere faptul că în speţă au fost aplicate just normele de drept material relevante pentru soluţionarea raportului juridic litigios.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, Ţurcanu Iancu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, Ţurcanu Iancu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3