3ra-1324/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Efros nr.3ra-1324/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, L. Bulgac DECIZIE 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Tifoi Livia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tifoi Livia împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Tifoi Livia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 martie 2014 c o n s t a t ă La 18 aprilie 2013 Tifoi Livia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, iniţial acesteia i-a fost calculată o indemnizaţie de maternitate de 45556,97 lei, care însă prin actul constatator nr. 86/5 din 03 decembrie 2012 a fost recalculată pînă la suma de 16515 lei. Invocă ilegalitatea recalculului dat, deoarece deşi Casa Naţională de Asigurări Sociale a constatat încălcarea art. 14 a Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005 şi art. 7 a Legii privind sistemul public de asigurări sociale, normele date au un caracter general şi nu se raportează în vreun mod la contractul individual de muncă prin cumul din 30 aprilie 2012, care ar fi expirat, în opinia pîrîtului, la 01 august 2012. Or, Casa Naţională de Asigurări Sociale în cazul dat nu a luat în consideraţie prevederile art. 83 al.

(4) Codul muncii, care stipulează că dacă la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, nici una din părţi nu a solicitat încetarea lui şi raporturile de muncă continuă de fapt, contractul se consideră prelungit pe o perioadă nedeterminată. Nu s-a ţinut cont nici de faptul că la 30 iulie 2012, prin acordul adiţional nr. 2 a fost modificat contractul individual de muncă nr. 1 din 30 aprilie 2012 încheiat între SRL „Doina -1” şi Tifoi Livia. În circumstanţele date, la recalcularea indemnizaţiei pîrîtul nu a verificat complet informaţia necesară referitor la Livia Tifoi.

Pîrîtul la recalcularea indemnizaţiei nu a luat în consideraţie nici prevederile art. 124 Codul muncii, care stabileşte că termenul pentru care se acordă indemnizaţii atît pentru concediu prenatal (70 zile) şi postnatal (70 zile deoarece sarcina a fost complicată, iar reclamanta a fost supusă intervenţiei chirurgicale), pîrîtului i-a fost prezentat certificatul de concediu medical suplimentar. Susţine că Casa Naţională de Asigurări Sociale nu a dat răspuns nici la cererea din 27 decembrie 2012. Cere Livia Tifoi constatarea ilegalităţii şi anularea actului constatator nr. 86/5 din 03 decembrie 2012, iar prin cererea suplimentară a cerut şi anularea deciziei Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. 86/5 din 03 decembrie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 martie 2014, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, a fost admis apelul declarat de Livia Tifoi, casată integral hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 martie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri sub formă de încheiere, prin care acţiunea a fost scoasă de pe rol din cauza nerespectării procedurii de soluţionare prealabile a pricinii pe cale extrajudiciară. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 noiembrie 2014, a fost admis recursul declarat de Tifoi Livia, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel pentru examinarea apelului în fond.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Tifoi Livia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 martie 2014. La 03 august 2015 Tifoi Livia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Astfel, la momentul survenirii cazului asigurat, în cazul dat a maternităţii, recurenta nu a pierdut careva venituri de la SRL „Doina - 1”, or relaţiile de muncă cu aceasta nu au încetat.

Totodată şi impozitele prin care a fost obligată să le achite la bugetul public naţional, inclusiv contribuţiile asigurărilor sociale, le-a achitat integral, fapt confirmat şi de reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări Sociale în cadrul şedinţelor de judecată. Respectiv, sunt supuse criticii argumentele instanţelor privind excluderea din calculul indemnizaţiei de maternitate a venitului obţinut de recurentă la locul de muncă prin cumul de la SRL „Doina -1”. Nu s-a dat aprecierea cuvenită nici ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale din 23 mai 2013 a Procuraturii r-lui Edineţ referitor la plîngerea preşedintelui CNAS privind suspectarea perfectării contractului de muncă încheiat cu SRL „Doina -1” şi a acordului de modificare a acestuia ca fiind false.

Ba mai mult, legalitatea contractului dat de muncă şi a acordului de modificare nu au fost contestate în vreun mod de intimat. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că, Tifoi Livia a declarat recursul la 03 august 2015 în termen, în cazul în care decizia instanţei de apel din 13 mai 2015 a fost recepţionată de recurentă abia la 03 iunie 2015 (f.d. 163). În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum s-a stabilit, Tifoi Livia prin acțiunea înaintată contestă legalitatea deciziei Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. 86/5 din 03 decembrie 2012 asupra cazului de încălcare a Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, prin care nu au fost acceptate spre achitare din contul bugetului asigurărilor sociale de stat sumele indemnizațiilor calculate și achitate neîntemeiat în sumă de 29041,97 lei.

Colegiul constată ca fiind întemeiate soluțiile instanțelor judecătorești de respingere a acțiunii din considerentele ce urmează. Conform art. 16 al. (1) a Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, asiguratele, care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate. Art. 7 al. (1) al Legii date (în redacția Legii nr. 227 din 25 noiembrie 2011, în vigoare la acea dată) prevede că, baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile individuale de asigurări sociale.

P. 6 al Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale stipulează că, stabilirea, calcularea și plata indemnizațiilor se efectuează de către entitatea în care își desfășoară activitatea de bază angajatul (unde se păstrează carnetul de muncă) prin contract individual de muncă.

Controlul asupra corectitudinii stabilirii, calculării şi plăţii indemnizaţiilor de asigurări sociale îl exercită Casa Naţională de Asigurări Sociale, conform art. 30 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004. În vederea verificării gestionării mijloacelor financiare din bugetul asigurărilor sociale de stat, Casa Națională de Asigurări Sociale, prin intermediul CTAS Edineț, a efectuat un control la SRL ”Linavan” la data de 03 decembrie 2012 și în urma controlului s-a constatat că angajata Tifoi Livia se afla în relații de muncă prin contract individual de muncă din 01 mai 2012 cu SRL ”Linavan” cu sediul în r-l Edineț s. Parcova cu un regim de muncă deplin de la orele 08.00 și pînă la 17.00, or acesta fiind locul de muncă de bază a recurentei.

Totodată, s-a constatat că Tifoi Livia la 30 aprilie 2012, cînd se afla în a patra lună de sarcină, a încheiat un contract individual de muncă cu SRL ”Doina-1”, care își avea sediul în or. Edineț, prin care recurenta s-a obligat de a efectua reparații la 3 magazine pînă la data de 31 iulie 2012. La momentul prezentării de către SRL ”Doina-1” a contractului individual de muncă din 30 aprilie 2012, s-a stabilit că acesta a fost încheiat pe un termen determinat, pînă la 31 iulie 2012, dată la care a fost prezentat și Actul de executare a lucrărilor și prestare a serviciilor semnat de părți.

În urma celor constatate, CTAS Edineț prin decizia nr. 86/5 din 03 decembrie 2012 a dispus de a nu accepta în calculul indemnizației de maternitate venitul obținut de Tifoi Livia la locul de muncă prin cumul de la SRL ”Doina-1”, deoarece la momentul apariției riscului asigurat recurenta nu se afla în raporturi de muncă cu societatea din urmă, ci cu SRL ”Linavan”, venitul căruia a și fost acceptat la calcularea indemnizației de maternitate. Instanțele corect au stabilit legalitatea acțiunilor intimatului la excluderea venitului obținut de Livia Tifoi la locul de muncă de la SRL ”Doina-1”, or conform art. 23 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, pentru persoana care desfăşoară activităţi în mai multe unităţi, în fiecare fiind asigurată conform legislaţiei, indemnizaţiile de asigurări sociale se calculează în funcţie de venitul total asigurat.

Astfel, din norma enunțată rezultă că la stabilirea indemnizației se i-a în calcul doar acel venit care a fost obținut în urma desfășurării activității la momentul apariției riscului, dar nu și a venitului care a fost obținut în urma unei activități desfășurate pînă la momentul riscului apărut. Cu titlu de consecință, și art. 7 al. (3) a Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999 indică că prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor ca urmare a vîrstei, invalidităţii, accidentelor, bolilor, maternităţii, pierderii locului de muncă sau decesului.

Legal au fost respinse și argumentele Liviei Tifoi precum că contractul individual de muncă încheiat cu SRL ”Doina-1” a fost prelungit pe un termen de pînă la 31 decembrie 2012, or acordul adițional nr. 2 de modificare a termenului contractului a fost prezentat de recurentă abia după manifestarea dezacordului de către CTAS Edineț. Totodată, concomitent cu finisarea lucrărilor de reparație a celor 3 obiective la situația din 31 iulie 2012, a decăzut și necesitatea prelungirii contractului de muncă pe un alt termen. Ba mai mult, din conținutul acordului adiţional nu rezultă condițiile noi impuse angajatului, precum și sarcinile lui de lucru.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrile judecătoreşti sunt legale şi întemeiate, corespund circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrile judecătoreşti. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Tifoi Livia. Se menţine decizia Curţii de Apel Chișinău din 13 mai 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 04 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tifoi Livia împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat