Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-1481/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
26 noiembrie 2014
Părțile
SC Alexcom-Trans vs Biroul Vamal Chisinau
Pe scurt
Temeiurile declarari recursului

3ra-1481/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1481/14 prima instanţă - V. Buhnaci instanţa de apel - N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă, ÎNCHEIERE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Alexcom-Trans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 17 februarie 2014 c o n s t a t ă La 15 octombrie 2013, SC „Alexcom-Trans” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii SC „Alexcom-Trans” SRL a indicat, că în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 02/07 din 02 iulie 2012 încheiat cu SRL „Merac” din Republica Kirghizstan, a importat în Republica Moldova 62854 kg de usturoi în stare proaspătă, roadă anului 2013. Conform facturilor comerciale n. 1 din 06 august 2013, nr. 3 din 23 august 2013 şi nr. 5 din 29 august 2013, preţul unui kg de usturoi constituie 0,70 dolari SUA. A mai menţionat că pentru fiecare lot de marfă livrat, este divizat prin facturi comerciale (invoce) perfectate în cazul dat pentru 3 autovehicule cu care a fost transportată marfa, valoarea statistică a fiecărui lot fiind confirmată prin declaraţiile de export în original, semnate şi ştampilate de întreprinderea exportatoare, acceptate şi confirmate de autorităţile vamale ale statului exportator şi statului limitrof Ucraina.

1 Indică de asemenea că în scopul vămuirii mărfii importate, a prezentat Biroului Vamal Chişinău, în original, contratul de vînzare-cumpărare, facturile comerciale, ordinele de plată în valută străină nr. 845 din 01 august 2013, nr. 850 din 06 august 2013, nr. 853 din 12 august 2013 şi nr. 857 din 16 august 2013, declaraţiile de export confirmate de autoritatea vamală din Republica Kirghizstan – documente ce confirmă cuantumul valorii mărfurilor importate, însă organul vamal sub pretextul suspiciunii că marfa este subevaluată, a refuzat să determine şi să încaseze drepturile de import reieşind din valoarea mărfii declarată prin declaraţiile iniţiale de import nr. 3030I11828 din 16 august 2013, nr. 3030I12859 din 04 septembrie 2013 şi nr. 3030I13133 din 09 septembrie 2013. Astfel, Biroul Vamal Chişinău a solicitat prezentarea unui şir de documente ce ar confirma veridicitatea datelor privind valoarea în vamă anunţată conform declaraţiilor vamale menţionate, însă pîrîtul a dispus majorarea valorii în vamă a mărfii, respectiv în cazul declaraţiei de import nr. 3030I11828 din 16 august 2013 de fost majorată valoarea mărfii în vamă de la 206590,32 lei la suma de 377100 lei,

în cazul declaraţiei de import nr. 3030I12859 din 04 septembrie 2013 de la 207505,26 lei la suma de 335200 lei şi în cazul declaraţiei de import nr. 3030I13133 din 09 septembrie 2013 de la 207088,20 lei la suma de 335200 lei, astfel valoarea în vamă a mării a fost majorată la suma de 1047500 lei, sau cu 426316,22 lei mai mult decît preţul real – 621183,78 lei confirmat de importator prin documente originale. Deşi au fost executate indicaţiile şi cerinţele organului vamal în vederea determinării valorii în vamă a mărfii, acesta din urmă a obligat importatorul să vămuiască marfa din valoarea majorată, adică din suma de 1047500 lei. Menţionează că în rezultatul acţiunilor ilegale ale organului vamal, SC „Alexcom-Trans” SRL a fost obligată să achite drepturi de import în sumă totală de 214528 lei, adică cu 87306,56 lei mai mult decît urma să achite de la valoarea reală a mărfii importate.

La 11 septembrie 2013 a fost depusă cererea prealabilă, prin care s-a solicitat anularea actelor de inspecţie, modificarea valorii în vamă a mărfii la preţul declarat de SC „Alexcom-Trans” SRL şi restituirea drepturilor de import încasate ilegal. Prin răspunsul din 06 octombrie 2013, cererea prealabilă a fost respinsă. SC „Alexcom-Trans” SRL solicită anularea actelor de inspecţie nr. I11828 din 16 august 2013, nr. I12859 din 04 septembrie 2013 şi nr. I13133 din 09 septembrie 2013, modificarea valorii în vamă a mărfii înscrisă în declaraţia de import nr. 3030I11828 din 16 august 2013 de la valoarea în sumă de 377100 lei la valoarea de 206590,32 lei, în declaraţia de import nr. 3030I12859 din 04 septembrie 2013 de la 335200 lei la suma de 207505,26 lei şi în cazul declaraţiei de import nr. 3030I12133 din 09 septembrie 2013 de la 335200 lei la suma de 207088,20 lei.

De asemenea, a solicitat restituirea drepturilor de import încasate ilegal în sumă de 87309,56 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 17 februarie 2014, acţiunea a fost admisă. Au fost declarate ilegale actele de inspecţie nr. I11828 din 16 august 2013, nr. I12859 din 04 septembrie 2013 şi nr. I13133 din 09 septembrie 2013, modificată valoarea mărfii în vamă a mărfii înscrise în declaraţiile de import nr. 3030I11828 din 16 august 2013 de la valoarea în sumă de 377100 lei la valoarea de 206590,32 lei, în declaraţia de import nr. 3030I12859 din 04 septembrie 2013 de la 2 335200 lei la suma de 207505,26 lei ,în declaraţia de import nr. 3030I12133 din 09 septembrie 2013 de la 335200 lei la suma de 207088,20 lei.

De la Biroul Vamal Chişinău a fost încasat în beneficiul SC „Alexcom-Trans” SRL suma încasată în baza actelor de inspecţie în valoare de 87309,56 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 17 februarie 2014. La 18 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi de a mite o nouă hotărîre, prin care acţiunea să fie respinsă. Recurentul Biroul Vamal Chişinău, în motivarea recursului a menţionat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material.

A mai menţionat că instanţa de apel eronat a concluzionat că intimatul a prezentat organului vamal toate actele solicitate suplimentar, or acest lucru este infirmat prin menţiunile declarantului pe fişa-borderou prin care s-a solicitat prezentarea documentelor suplimentare în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi anume că actele solicitate nu pot fi prezentate. Cerinţele organului vamal nu au fost executate, deşi declarantul era obligat să prezinte documentele solicitate. De asemenea, a invocat că deşi nu a fost de acord cu actul de inspecţie, declarantul totuşi a acceptat valoarea în vamă stabilită de organul vamal, achitînd diferenţa.

Consideră de asemenea, că instanţa de apel eronat a concluzionat că organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor, chiar dacă dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv preţurile de referinţă la acest gen, acestea nu ar putea fi luate ca bază la aprecierea valorii în vamă într-o economie, întrucît sunt elaborate luîndu-se la bază preţurile de piaţă internă, fiind aplicate cu încălcarea pct. 3 lit. a) art. 17 al Legii nr. 1380, deoarece la determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu poate fi luat preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova. Or, preţurile de referinţă utilizate de autoritatea vamală, nu prezintă preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova, dar valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova.

Intimatul SC „Alexcom-Trans” SRL, prin referința depusă, a solicitat respingerea recursului declarat de Biroul Vamal Chişinău. De asemenea, a menționat că în conformitate cu clauzele contractului, pentru fiecare lot de marfă livrat, cantitatea, prețul pentru o unitate marfă este specificat în facturi comerciale (Invoce), perfectate în cazul dat pentru 3 autovehicule cu care a fost transportată marfa, iar valoarea statistica a fiecărui lot de marfă este confirmată prin declarațiile de export în original, prezentate Biroului Vamal, semnate și stampilate de întreprinderea exportatoare, acceptate și confirmate de autoritățile vamale ale statului exportator și ale statului limitrof Ucraina. La fel, invocă faptul că organul vamal evită să indice care anume acte sau documente nu au fost prezentate de declarant și în ce mod acestea urmau să contribuie la determinarea valorii în vamă a mărfii.

În acest sens, afirmațiile aduse sunt neîntemeiate și contrare materialelor cauzei, or, conform borderoului documentelor anexate la declarațiile primare de import, la vămuirea mărfurilor au fost prezentate toate 3 documentele, inclusiv calcularea cheltuielilor de transport necesare pentru a determina valoarea reală a mărfii din care urmau să fie calculate drepturile de import. Astfel, SC „Alexcom-Trans” SRL a prezentat organului vamal documentele disponibile, însă Biroul Vamal Chișinău a dispus majorarea valorii în vamă a mărfii, fiind obligată să achite drepturi de import cu 87306,56 lei mai mult decît urma să achite de la valoarea reală a mărfii importate. La fel, menționează că organul vamal nu a adoptat o decizie privind motivele neacceptării valorii declarate, iar SC „Alexcom-Trans” SRL a fost lipsită de dreptul la apărare, de a contesta decizia autorității vamale privind majorarea valorii în vamă a mărfii.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu 4 referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.