3ra-1365/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Bostan dosarul nr.3ra-1365/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Leuşeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de S.C. „Axedum” S.R.L. împotriva Biroului Vamal Leuşeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 c o n s t a t ă: La data de 10 martie 2014 S.C.

„Axedum” S.R.L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, Biroului Vamal Leuşeni şi a solicitat anularea procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 25/01 din 14 ianuarie 2014 şi deciziei de regularizare nr.11 din 14 ianuarie 2014. Prin hotărîrea judecătoriei Hînceşti din 26 august 2014 acţiunea s-a admis. Procesul- verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 25/01 din 14 ianuarie 2014 şi decizia de regularizare nr.11 din 14 ianuarie 2014, întocmite de către factorii de decizie din cadrul Biroului Vamal Leuşeni în privinţa S.C. „Axedum” S.R.L. prin care au fost recalculate drepturile de import şi penalităţile în sumă totală de 24827,18 lei s-au anulat integral ca fiind emise ilegal.

Prima instanţă a constatat că, reclamantul corect a atribuit la momentul efectuării importului toate părţile componente ale utilajului importat la poziţia tarifară nr. 843629000 potrivit Nomenclatorului mărfurilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1525 din 29.12.2007 avînd în vedere că acestea în ansamblu şi nu separat erau destinate scopului de creştere a păsărilor (avicultură). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de Biroul Vamal Leuşeni şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 28 iulie 2015 Biroul Vamal Leuşeni a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material, iar concluziile instanţelor inferioare sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. 1 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material, iar concluziile instanţelor inferioare sunt în contradicţie cu circumstanţele 2 pricinii nu pot fi reţinute deoarece în speţă au fost aplicate just normele de drept care guvernează raportul juridic litigios cu argumentarea elocventă a soluţiei pronunţate. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Biroul Vamal Leuşeni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 3