2ra-2864/15 — Constatarea nulităţii absolute a contractului de vînzare - cumpărare a imobilului şi încasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-2864/15 prima instanţă: A. Ciobanu instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând admisibilitatea recursului declarat de Vesiolîi Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Vesiolîi Vasile împotriva lui Cozac Victor privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vînzare - cumpărare a imobilului şi încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Cozac Victor, casată integral hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 01 decembrie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 15 aprilie 2014, Vesiolîi Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cozac Victor privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vînzare - cumpărare a imobilului şi încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, în anul 2005, a cumpărat de la Cozac Victor, la preţul de 3900 USD, o casă de locuit împreună cu terenul aferent, situată în satul Vasileuţi, raionul Rîşcani. Imobilul a fost procurat de către Cozac Victor de la Macovei Tamara. Precizează reclamantul că, imobilul nu a fost înregistrat pe numele său, deoarece nu achitase integral suma, însă, Cozac Victor l-a asigurat că, după ce va achita partea restantă, va perfecta toate actele. Susţine reclamantul că, deşi, pîrîtul i-a dat asigurări că imobilul îi aparţine şi că vor perfecta actele în timpul apropiat, de fapt, ultimul nu avea înregistrat dreptul de proprietate, fapt despre care, la data procurării casei de locuit, Vesiolîi Vasile nu cunoştea.

În luna mai 2013, a aflat că imobilul în cauză, la finele anului 2012, a fost înregistrat cu drept de proprietate pe numele Vesiolaia Alina care, a încheiat un contract de vînzare-cumpărare cu proprietara Macovei Tamara. 1 Chiar şi într-o astfel de situaţie, Cozac Victor a continuat să-l asigure pe reclamant că bunul imobil îi aparţine şi, în acest sens, i-a eliberat o recipisă, autentificată notarial, din care rezultă că i-a vândut imobilul contra sumei de 3900 dolari USD. Consideră Vesiolîi Vasile că, Cozac Victor a acţionat împotriva ordinii publice şi bunurilor moravuri şi, nefiind proprietar al imobilului, contrar legii a încheiat un act juridic, încasând suma de 3900 USD. Precizează reclamantul că potrivit legislaţiei în vigoare, sunt nule actul sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri (art.220 alin. (2) Cod civil).

Ordinea publică reprezintă o totalitate de dispoziţii legale imperative de drept public şi de drept privat, ce urmăresc ca finalitate apărarea instituţiilor şi valorilor fundamentale ale societăţii, ocrotirea socială a tuturor persoanelor, a drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi dezvoltarea economică a ţării. Bunele moravuri reprezintă regulile de morală socială considerate ca fundamentale pentru ordinea societăţii. Ele îşi găsesc reflectare între prezentările general recunoscute în societate despre comportamentul cuvenit, moravuri care s-au constituit pe parcursul dezvoltării sociale, fiind, totodată, influenţate de principiile generale ale dreptului şi de jurisprudenţă. Lipsa „vinovăţiei” în acţiunile părţilor, care au încheiat actul juridic ce contravine legii, nu exclude nulitatea absolută a lui, întrucât necunoaşterea legii nu poate servi ca temei pentru îndreptăţirea persoanei.

Cere Vesiolîi Vasile, constatarea nulităţii absolute a contractului de vînzare – cumpărare a imobilului şi terenului aferent, n/c 7154114113, încheiat între Vesiolîi Vasile şi Cozac Victor; obligarea lui Cozac Victor să-i restituie lui Vesiolîi Vasile suma achitată, în mărime de 3900 USD; precum şi încasarea de la Cozac Victor a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani din 01 decembrie 2014, acţiunea a fost admisă integral. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vînzare-cumpărare a imobilului cu numărul cadastral 7154114113, situat în satul Vasileuţi, raionul Rîşcani, încheiat între Vesiolîi Vasile şi Cozac Victor şi s-a încasat de la Cozac Victor, în folosul lui Vesiolîi Vasile, suma de 3900 USD, sau echivalentul în lei moldoveneşti, calculaţi la momentul executării hotărîrii, la cursul oficial al BNM.

La fel, s-a încasat de la Cozac Victor, în folosul statului, taxa de stat în sumă de 1568,97 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 iulie 2015, apelul declarat de Cozac Victor a fost admis, casată integral hotărîrea judecătoriei Rîşcani din 01 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care, acţiunea a fost respinsă, ca fiind nefondată. La 18 septembrie 2015, Vesiolîi Vasile a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 iulie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. (f.d.107) În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 23 iulie 2015 şi comunicată lui Vesiolîi Vasile la 31 iulie 2015. (f.d. 99) Avînd în vedere că recursul a fost expediat prin poştă la 18 septembrie 2015, Colegiul constată că acesta a fost declarat în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 22 octombrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Cozac Victor copia recursurilor declarate de Vesiolîi Vasile. La 24 noiembrie 2015, Cozac Victor a depus referinţă la recursul declarat de Vesiolîi Vasile, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră 3 că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că, potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

4 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vesiolîi Vasile, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Vesiolîi Vasile, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 5