3ra-1352/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1352/14 prima instanţă: V. Sîrbu instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița ÎNCHEIERE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Leușeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu răspundere limitată „Satevis-MG” către Biroul Vamal Leuşeni privind anularea deciziei de regularizare nr.39 din 29 martie 2012 şi obligarea Biroului Vamal Leuşeni să restituie în numele Societății cu răspundere limitată „Satevis-MG” la contul unic al serviciului vamal suma drepturilor de import încasate suplimentar în valoare de 186 051, 36 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 13 mai 2014, prin care cererea de apel depusă de Biroul Vamal Leușeni a fost respinsă, fiind menținută hotărîrea instanței de fond, c o n s t a t ă: La data de 11 iunie 2012, reclamantul „Satevis-MG” Societatea cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Leuşeni, solicitînd anularea deciziei de regularizare nr.39 din 29 martie 2012 şi obligarea Biroului Vamal Leuşeni să restituie „Satevis-MG” Societatea cu răspundere limitată la contul unic al serviciului vamal suma drepturilor de import încasate suplimentar în valoare de 186 051,36 lei,

cauză care prin încheierea Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2013, a fost transmisă Judecătoriei Hînceşti pentru examinare în fond conform competenţei jurisdicţionale şi teritoriale. În motivarea cererii reclamantul a indicat că, în fapt, la 29 martie 2012, de către Biroul Vamal Leuşeni a fost emisă decizia de regularizare nr.39 privind ilegalitatea plasării activelor materiale în capitalul statutar și atribuirea incorectă a poziţiei tarifare. Consideră reclamantul că tranzacţiile de livrare a mărfurilor efectuate de către „Satevis-MG” Societatea cu răspundere limitată cu plasarea mărfurilor în capitalul social este absolut legală, iar taxele, achitate iniţial au fost calculate corect.

Astfel, la data de 23 aprilie 2008 prin depunerea declaraţiilor vamale în detaliu nr.450110659 şi nr.450110661 „Satevis-MG” Societatea cu răspundere limitată a solicitat plasarea în capitalul social a mărfurilor ”Utilajul frigorific- camere frigorifice neasamblate” poziția tarifară 84186999, importate din Turcia. In executarea prevederilor legale a fost prezentat întregul pachet de acte ce demonstrează dreptul la plasarea mărfurilor în capitalul social. Totodată, actele au fost examinate de către comisia Biroului Vamal Leuşeni, prin decizia căreia s-a decis aplicarea facilităţilor la achitarea drepturilor de import în cadrul plasării mărfurilor în capitalul social. Consideră acţiunile „Satevis-MG” Societatea cu răspundere limitată legale, deoarece conform actelor de procurare a mărfurilor, s- au importat camere frigorifice și nu panouri separate, fapt indicat și în descrierea mărfurilor din actele de procurare.

Indică că aceste camere, au fost instalate și la moment se utilizează de către „Satevis-MG” Societatea cu răspundere limitată, fapt ce poate fi verificat. Afirmă reclamantul, că conform legislației în vigoare responsabilitatea ulterioară după aplicarea liberului de vamă, aparține organului vamal. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 18 decembrie 2013 cererea înaintată de Societatea cu răspundere limitată „Satevis-MG” către Biroul Vamal Leuşeni privind anularea deciziei de regularizare nr.39 din 29 martie 2012 şi obligarea Biroului Vamal Leuşeni să restituie în numele Societății cu răspundere limitată „Satevis-MG” la contul unic al serviciului vamal suma drepturilor de import încasate suplimentar în valoare de 186 051, 36 lei, s-a admis parțial.

S-a anulat ca neîntemeiată decizia de regularizare nr.39 din 29 martie 2012 emisă de către Biroul Vamal Leușeni cu privire la încasarea sumei drepturilor de import în mărime de 186 051, 63 lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d.158- 165). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Leușeni, fiind menținută fără modificări hotărîrea instanței de fond (f.d.188-198). La 26 august 2014, recurentul Biroul Vamal Leușeni a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 13 mai 2014, solicitând casarea deciziei instanței de apel, a hotărîrii instanței de fond, pronunțînd o hotărîre nouă prin care acțiunea să fie respinsă, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, prima instanță și instanța de apel nu au aplicat norma materială care trebuia aplicată, au interpretat eronat normele de drept material, precum și a apreciat arbitrar probele anexate la materialele dosarului. Suplimentar a invocat, că în urma efectuării controlului ulterior de către biroul vamal, prin revendicarea declarațiilor vamale nr.4501100659 și nr. 4501100661 din 23 aprilie 2008, s-a constatat că intimatul a importat din Turcia ”Utilaj frigorific – camere frigorifice neasamblate” la pozitia tarifară 84186999 în regim de scutiri (702), în baza cărora a majorat capitalul social cu suma de 309 099 lei. Astfel, consideră organul vamal că mărfurile importate declarate cu facilități vamale/fiscale destinate majorării capitalului social, este mai mic ca suma de 3000 lei/unitate, ceea ce contravine prevederilor legale.

Menționează, că documentele și contractul anexate la declarațiile vamale, denotă că vînzătorul-exportator din Turcia a livrat ca marfă: panouri izolatoare pentru pereți și tavane și profile de diferite forme din metal, care conform Nomenclatorului Mărfurilor urmau a fi clasificate la poziția tarifară de 730890510 ”panouri formate din doi pereți din tablă nervurată și cu un start interior izolant”. Conform Nomenclatorului Mărfurilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr.54 din 26 ianuarie 2004, la poziţia tarifară sus menționată (8418...), unde au fost atribuite mărfurile importate, se clasifică: frigidere, congelatoare și alte echipamente pentru producerea frigului, electrice sau nu: pompe de căldură altele decît maşinile și aparatele pentru condiţionarea aerului de la poziţia 8415. Însă, mărfurile importate, ca echipament pentru producerea frigului nu conţin.

Consideră, organul vamal că codurile mărfurilor indicate în declarațiile vamale sunt vădit eronate, ca urmare în urma constatărilor de către echipa de control a biroului vamal, a fost emisă decizia de regularizare nr.39 privind ilegalitatea plasării activelor materiale în capitalul statutar și atribuirea incorectă a poziţiei tarifare. Afirmă organul vamal că, a acționat în strictă conformitate cu legislația vamală și fiscală în vigoare, în limitele competenței sale funcționale. La data de 10 septembrie 2014 în adresa Societății cu răspundere limitată ”Satevis-MG” a fost expediată copia recursului declarat de către Biroul Vamal Leușeni cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

Societatea cu răspundere limitată ”Satevis-MG” nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, examinarea recursului fiind decisă în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Biroul Vamal Leușeni poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Biroul Vamal Leușeni în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Biroul Vamal Leușeni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari